434 matches
-
care procede, toată, de la Baudelaire, poetul orășean al lucrurilor exclusiv și caracteristic orășenești - este o poezie orășenească. Iar viața orășenească este mai internațională decât restul vieții unui popor. AndréGide explică slăbiciunea simbolismului prin faptul că, în dosul concepției lor estetice, simboliștii n-au avut o concepție etică, adică o concepție definită, puternică a vieții - concepție, dealtmintrelea, greu de exprimat prin senzații. E drept, simboliștii au pretins că prin senzații ei exprimă altceva ("simbolul" simbolist e un agregat de senzații care trebuie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât restul vieții unui popor. AndréGide explică slăbiciunea simbolismului prin faptul că, în dosul concepției lor estetice, simboliștii n-au avut o concepție etică, adică o concepție definită, puternică a vieții - concepție, dealtmintrelea, greu de exprimat prin senzații. E drept, simboliștii au pretins că prin senzații ei exprimă altceva ("simbolul" simbolist e un agregat de senzații care trebuie să evoce anume stări de suflet), dar nu s-ar putea concepe o pretenție mai absurd pretențioasă decât aceea de a exprima concepții
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în școli, în curente ș.a., ca orice literatură. După ultimele descoperiri însă, se pare că, mai întîi, nu avem nici un prozator, iar în al doilea rând, că literatura română, în vârstă abia de douăzeci-treizeci de ani, e alcătuită numai din "simboliști". Această desființare a lui Conachi, Asachi, Iancu Văcărescu, Eliade, Cîrlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Depărățeanu, Sihleanu, Nicoleanu, Filimon, Odobescu, Negruzzi, Alecsandri, Russo, Kogălniceanu, Gane, Caragiale, Delavrancea, Brătescu-Voinești, Duiliu Zamfirescu, Creangă, Slavici, Eminescu, Vlahuță, Coșbuc, Goga, Iosif 1, Sadoveanu, Jean Bart, Patrașcanu, Hogaș
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
scrise în tovărășie cu Anghel să fie declarate ca neexistente - Anghel fiind decretat în cercurile simboliste "simbolist" și, deci, scriitor adevărat. Și, fiindcă a venit vorba de Anghel, trebuie să ne exprimăm absoluta noastră nedumerire: pentru ce este el un "simbolist"? Primele poezii, deși bogate în senzații - care însă nu vreau să evoce altceva -, au toate caracterele poeziei "vechi" și... ceva din Vlahuță, mai ales în stil și în versificare. Iar în Cometa și Caleidoscop, se rostandizează cu mult brio, ceea ce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dat și care a fost recunoscută de acest popor ca expresie a lui. O cu totul altă concepție avea acum câțiva ani un șef "simbolist", când "romanțele" și le destina "pentru mai tîrziu", crezând că vremea aceea nu era a simboliștilor, iar revista și-o numea a "celorlalți", având impresia că locul era ocupat de alții. Ca amator, oricine are dreptul să guste ce-i place și să arunce restul cu dispreț. Ca cercetător - hai să zicem cuvântul cel mare: ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
C. D. Papastate. Partea ei cea mai originală ca interpretare îl plasează pe Tradem între Al. Macedonski și Mihai Eminescu, adică între poetica simbolismului incipient și poetica romantică, identificând atitudini, teme și cuvinte-cheie care fac din poet un precursor al simboliștilor, dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
ZORILE, publicație apărută la București, bilunar, între 15 aprilie și l iunie 1912. Director: N. N. Hêrjeu. Articolul-program Ca să se știe! pledează pentru urmarea exemplului clasicilor, respingându-se „literatura impotentă și ambițiile naufragiate ale simboliștilor”. Poeții revistei sunt Oreste, N. N. Hêrjeu, Ion Al-George, Nichita P. Macedonski, proza este semnată de Waldemar, iar un text dramatic, Sapho, dă Ion Al-George. Se evocă personalități (N. Iorga, B. Delavrancea, Mihai Eminescu), se comentează spectacole teatrale la rubrica intitulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290753_a_292082]
-
vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care la rândul lor l-au influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului XIX, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii etc. Cât despre alți poeți care m-au influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului / 226 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic / 229 Capitolul IV Trecerea spre modernitate / 237 1. Un teatru abstract / 240 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă / 240 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental / 243 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru / 247 1.5. Craig și supramarioneta / 251 1.5. Baletul obiectelor de Oskar Schlemmer / 256 2. Un teatru sacru / 258 2.1. Artaud și "teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume. Artă sacră pentru teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski, teatrul pune în mișcare forme primitive care, pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitura dramatică și regia pe căile care sunt astăzi și ale noastre. Platitudinea regiilor naturaliste a provocat nu