11,710 matches
-
cum să nu te simți corp străin? Îl privesc: rece, orgolios, lucid - omul hulitului Talmud. Mi-ar plăcea să stau lângă el, să-mi vorbească de anticii Israelului, de Saul, David, Solomon; de Iehuda Macabeul, eliberatorul Ierusalimului. Dar îi respect singurătatea; și el pe a mea. Aveam la ce medita - înainte de plecare îmi căzuseră ochii peste micul eseu despre izbândă al lui Bacon. Izbânzile mele! Luate de la început, izbânzi au fost pentru mine numirea ca șef de cabinet al lui Bădărău
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
duminica. Ele au, chiar și-n miezul virgin/putred al iernii/verii, un îngeresc sunet de cristaluri ciocnite sărbătorește la nuntă. Visez libertatea de-a fi prizonier între pereții casei, între zidurile proaspăt văruite ale sufletului sălbăticit printre poemele de singurătate ale verii trecute. Visez că sunt mereu la capătul de sfârșit/ început al săptămânii, al lumii; visez că-mi zburdă vesel prin artere și vene un șoricel sensibil și transparent, oaspete hămesit/ fericit între coperțile Bibliotecii din Alexandria. De m-
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
nu poate fi niciodată iubire fiindcă iubirea este forma supremă a sacralității, este sfințenia acesteia iar sexul sfințenia profanului. 859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina destinului tău mă Îndeamnă să Înțeleg până și necunoscutul iubirii de până acum. 860. Singurătatea ta este unica monedă care odată dăruită va alunga singurătatea celuilalt. 861. Ai obosit de atâtea clipe câte ți-au fost scrise să le duci până acum fără să te poți refugia În nici una dintre ele? Înseamnă că trăiești degeaba
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
a sacralității, este sfințenia acesteia iar sexul sfințenia profanului. 859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina destinului tău mă Îndeamnă să Înțeleg până și necunoscutul iubirii de până acum. 860. Singurătatea ta este unica monedă care odată dăruită va alunga singurătatea celuilalt. 861. Ai obosit de atâtea clipe câte ți-au fost scrise să le duci până acum fără să te poți refugia În nici una dintre ele? Înseamnă că trăiești degeaba. 862. Rupe foile din calendarul trecut al amintirilor tale și
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
nu se mai apropie frontal de subiect, nu încearcă să numească, răpindu-i, astfel, aura literară, ci, mai mult, să-l pună în lumină ca pe un exponat expresiv prin sine însuși: Mintea i se tulbură iar. Și o apăsa singurătatea. Și-i era teamă! Teamă! Teamă de tot, de toți și mai ales de ea însăși, de ceea ce clocotea în mintea ei. Știa că va face ceva. Dar ce? Cum? Cu mintea încețoșată, plutește prin cameră, aude și vede tot
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
Radu Cange Poeme în singurătate Atâta frumusețe am ucis, tot revăzând-o, că ochii mei tocit-au priveliști și popoare. Și trupuri de femei s-au revărsat în mine, cum apele pe plaiuri și plină mi-a fost viața de Domnul dăruită. Amar de ani
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
aceasta să nu se facă ziuă. Nu vreau s-o las să plece din mine. Nu vreau s-o las să-mi smulgă mai multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
pasă, pentru că vouă nu vă pasă. Aici, în acest amurg al zilelor, colindă tot felul de indivizi, tot felul de fantasme. Fiindcă vouă nu vă pasă. Anacronismul vostru revoltă cerul, clinchetul banului a devenit "sfânt". Nu de puține ori, în singurătatea mea, v-am văzut îngenunchiați în fața roșiei democrații. Poem Mâna mea dreaptă vorbește metafore, deși nu i se aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
și o mie de ori, să vezi cum sărutul lor îți vindecă rănile, cum mijlocul îți zvîcnește ca un bot de iepuraș pe buzele lor, e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort decît viu, cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia, te tăvălea prin noroi și-ți arăta crucea sub care vei putrezi, golind trupul tău de suflet ca
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
nisip pe care-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer ca norii de praf prin care m-am zbenguit pe cînd habar nu aveam cine sunt, prin cei de sus, îngerii, prin cei de jos, umerii încovoiați de singurătate, rochiile femeilor înflorind în creierul meu ca primăvara în lunci brîndușile, sînii lor doar pe pămînt, în cer zefirul, sec ca o măduvă de trestie, lumînărică aprinsă, mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum urcat la cer
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum urcat la cer - o mie de chinuri vii decît o singură fericire veșnică, să te trezești dimineața ca oricare alt om, să știi că atunci cînd va fi să mori singurătatea îți va fi gîtuită, tu vei intra în rînd cu lumea care va afla că și tu ai trăit și mai ales că și ea va muri o singură dată ca tine nu de o mie de ori pe zi
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
de alte o mie de clipe și încă de o mie și de încă o mie de clipe ca de o perdea frunzele uscate culese de o mie de mînuțe de copii care nici măcar habar nu au că există cuvîntul singurătate ca un virus pe care mai tîrziu și-l vor dori ca pe o medalie de învingători, ascunsă apoi prin sipete suflete care zornăie ca niște zurgălăi cînd e nevoie de liniște - toată ziua vor răstigni scînduri pe trupul meu
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
Emil Brumaru Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte Prin rai sau alături de noi, Cei blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte...
