392 matches
-
oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să bată, asta fiind slujba pentru care primesc simbrie. Hai, dă-i drumu', da' repejor, că am treabă. DĂNILĂ: De-aici nu ți-oi spune decât că am mare trebuință să vorbesc cu frate-meu. Acasă-i? ANISIA: Iaca nu-i. A plecat până devale, la crâșma lui Bercu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fulgii vi-i scot pe nas. Cine-i șeful? DRACII (în cor): Tu ești șeful! CODÂRLIC: Apoi așa! A spus Întunecimea Sa Săcăluș că, dacă vă șmotresc cum se cuvine, îmi mai dă vreo doi în samă și-mi sporește simbria. Măi amărâților, țineți minte: dacă o duc eu bine, vi-i bine și vouă. Dacă nu, rămâneți cu coarnele boante și cu cozile cât un ciot. Ați înțeles? DRACII (puternic): Am înțeles! CODÂRLIC: Tare bine! Acu', la rând, cum v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
De ce nu-i înveți pe-aceștia ce știu face aceia? Și chiar te poftesc să nu mai faci cheltuială din vistieria mea cu asemenea chilipiruri. Cată de-i vinde degrabă altora, poate cu ceva dobândă, altfel ți-i scad din simbrie. Înțelesu-m-ai? MĂSCĂRICIUL: Înțeles, Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să devină minuscul: el, Thomas, așa cum și T-ul, după aceea, avea să tot scadă: thomas, un fel de substantiv comun, În viziunea lor, ce ar fi definit ultima ratare: Ai fost om liber și ai ajuns slugă! A avea simbrie era aproape un păcat În care - de voie, de nevoie - mai cădeau și ei: fără bani, În Sodoma sau oriunde, mureai repede. Motorizații se socoteau liberi, cel puțin așa li se părea, nu toți aveau slujbe, nu-i Înfășura nici o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai complex, de aici o progresie, de la sensul particular la nonsensul total”(p.155). Capitolul următor analizează „triunghiului nevralgic” autor/ operă/personaj. Este definit eroul fără identitate, ambiguu, al textelor despre care vorbim (cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd cu anti-teatrul reprezentat de pionierii absurdului: „Urmărind limbajul absurdului, absurdul limbajului, consider că verbalizarea insipidă semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind lipsite de căi de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de bine era ascuns. Dondică mergea pe o parte de hotar iar Vasile pe cealaltă. Strigau continuu dar Dondonel nu răspundea, de frică să nu fie pedepsit. Negăsindu-l, au renunțat. Deși supărat, stăpânul casei i-a dat lui Dondică simbria pentru o zi de muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum în colo această gospodărie s-o ocolești. -Mulțumesc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de mai multe luni, iar Augustus le-a spus că pe corăbiile Cleopatrei se afla o comoară. Dar Augustus nu era la bord; amiralii săi se luptau pentru el. Mi s-a spus că el stătea pe dealul acela, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chipul mamei mele, mereu zâmbitor, Plânge și se roagă și îi este dor, Lacrimi curg pe față cu gândul la noi, Plânge și se roagă, când e vânt și ploi. Chipul mamei mele, plin de bucurie, Fericită este - nu cere simbrie. Când cu bucurie îi dau un ghiocel, Ochii nu-i mai plâng, chipul ei e vesel. Mama ar merita ghiocei, zambile, Ea are grijă de noi, ani și ani de zile. Mama vrea să vadă, mereu, că zâmbesc, Și-ar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de seamă că nu promit nimic până nu l-am văzut pe băiat. Nu, domnule. Vă mulțumesc, domnule. Îi aduc imediat. Pe când se Întorcea să iasă, o mai reținu un moment. — Ești sigură că patru șilingi sunt de ajuns? — E simbria obișnuită pe-aici, spuse dna Smith. Și, dacă sunteți mulțumit de el, puteți oricând să i-o măriți. — Foarte adevărat. Câteva momente mai târziu, dna Noakes intră În Încăpere cu fiul ei, făcu o plecăciune și Îi mulțumi din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uit la tine-n față, Ca copilul ce se uita L-ale maicii sale brațe. Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă. {EminescuOpIV 522} Chiar sărac, de ai drăguță Ai mulțimi de daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. Că amorul e zădarnic Nu vei ști numai decât, Ci atunci numai, copile, Când de el te-i fi topit. Ce-mi scoți ochii cu mândria Și-mi vorbești că o să-mi treacă Fie omul cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alte două volte În cerc, salutându-și profesorul, apoi se așeza pe pervazul ferestrei, mereu proaspăt vopsit, sărea de pe un picior pe celălalt, anunțând și sonor, printr-un croncănit grav, Îndeplinirea misiunii sale și mai ales faptul că-și dorește simbria meritată, totdeauna sub forma unei bucăți de caș dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe Hafez ca pe rugăciune. Omar n-avea urechi pentru poezie, dar Shams îl făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea de clienți în restaurantul „Ulduz“, seara devenea filosof lipsit de simbrie. Spre deosebire de