numai o stare de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii ajung chiar să nege posibilitatea oricărei reprezentări și să prefere lectura în locul spectacolului. Marioneta este obiectul multor speranțe, atât din partea Simboliștilor, cât și a lui Jarry, căci, dezincarnată, ea ajunge la o stilizare la care actorul, în jocul său, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii ajung chiar să nege posibilitatea oricărei reprezentări și să prefere lectura în locul spectacolului. Marioneta este obiectul multor speranțe, atât din partea Simboliștilor, cât și a lui Jarry, căci, dezincarnată, ea ajunge la o stilizare la care actorul, în jocul său, nu ar putea pretinde. Pentru Gordon Craig, regizor englez care dorește, precum Pigmalyon, să fasoneze "supramarioneta", și Oscar Schlemmer, regizor german care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1913, să creeze acolo L'Annonce faite à Marie (Îngerul a vestit pe Maria). Muzică și lumină, în concepția lui Appia, ritmează și structurează, fiecare în felul ei, spațiul scenic în jurul corpului actorului pe care se bazează reprezentația. 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de greoaia estetică naturalistă, autorii dramatici simboliști nu mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în față spectacolele amărâte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
duse de voci la fel de absolut abstracte ca instrumentele orchestrei, noi localizăm în voie cuvinte și muzici și, cu ușurință, spontan, recreăm acțiunea voastră scenică, muzica, decorurile voastre și întreaga dramă." Moștenitori ai lui Wagner în concepția lor asupra fuziunii artelor, Simboliștii cred că muzica, prin puterea ei de sugestie, este cel mai bun acompaniament al dramei. De aceea, piesele lor își găsesc deplina înflorire în operă. Debussy va scrie în 1904, pentru Maeterlinck (1862-1949), muzica la Pelléas și Mélisande (1893), Claudel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Pelléas și Mélisande (1893), Claudel (1868-1955), profund marcat în tinerețe de estetica simbolistă, chiar dacă s-a îndepărtat de ea, va colabora constant cu prietenii săi muzicieni, Darius Milhaud, Arthur Honegger. Încărcătura poetică a textului trebuie să fie de ajuns, pentru Simboliști, ca să creeze atmosfera dramei. Scena nu mai caută să descrie, ci să sugereze. Poetul și eseistul Pierre Quillard (1864-1912), în "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", articol apărut în Revue d'art dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie să fie, un pretext pentru visare." Simboliștii suprimă orice fel de decor construit păstrând numai câteva tapiserii sau pânze pictate. Aurélien Lugné-Poe (1869-1940), fondator, împreună cu Camille Mauclair (1872-1945)12, al Teatrului Operei (le Théâtre de l'Oeuvre) unde sunt create dramele simboliste, face apel la prietenii săi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc, de prezența fizică a actorului. În manieră categorică, Maeterlinck declară că ea îl jenează, stricându-i orice plăcere, căci comediantul dă formă unui personaj mitic care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adaugă: "Ce reprezentație! Lumea ține la ea; cu o carte în mână, dacă aceasta enunță vreo idee augustă, ține locul tuturor teatrelor, nu prin uitarea pe care o cauzează, ci dimpotrivă, aducându-ne imperios aminte de ele."14 De aceea, simboliștii au încercat înlocuirea actorului prin forme ce nu constrâng imaginația. Dansul îl fascinează pe Mallarmé, căci este mai puțin imitativ decât teatrul, el recurge constant la simbol. Dansatoarea, diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să vorbească în numele unei mulțimi de morți." Lugné-Poe, într-o scrisoare din 1893, declară că vrea să redea viață "umbrelor mărite chiar mai mult decât în mărime naturală", marionetelor, pentru a se lipsi de prezența actorului. Ceea ce-i fascinează pe Simboliști în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă ca titlu al articolului său, care este un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă ca titlu al articolului său, care este un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure de France în septembrie 1896, Jarry reia, transformându-l, titlul articolului simbolistului Pierre Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure de France în septembrie 1896, Jarry reia, transformându-l, titlul articolului simbolistului Pierre Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai radical în concepția sa despre teatru decât simboliștii cărora, desigur, le laudă aspectul novator, salutând, în Maeterlinck, în cele Douăsprezece argumente despre teatru ale sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai radical în concepția sa despre teatru decât simboliștii cărora, desigur, le laudă aspectul novator, salutând, în Maeterlinck, în cele Douăsprezece argumente despre teatru ale sale, pe creatorul unui "Teatru abstract". Credem că putem afirma cu siguranță că asistăm la nașterea unui teatru, căci pentru prima dată există în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]