694 matches
-
secvențialitate în spațiu și timp se regăsește în modul comun (și academic) de interpretare a ierarhiei divine, respectiv a monoteismului. Istoria nu există pentru noi decât din perspectiva secvențialității, în intervalul deschis de ierarhie. Numai că ierarhia însăși, privită în simultaneitatea și integralitatea treptelor ei, face „saltul“ către Unul. Reiau ilustrarea plastică oferită de metafora spectrului luminos: readucerea împreună a tuturor culorilor din spectru naște culoarea albă. Această privire unificatoare îi va reda fiecărei trepte valoarea particulară în cadrul contextului și transparența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
3) afirmarea monoteismului se exprimă prin negarea politeismului.“ Este ca și cum, trecând de la roșu la ocru în spectru, am spune că ocrul s-a format prin distrugerea „revoluționară“ a roșului. Acest mod de a înțelege și interpreta lumea nu lasă loc simultaneității, concomitenței și anulează violent existența celorlalte trepte din ierarhie. Iar dacă ștergi o singură culoare, cum mai poți avea vreodată viziunea curcubeului sau a luminii albe? Preconcepția potrivit căreia numai religiile abrahamice sunt „monoteiste“, ele survenind mai târziu în istorie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul mundan au, în orice tradiție care este transmisă fidel, o calitate pe care aș numi-o fluiditate, înțeleasă ca posibilitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând Ierusalimul, cercetează cărți, fac socoteli, în timp ce, mergând către un alt colț al scenei, Maria și însoțitoarele ei, care se întorc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
procedeu folosit experimental de Caragiale în neterminata Poveste, de pildă, dar devenită, după cum se știe, o practică obișnuită în scrierile prozatorilor optzeciști, pune în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Uranus, mai degrabă decât din apa mării, doar."360 Umberto Eco este de părere că întreaga reprezentare a lumii pe care o avem astăzi, a globalizării uniformizatoare (pe anumite direcții și categorii care pornesc din anumite centre diseminatorii), cu simultaneitatea temporală (și aproape spațială), este una mitologică și care comportă dimensiuni abstracte care aparțin civilizației occidentale. Cine vrea să fie global, trebuie să o facă pe aceste direcții și în aceste limbaje disponibile. Cine refuză, nu există (ori cel puțin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru a nu răpi aerul "realist" al desenelor, pentru a evita probabil artificialitatea, însă în acest caz se degajă un aer "raportat", care nu mai poate fi al participării directe, care reproduce astfel "aspectul fabricat al romanului", renunțându-se la simultaneitate, imaginea fiind aservită textului (cea ce nu mai este o bandă desenată, ci mai degrabă o poveste ilustrată).531 Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
așezam la masa de prânz ca să fim posesorii lumii măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta, găseai cel mai bun riz colonial și oamenii făceau o călătorie la Zürich ca să-l savureze, această simultaneitate de dulce și acru, de felii de ananas, cuburi de carne de vită și vițel care-ți aduceau pe furculiță o bucată din Marea Sudului și preriile nesfârșite ale Americii se transforma apoi în gură într-o zbatere de valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică, și peisajul obișnuit din fața ferestrei se coagulau într-un întreg, luau repede forma obișnuitului - a „privitului la televizor“ -, care îți lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
incandescentă. Nimic n-o mai poate stăvili: discurile laser fagocitează biblioteci uriașe, videocasetele digeră secole de cultură, cu fiecare buletin de știri difuzat de rețelele de televiziune distanțele se pulverizează, fusurile orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea cumulată, strînsă, topită În șuvoiul informațional captează necontenit atenția individului, fixîndu-l inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niciunde mitic, formele de insistență (prim-planuri color, planuri de lungă durată, mișcări de du-te-vino), sunetele yin, sunetele yang, contrapunctul, aparatul deictic (balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de apă, pe nerăsuflate, și încă una. Al patrulea brâu Am putea să ne imaginăm că plutim, chiar dacă apele nu sunt bune, cum s-a spus, iar câte se întâmplă în jurul nostru se întâmplă și cu noi, în învălmășeală și simultaneitate, încât n-am mai fi în stare să despărțim trufia, invidia, mânia, nepăsarea, trândăvia, risipa și zgârcenia, lăcomia și desfrânarea, care nici măcar nu pot să se arate în deplinătatea lor caricaturală, pentru că nu sunt decât umbre și urme și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o continuă căutare de soluții pentru a face față riscului marginalizării, participarea la o alianță sau alta nefiind de natură să elimine complet acest risc. Politica de alianțe, de aceea, în cazul actorilor secundari, impune, de obicei, o viziune de simultaneitate și nu de exclusivitate, ceea ce conduce la concluzia cultivării unor relații de alianță bazate pe concomitență, multidirecționalitate și pluriformitate. O parte a politicii de alianțe a unui stat poate fi reprezentată de alianțele bilaterale. Este de reținut că, în ceea ce
