571 matches
-
care exprimă proprietăți vizuale sau detectabile vizual, și termeni care nu exprimă trăsături recognoscibile vizual. În exemplul Mâncarea arată delicioasă, delicioasă desemnează o trăsătură caracteristică, în mod prototipic, proprietății nominale gust. În aceste cazuri se produce un anumit tip de sincretism: a fi delicios nu presupune doar a avea gust bun, ci și a avea aspect plăcut sau alte trăsături conotate pozitiv. Adjectivele din poziția numelui predicativ pot exprima și proprietăți psihice: (240) Ioana arată veselă/supărată/îngândurată. În astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
întreb neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el. Babalawo Zulueta m-a fascinat cu catolicismul ei amestecat cu religiile afro-cubaneze, cu societatea secretă Abakuá care practică "la santeria". La santeria este un sincretism ciudat între credințe, practici animiste, ritualuri africane și catolicism. Am rugat-o să-mi aranjeze o întrevedere cu babalawo (preotul) ei, să aflu mai multe despre modul cum sclavii africani au reușit să păstreze cîte ceva de acasă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul literaților, misticilor și teologilor alexandrini au inspirat fără încetare poezia europeană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era un Rege legendar, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele său, îi întinde o cursă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
administrație și în reședințele regale 50. Numeroase divinități străine erau nu numai tolerate, dar și asimilate zeităților naționale, în plus, zeii egipteni încep să fie adorați în țările străine și Amon-Ra devine un zeu universal. Solarizarea lui Amon ușurase atât sincretismul religios cât și restaurarea zeului solar în rangul întâi. Căci Soarele era Zeul Universal accesibil 51. Cele mai frumoase imnuri închinate lui Amon-Ra, exaltându-1 ca pe un creator universal și cosmocrat, au fost compuse la începutul epocii "imperiale". Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
P. Faure, "Speleologie crâtoise et humanisme", p. 40. Ihid., p. 40. Numeroase peșteri sunt dedicate sfinților și mai mult de o sută de capele sunt instalate în grote; ibid. Capitolul Vi RELIGIILE HITTITILOR și ALE CANAANEENILOR 43. Simbioză anatoliană și sincretism hittit S-a remarcat surprinzătoarea continuitate religioasă în Anatolia, din mileniul al VH-lca până la implantarea creștinismului.,. Nu există, într-adevăr, veritabilă soluție de continuitate între informele statuete ale unei divinități masculine urcată pe spinarea unui taur, așa cum au fost găsite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
statuile lui Jupiter Dolichenus pe care îl adorau soldații legiunilor romane; nici între zeița cu leoparzi de la Latal Htiyiik, zeița hittita Hepat și Cybcla clin epoca clasică."1 în parte, cel puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cărora li se ignoră numele anatoliene. Numele hurrit era Șanșka. Dar trebuie ținut seamă de faptul că Iștar babiloniană, zeiță a dragostei și a războiului, era cunoscută în Anatolia; prin urmare, în anumite cazuri, avem de-a face cu un sincretism anatolo-babilonian. Zeul-Soare, fiul lui Teșub, era considerat, la fel ca și Samas, apărător al dreptului și al justiției. Nu mai puțin popular era Telipinu, el însuși fiu al lui Teșub, al cărui mit ne va reține mai încolo. În ceea ce privește viața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
155. Un alt text face aluzie la "fixarea destinelor" de adunarea zeilor; cf. Gurney, op. Cit., p. 152, id., "Hittite Kingship", pp. 107 sq. 13 E vorba de traduceri hittite din texte hurrite, efectuate în jur de ~ 1300. "Teogonia" hurrită reflectă sincretismul cu tradițiile sumeriene și nord-siriene mai vechi. Anu, cel mai important dintre zei, se prosterna în fața lui și îl slujea. Dar după nouă ani, Anu 1-a atacat și 1-a învins. Atunci Alalu s-a refugiat în lumea subterană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii" este comparabilă rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care a fost crescut Moise, la două generații după represiunea "reformei" lui Akhenaton, nu putea să-1 atragă. Cosmopolitismul, sincretismul religios (mai ales între cultele egiptene și canaaneene), anumite practici orgiastice (prostituția celor două sexe), "cultul" animalelor constituiau tot atâtea abominațiuni pentru unul care fusese crescut în "religia Părinților". În ce privește ieșirea din Egipt, pare sigur că ea reflectă un eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un profet extatic și oracular și un "magician"; modelul preoților leviți și șeful charismatic prin excelență, care a reușit să transforme un grup de clanuri într-un nucleu de națiune, poporul lui Israel. 60. Religia sub Judecători: prima fază a sincretismului S-a convenit să se numească epoca Judecătorilor perioada care se întinde între ~ 1200, când grupul lui Moise a pătruns în Canaan, condus de către losua, până către ~ 1020, când Saul a fost proclamat rege. Judecătorii erau șefi militari, consilieri și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regi, 10: 19). Dar e vorba de un tip de experiență extatică destul de comun în Orientul Apropiat antic, cu excepția Egiptului. Sumerienii cunoșteau "omul care pătrunde în Cer", nume 33 Vezi lista acestor sanctuare în G. Fohrer, op. Cit., pp. 111-113. Asupra sincretismului cultelor, vezi G. W. Ahlstrom, Aspects ofSyncretism în Izraelite Religion, pp. 11 sq.; H. H. Rowley, op. Cit., pp. 58 sq. 34 Cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 56; G. Fohrer, op. Cit., p. 105. 35 G. Fohrer, op. Cit., p. 106; G. W
