776 matches
-
și madama Natalița avură grijă să se întâlnească cu Alexa Grecu și-și alăturară cu taină mare capetele lor uimite și spăriete de barba cea zbârlită. Și-n sara aceea vătaful veni acasă mai încet și așa, fără să se sinchisească de nimic, și-ndată după masă îl cuprinse un somn nebiruit. Cătră miezul nopții lumina lunii pătrunse ca un fum argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma florilor uscate; și Costandin pădurarul, înainte de a pleca, trase încet cătră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu finanțele regatului. De acum, mă găseam în preajma lui zi de zi, asistând la audiențe, primind uneori eu însumi unele cereri, ceea ce provoca gelozia celorlalți dregători. Dar eu nu mă sinchiseam, căci aveam de gând să plec în primăvară spre Sousa, iar la întoarcere să mă ocup de caravane, și mai cu seamă de palatul meu care, în mintea mea, creștea și devenea tot mai mândru, dar care la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al lui Barbă Roșie. Și chiar de-a doua zi, ne înfățișam la serai, locuința sultanului. Nur a rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost. O bănuiesc cum că i-a povestit cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bani... Provincia asta e bogată. Mă rog, am vrut să mi se simtă prezența, iar acum toți mă adoră. Au înțeles că, odată cu mine, a început o nouă eră aici, în Germania Inferior! Continuă să se îndoape, fără să se sinchisească de privirea cu care îl fixa Valens - privirea celui care știa că bărbatul acela enorm și obsedat de mâncare fusese în tinerețe amantul lui Tiberius și prieten intim al lui Caligula și al lui Nero și că ascensiunea sa incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea grasă, pisica gardianului care păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un porumbel londonez. Ei erau o dovadă practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne permiteau vreun contact. (Stamatescu ceruse unei funcționare de la contabilitatea inspectoratului să fie amabilă și să facă două cafele. Nu părea să se sinchisească de cei câțiva care Încă mai așteptau În curte să fie primiți În audiență. Spuse că Îi cunoaște pe toți și știe exact ce vrea fiecare. Sunt plini de jalbe mărunte, de intrigi și de ifose. Amabilitatea inspectorului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin lupta cu Ferragus . Acesta era un uriaș cu pielea atat de tare, încât nicio sabie nu o putea străpunge . Iar sistemul său de luptă era să-și ia adversarul în brațe și să fugă cu el , fără a se sinchisi de zvârclirile acestuia . Astfel stând lucrurile , Roland își puse toată dibacia în a se feri de labele uriașului , dar în schimb zădarnică rămase orice încercare a sa de a-l răni cu sabia . După un lung răstimp de luptă nedecisă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a putut împotrivi ispitei de a lua ceva cu el. Un lanț gros de aur încrustat cu diamante mai ales, a fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-a luat, fără a se sinchisi de mustrările lui Roland. In momentul când l-a luat un vânt înfricoșător s-a iscat și l-a repezit val vârtej îndărăt tocmai când se apropia de poartă. Așa s-a întâmplat o a doua și o a treia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cuvine și vii înapoi, ori la mine în lojă nu mai pui piciorul.“ — Ce-a făcut? — A plecat val-vârtej și s-a întors în ținuta potrivită. Dacă i-ai fi făcut morala asta la telefon nici nu s-ar fi sinchisit, am observat eu. — Deși sunt foarte comunicativă și știu să sparg gheața, la telefon mă inhib. Dimpotrivă, când vorbesc de la om la om am succes totdeauna. Persoanele cele mai închise, cele mai taciturne se deschid ca niște flori. Chiar de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am rugat-o pe un ton liric. — Tot bătând trotuarele Romei, zâmbi Ioana, mi s-a rupt pantoful și șchiopătam, deoarece nu mai avea bareta de la spate. Nu m-am sinchisit, dar, fiind ora mesei, am intrat într-un restaurant, în partea veche a orașului, unde aveam atelierul de pictură. Intrând în restaurant, dau de un bărbat gras, îndopat cu macaroane, probabil patronul, care, văzându-mă șchiopătând, mă întreabă: „Signorina (eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cuvine și vii înapoi, ori la mine în lojă nu mai pui piciorul.