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
dedicată formației, edificată din efuziunile pianului și percuției, când jucăușe, cu accente umoristice, când șocante, explozive, amintind de muzica mordantă a lui Șostakovici; din contrapuncturi ritmice abrupte, fărâmițate, ca niște oglinzi sparte, dar și din porțiuni liric-consonante, cu momente de simultaneitate (unison); Invenzioni (Invențiuni) pentru cvartet alcătuit din vioară (Marius Lăcraru), violoncel Anca Vartolomei), clarinet (Ion Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
atenției care permite persoanei ce o posedă posibilitatea de a desfășura concomitent mai multe activități, cu condiția ca măcar unele dintre ele să fie relativ automatizate (dirijate de regiuni parțial înhibate ale scoarței cerebrale și care nu cer controlul atenției). Simultaneitatea se realizează și în cadrul unui câmp perceptiv mai larg, prin alternanța rapidă a atenției de la o activitate la alta, pe seama extinderii focarului de excitație optimă. 5) Mobilitatea constă în deplasarea și orientarea atenției de la un obiect la altul în intervalele
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ani, o singură dată în revista Steaua. De asemenea, am descoperit, în iulie 2004, la Focșani, cu ocazia Festivalului Național "Duiliu Zamfirescu", un "comiliton", mai tânăr, Ion Popescu-Brădiceni, adept, cu mult mai împătimit, al noului concept. Am decis, atunci, că simultaneitatea gândirii transmodernismului, trebuie să fie un fenomen pe care regretatul Adrian Marino l-ar numi pancronism (apariția unei idei la oameni depărtați unul de altul, fără să o știe între ei). Curând, însă, începând cercetările, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
citește a zonei de maximă transparență) în care păsările pot fi văzute și recunoscute. Știința clasică se orienta de la vizibil la vizibil, cea transdisciplinară de la vizibil la invizibil, care invizibil coincide cu imaginarul cuantic. Dintre toate vârstele, copilăria percepe în simultaneitate spațio-temporală nivelurile realului, făcând să dispară granița rigidă dintre real și imaginar. Eminescu aprecia în chip deosebit această predispoziție "transdisciplinară" a copilului. La fel ca și Einstein, care mărturisea că descoperirile sale epocale n-ar fi fost posibile, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desfășurarea lui panoramatică în istorie, în trepte ale sintezelor dintre teză și antiteză. Așa se explică de ce Hegel n-a ajuns la logica terțiului inclus. La el, adevărul este înfășurat în succesiune; Eminescu are curajul să compatibilizeze succesiunea hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
puterea instalată. Coeficienții de cerere se utilizează curent în calculele de proiectare pentru determinarea puterii cerute de un consumator sau pentru dimensionarea căilor de curent. Valorile acestuia se determină din experiența de exploatare sau pe baza unor prescripții. Coeficientul de simultaneitate, Ks, pentru un grup de receptoare sau un grup de plecări de pe o bară, se definește ca raportul dintre sarcina maximă (de regulă puterea activă) a grupului și sarcinile maxime individuale. La determinarea puterii maxime simultan absorbite trebuie să se
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
ansamblu. 2. Prin unitatea de măsură se înțelege suprafață utilă. Pentru nivele superioare (linii de JT, posturi de transformare, linii de MT, stații de transformare) se aplică relații de forma. Pentru determinarea încărcării liniilor de alimentare, se aplică coeficienți de simultaneitate a căror valoare depinde de numărul și de categoria de consumatori. Astfel pentru o linie care alimentează un număr de apartamente cuprins între 2 și 100 Ks variază între 0.65 și 0.34 în mediul urban și între 0
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
între 2 și 100 Ks variază între 0.65 și 0.34 în mediul urban și între 0.52 și 0.25 în mediul rural. Pentru stabilirea puterii de dimensionare a unui post de transformare se aplică un coeficient de simultaneitate de 0.85 la suma puterilor liniilor de JT care pleacă din acel post. Pentru o linie de MT se aplică un coeficient de simultaneitate egal cu 0.9 la suma puterilor absorbite de posturile alimentate în regim normal de
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]