Yazd, Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pelerinaj o dată în viață. Deoarece Nur se temea de călătoria cu doi copii în vârstă de un an și de patru ani, am rugat-o pe Khadra să ne însoțească, ceea ce a bucurat-o, jurându-se că nu aștepta altă simbrie decât privilegiul de a se stinge la Locurile sfinte. O corabie cu pânze ne-a cules de pe malul african al fluviului, la jumătate de zi depărtare de Ghizeh, spre miazăzi. Aparținea unui bogat producător de ulei de susan, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea, calul Până ce oi urla dealul; Oi urla din deal la vale, Căci eu am patru pistoale, Două-s goale două-s pline - Dracul se teme de mine. 230 {EminescuOpVI 231} 212 Slugă, slugă, măi Ioane, Tu ești slugă pe simbrie Cum ți-oi spune așa să fie. Scoate șeaua din cămară Și-mi înșală murgul iară, Că io-s voinic de țară, Duce m-oi din țară-n țară Până-n dalba primăvară, Aste împlini-le-voi Și țara lăsa-mi-o-voi. 213
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mâncăm paștile cu ocară. Să scriem carte la Danciu paraleu Că acela a-nceput a lucra întîi pe ileu, 308 {EminescuOpVI 309} Că e foarte mare Arhiereu, Are popă de moșie Dintr-a noastră semînție, Și nu cere multă simbrie". Îl gătară Și frumos îl îmbrăcară Cu cămașă nouă lutoasă De nouă ani în gard acățată, Când vântul bătea Gura-i alegea! Cu cumănac de jder Ce eșia părul pin el, Cu curele, Cu obiele, Cu opinci nouă-n picioare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 6. Semănați mult, și strîngeți puțin, mîncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți setea, vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald, și cine cîștigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă." 7. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 8. Suiți-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, și voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
glasul tînărului Levit; s-au apropiat și i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?" 4. El le-a răspuns: "Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sunt preot." 5. Ei i-au zis: "Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră." 6. Și preotul le-a răspuns: "Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
trudească din greu pentru a le asigura zestre și că nu se putea lipsi de ajutorul singurului său fecior, care urma să-l moștenească. Urmarea a fost că, în loc să meargă la liceu, tata a ajuns slugă într-un sat vecin. Simbria pe care o primea era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești, că nu știi pe cine ai în față”. „Ai dreptate. Lumea-i plină de nemernici”... Cu acest vălmășag în minte, s-a ridicat de pe laiță și a ieșit. A ocolit magazia și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era familia mea! Nimeni, nici mama nici bunica nu vorbeau despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
suspendat pe scaunul de concert. Ultima piesă, al doilea bis, Besame mucho. Un iluzionist ce n-a mai reușit să intre În oglindă, ca Woody Allen În Umbre și ceață, nemaiscăpînd astfel de mîinile neantului, asasinul În serie, ucigașul fără simbrie al lui Allen, probabil singurul american care l-a citit pe Eugen Ionescu Încă din adolescență. CÎnd am ieșit din sală eram atît de transportat, Încît În clipa-n care s-a apropiat de mine o femeie foarte frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara a luat-o la curte mătușă-sa Profira, bucătăreasa, și are o simbrie bună și muncă ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu ședea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gustul lui", prietenos și sociabil, era "meșter la vorbă", oier cinstit și mândru, " om vrednic și fudul". Harnic și priceput, Nechifor își rânduise bine stânele, ciobanii îi ascultau întocmai poruncile, fiind un stăpân autoritar, dar corect și prompt în plata simbriilor. în toate locurile pe unde a întrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu căciulă brumărie și călare pe un cal țintat, ca de un muntean "cinstit, plătindu-și datoriile și iubitor de animale: "ș-a hrănit el
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mare își aduce aminte. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA POSTBELICĂ - ROMANUL Testul nr. 93 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Episodul 21 - Răzăș fără simbrie - Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. - A cui ești din Hârlău? - A Glanetașului. - A Glanetașului? Ăla care și-a vândut salcâmu'? - Ăla, preacuvioase! Da' matale de unde știi? L-ai cunoscut pe tătuca? - De cunoscut nu l-am cunoscut
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se-nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de împărat bate la tatăl Zinei la poartă; acesta îl primește și-i spune că, dacă el va reuși să scoată inelul din degetul Zinei, o va lua de nevastă. Au mers la-mpărat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]