“ — Ce-a făcut? — A plecat val-vârtej și s-a întors în ținuta potrivită. Dacă i-ai fi făcut morala asta la telefon nici nu s-ar fi sinchisit, am observat eu. — Deși sunt foarte comunicativă și știu să sparg gheața, la telefon mă inhib. Dimpotrivă, când vorbesc de la om la om am succes totdeauna. Persoanele cele mai închise, cele mai taciturne se deschid ca niște flori. Chiar de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am rugat-o pe un ton liric. — Tot bătând trotuarele Romei, zâmbi Ioana, mi s-a rupt pantoful și șchiopătam, deoarece nu mai avea bareta de la spate. Nu m-am sinchisit, dar, fiind ora mesei, am intrat într-un restaurant, în partea veche a orașului, unde aveam atelierul de pictură. Intrând în restaurant, dau de un bărbat gras, îndopat cu macaroane, probabil patronul, care, văzându-mă șchiopătând, mă întreabă: „Signorina (eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu să te găsesc. Trei păpădii La poarta ta, adeseori Am agățat trei păpădii, Dar din păcate, pân-să vii, Au mai rămas doar gămălii, Nici până-n zori. Din păpădia cea micuță, Zburat-au dorurile mele, Dar nu te-ai sinchisit de ele, Și au căzut printre zăbrele, Lângă portiță. Din păpădia cea mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din păpădia mijlocie, Un singur puf ai meritat, Căci restul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și să se bucure Împreună de toate. Cei doi veri rămăseseră și ei cam stingheri. Își desfăceau pungile În tăcere. Pe patul de alături, așezat turcește, singur, rudarul părea că nu se sinchisește de nimeni. Avea pe chip o veselie strunită și cânta Încet, pentru sine. Verii Îi auziseră mormăielile, dar se prefăceau că nu-l văd, stânjeniți cum erau de singurătatea lui. „Luați!” le spusese pe neașteptate, Întinzându-le două felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticlă, din întunericul nopții. Simțea nu simțea că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa spuneai. Bancuri, bancuri a-ntâia, care circulă ani de zile și nu se uită. Gluma ascunde tristețea de a nu fi obținut ce dorești, așa zici mata. Dar sportul, cum e cu sportul și politica?“ Domnul Vancea nu se sinchisea de întrebare, parcă nici nu auzise. Nu se întrerupea din așa-zisa treabă, fse făcea că scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închipui? Nu îți dai seama că e o conspirație împotriva mea? Îți amintești dimineața în care Deng Xiaoping a venit la înmormântarea tatălui tău și ce a făcut? Doar și-a trecut degetele peste ale mele - nici măcar nu s-a sinchisit să îmi strângă mâna. A fost ca și cum ar fi pus la îndoială faptul că eram văduva lui Mao. Era conștient de aparatele de fotografiat - a făcut intenționat în așa fel încât jurnaliștii să surprindă momentul. Și celălalt, mareșalul Ye Jian-ying
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
solicitat prezența. Când, în sfârșit, sunt invitată, descopăr că Cabinetul cu Parfum de Crizantemă și-a schimbat înfățișarea. Crizantemele sălbatice de odinioară, și-au pierdut energia de foc. Plantele par îmblânzite, uniform tunse, drepte ca niște soldați. El nu se sinchisește să mă salute când intru. E încă în pijamale. Am în față un bărbat de șaizeci și nouă de ani, care chelește și nu s-a spălat de zile întregi. Chipul îi este un desen mâzgălit - nu mai există linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lovitură, fără ezitare. În general, femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele care îi mânjea degetele, după care i-l oferi șoimului, îndemnându-l cu multă blândețe să-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Încercat iar s-o jefuiască pe mama. M-am trezit astă-noapte din somn, când mama lovea cu ceva-n cineva; nu voia să mă trezească, Îi zicea În șoaptă și dădea În el din toate puterile - dar acela nu se sinchisea, pesemne că Întindea mereu mâinile spre mama, Îi zicea de mironosiță, că să nu mai facă pe, că-i văduvă și tânără - iar mama: - Se-ntoarce el, bărbatu-meu, Îți arată el, c-ai Îndrăznit să-ntinzi mâna la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]