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
canaaneană în același timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În sfârșit, profeții care nu vor întârzia să reacționeze împotriva supremației preoților și împotriva sincretismului cu cultele fertilității sunt, ei înșiși, produsul unei influențe canaaneene. și totuși profeții se reclamă de la cel mai pur iahvism. Dintr-un anumit punct de vedere, ei aveau dreptate; dar iahvismul pe care îl proclamă asimilase deja elementele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
verbal solemn (lat. uoueo, gr. eukhomai), banchet somptuos (lat. daps), fumigație (gr. thiio), rit al luminii (lat. lustro)"*. Cât despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Misterelor, care mor și învie. Influențele egeene persistă chiar și în epoca clasică; le remarcăm, de exemplu, în statuile înfățișând un zeu tânăr și imberb. Dar e vorba de supraviețuiri tolerate, dacă nu încurajate de vastul și inepuizabilul proces al sincretismului 1]. Căci la Homer deja, Zeus cumulează prestigiile unui adevărat zeu suveran indo-european. El este mai mult decât zeul "cerului nesfârșit", el este "părintele zeilor și al oamenilor" (Iliada, 1,544). Într-un fragment din Heliadele sale (fr. 70, Nauck
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă analogii cu divinitățile de tip Iștar. Totuși, în Cipru, centru milenar al sincretismului egeeano-asiatic, începe să se precizeze figura ei specifică (Odiseea, 8,362 sq.). Procesul de elenizare este destul de avansat în Iliada (5, 365), unde Homer o proclamă fiică a lui Zeus și a Dionei, și soție a lui Hefaistos 36. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la lucrările lui H. S. Nyberg și G. Widengren în Le Chamanisme, pp. 312 sq. Zarathustra și religia iraniană implicând dezmembrarea trupului și regenerarea viscerelor - se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în tot imperiul său cultul pentru dacva - ceea ce îl apropie și mai mult de religia lui Zarathustra. Dar mai târziu, și anume începând cu inscripțiile lui Arthaxerxes II (405-359), Mithra și Anăhită apar alături de Ahurâ Măzdâ. Or, vom vedea, un sincretism analog se manifestă în Avesta recentă, unde aceleași nume de zei sunt citate alături de Ahură Măzdă și de spiritele Amesa Spenta 38. Controversată rămâne și problema magilor și a raporturilor lor cu zoroastrismul. Ei au fost considerați, de exemplu, drept
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îngeri păzitori" ai credincioșilor, fravasi luptă împotriva încarnărilor Răului; izvoarele târzii îi descriu ca pe niște cavaleri înarmați ocrotind Cerul; cf. G. Widengren, Religions de l'Iran, p. 39. Figura complexă a acespare a fi rezultatul unui lung proces de sincretism religios. 68 Vezi textele citate de M. Mole, op. Cit., p. 109. 69 Saddar Bundehes, 32-37, tradus de Mole, p. 111. 70 Cele două creații - "spirituală" (menok) și materială (getik) - ca și mitologia Omului Primordial (Gayomart) vor fi discutate în cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
111. 70 Cele două creații - "spirituală" (menok) și materială (getik) - ca și mitologia Omului Primordial (Gayomart) vor fi discutate în cea de a III-a parte. Capitolul XIV RELIGIA LUI ISRAEL ÎN EPOCA REGILOR și A PROFEȚILOR 113. Regalitatea: apogeul sincretismului " Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel." Dar fiii săi nu-i urmează exemplul, și atunci bătrânii vin să-1 găsească și îi spun: Pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa și pentru exercitarea dreptății sale care asigură "pacea poporului" și prosperitatea universală (Psalmii 19 și 71). În cele din urmă, opera liturgică reînnoiește structurile lumii. Așa cum Templul a fost construit după un model străin, cultul a împrumutat forme canaaneene. Sincretismul a atins proporții necunoscute până atunci, căci; *. Onarhia încuraja fuziunea ideilor și practicilor împărtășite de cele două straturi ale populației, israeliții și canaaneenii. In plus, Solomon a acceptat cultele nevestelor sale străine și a permis construirea de sanctuare în cinstea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acum profetismul clasic. Ilie își face apariția în Regatul de nord, sub regii Ahab și Ahazias (- 874-850). El se răscoală împotriva politicii lui Ahab. Acesta voia să-i integreze pe israeliți și pe canaaneeni acordându-le drepturi egale și încurajând sincretismul religios cu cultul lui Baal sau Malkart, cult protejat de regina Izabel, originară din Tyr. Ilie îl proclamă pe Iahve suveran unic în Israel. Iahve, și nu Baal, este cel care dă ploaia și asigură belșugul țării, în faimosul episod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aurul pe care 1-au întrebuințat pentru Baali!" (2: 7-10). Regăsim iarăși, exacerbat, conflictul dintre Baal și Iahve, dintre o religie de structură cosmică, și fidelitatea pentru un Dumnezeu unic, creator al lumii și stăpânitor al istoriei. Osea atacă neistovit sincretismul Baal-Iahve. "Au săvârșit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor. Aduc jertfe pe vârfurile munților și tămâieri pe înălțimile colinelor, sub stejari, plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-a uitat istoria: "Când Israel era copil, eu îl iubeam, și din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]