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
cu îmbârligate steluțe de amor și sfială își spuneau că ar putea fi frați și surori de cruce c-un semafor șamanic între ei o gleznă uriașă ca o brichetă mereu pregătită să aprindă o țigară cobora înserarea și puțină singurătate volatilă pe cerul antifilosofic al gurii cum ar fi că stăpâna apelor și pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
se așază în fereastră și-mi pune în palme luna. 5. Magnifica zăpadă, murg și mărgea și îndrăzneala celor trei trandafiri și drumul la poartă în vara din iarnă. 6. O umbră a numelui Tău eram și mă bucuram întru singurătatea mea bogată. Salvarea insulei în casa, cît de senină e mărturisirea freziei către laleaua albă, în prag de primăvară cînd copiii au plecat la cules de leurdă și de păpădii. Un pas și încă unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine idee. Iar ideea capătă virtutea de a deforma. Așadar, de a conferi o identitate în anomie, proprie ființelor cu o individualitate vulnerabilă, condamnate la o singurătate colectivă. Personajele, concepute pentru o suficientă acoperire a umanului biologic, a ipostazelor existențiale și a unor tipuri de relație afectivă și spirituală, sunt stereotipuri bine reliefate, memorabile, legitimate literar prin lexicul și sintaxa care le locuiesc într-un fel stăruitor
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
ca experiență religioasă, creștină, a asumării morții pentru pregătirea vieții eterne, sau de inițiere budistă, în cazul scriitorului Georges Fotiade (probabil o replică ficțională la biografia intelectuală, eseistică și literară, a lui M. Eliade), ori ca experiență etică a depășirii singurătății în solidaritate, în cazul lui Leon Bulgăreanu. Boala, ca inițiere în moarte și în viața figurată ca o criză perpetuă, este și la A. D. Munteanu un revelator moral, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, dar și existențial, văzută ca eliberare și renaștere
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur în mii de carate; Știi bine, eu pot să-ți fiu frate De fragedă singurătate...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
E de presupus că în acea vizită și-a cules unele date pe care le-a folosit în paginile de proză și care dau acel izbitor sentiment de veridicitate. Este, din câte mi-am putut da seama, o proză despre singurătate și eșec. O altfel de singurătate și un altfel de eșec decât ale lui. Ori, poate, aceleași. Aici îmi îngădui și o altă dezvoltare, o altă explicație: poate povestirea trimisă prin internet era o poveste capcană, voia să rejoace scena
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
vizită și-a cules unele date pe care le-a folosit în paginile de proză și care dau acel izbitor sentiment de veridicitate. Este, din câte mi-am putut da seama, o proză despre singurătate și eșec. O altfel de singurătate și un altfel de eșec decât ale lui. Ori, poate, aceleași. Aici îmi îngădui și o altă dezvoltare, o altă explicație: poate povestirea trimisă prin internet era o poveste capcană, voia să rejoace scena cu dumneavoastră față în față cu
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
al gardului rupt și plasa de sîrmă îndoită. Așa a tatonat și anul trecut, înainte de a-mi fura bicicleta. Cum voi suporta și această frică? Nu e destul povara ce-o duc? îl rog pe Dumnezeu să-mi dea tărie. Singurătatea doare din ce în ce mai mult. Eu am văzut în ea calea spre Dumnezeu și poezie. Ce vremuri!... Grîdina Sfîșieri astrale Semințele pentru grădina de sticlă izvorul în cădere le împrăștia grădinar fiind gerul nopții fără nea Fire verzi poartă măști de gheață
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
subliniat pasajul și m-am hotărît să-i telefonez lui Mircea Ivănescu la Sibiu și să-i comunic descoperirea mea. (Îl chem la telefon din Bloomington cu o anumită regularitate, încerc astfel, de departe, să-i mai risipesc sentimentul de singurătate care-l apasă din ce în ce mai neiertător după anii petrecuți "pe patul meu de suferință", cum îmi spune el invariabil.) Mircea a rămas puțin mirat că am găsit această frază în Point Counter Point, credea că citatul figurează în alt roman al
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
cazul celei românești, cea care are o vîrstă de la cîteva decenii pînă la o jumătate de veac, este un fenomen complicat, care poate fi diagnosticat doar cu ajutorul unui instrumentar cît de cît sofisticat. Cu poezia Adam și Eva sau dialectica singurătății, Teo Chiriac se află în mod sigur pe tărîmul adevăratei literaturi, chiar dacă această scriere nu este o realizare deosebită. Poetul găsește expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
proprii pentru asta: Amărăciunea plouă mărunt și rece / în ochii locuitorilor acestui oraș cenușiu / ce seamănă perfect cu o grădină de umbre, / cu o insulă verde părăsită de copii. / Orizontul și-a făcut bagajele / Cerul s-a răstignit pe pămînt. / Singurătatea a dovedit / să culeagă stelele" (Lumină insuportabilă). Iscoditoare mereu și pradă îndoielilor fără încetare, ea meditează, realist, în vechi catrene, asupra propriului său destin: "Gînduri sfîșiind curate-nserări. / În noapte dorul de mine mă-ngheață. / Demoni șireți mă visează frumos
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]