3,912 matches
-
și în echipa reprezentativă a cocoșului galic. Și-a încheiat cariera de jucător la Paris, la Red Star, cu care a promovat în 1939 în prima divizie. Era anul în care peste bătrânul continent începeau să se adune, în învolburări sinistre, norii negri ai războiului mondial. Prevăzător, evreul Schwartz își ascunde originea, așa cum de altfel avea să o facă aproape pe parcursul întregii vieți. „Sunt prea mulți nebuni în lume - mărturisea el, la 88 de ani - pentru ca să-mi trâmbițez originea de sus
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
producție anuală echivalează cu întreg PIB-ul României. Tot prin zonă se face Audi, Opelul, Porsche, BMW-ul... În Stuttgart există un muzeu al automobilului pe care nu m-am dus să-l văd, dintr-o prejudecată: socot cea mai sinistră invenție din ultimii două sute de ani, o mie de kilograme de fiare, care să plimbe omul de colo colo. Academia Solitude ocupă câteva corpuri de clădire ale unui castel-conac construit în jurul anului 1760, aflat pe înălțimea unui platou înconjurat de
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
în litera și spiritul legii fundamentale. Călcați în picioare ca cetățeni. Furați în caliate de contribuabili. Sărăciți ca simpli consumatori!”, a adăugat Neamțu pe Facebook. Potrivit președintelui Noii Republici, cei din USL ar trebui împiedicați întrucât Uniunea este ”o arătanie sinistră pe lângă arătura democrațiilor europene”, asemeni unei hidre. ”USL e un monstru cu șapte capete - o dihanie omnivoră, o arătanie sinistră pe lângă arătura democrațiilor europene. Trebuie opriți”, a scris Mihail Neamțu, imediat după comunicarea verdictului Curții Constituționale. Judecătorii Curții Constituționale a
Neamțu, după decizia CCR: Ce farsă! Ce mizerie! Cât Absurdistan! () [Corola-journal/Journalistic/43180_a_44505]
-
a adăugat Neamțu pe Facebook. Potrivit președintelui Noii Republici, cei din USL ar trebui împiedicați întrucât Uniunea este ”o arătanie sinistră pe lângă arătura democrațiilor europene”, asemeni unei hidre. ”USL e un monstru cu șapte capete - o dihanie omnivoră, o arătanie sinistră pe lângă arătura democrațiilor europene. Trebuie opriți”, a scris Mihail Neamțu, imediat după comunicarea verdictului Curții Constituționale. Judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) au decis joi să amâne până pe 12 septembrie pronunțarea unei decizii referitoare la validarea rezultatelor referendumului privind demiterea
Neamțu, după decizia CCR: Ce farsă! Ce mizerie! Cât Absurdistan! () [Corola-journal/Journalistic/43180_a_44505]
-
pe site-ul Parlamentului European, Arlacchi a fost "expert în cadrul organului consultativ antimafia al regiunii Calabria (2007-2008), consultant al comisiei parlamentare instituite pentru chestiunile legate de mafia (1984-1987); deputat în Camera Deputaților din partea Partidului Democrat de Stânga (Partito democratico della sinistra) (1994-1996); vicepreședinte al comisiei parlamentare instituite pentru chestiunile legate de mafia (1994-1996) și consilier special al Ministrului de Interne pentru înființarea Direcției de cercetări antimafia (DIA) (1991-1994). Printre consilierii onorifici ai premierului Victor Ponta se numără și generalul american în
Europarlamentar italian, consilier onorific al premierului Ponta () [Corola-journal/Journalistic/42292_a_43617]
-
să solicite sprijin financiar pentru apariție nu numai municipalității din capitala Olteniei, ci și celei americane. O însușire tipic românească Revoltată de nedreptatea care i se face lui Mircea Cărtărescu, al că- rui nume „a fost terfelit” recent, într- o „sinistră emisune” tv, Simona Sora scrie, în DILEMA VECHE (nr. 453, 18- 24 octombrie), cu deplină îndreptățire: „...Mircea Cărtărescu este azi nu doar cel mai important scriitor român în viață, ci și unul dintre puținii artiști europeni care au reușit să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
a retras colaborarea de la România literară. Deși îl publicam mai în fiecare număr, era mereu convins și o spunea mai în fiecare articol că pe el nu-l publică nimeni. După ruptură, n-am scăpat nici eu, nici G.Dimisianu („sinistrul”!), de săgețile lui otrăvite expediate de la parterul revistei „Luceafărul”, unde trecuse cu arme și bagaje, la etajul României literare. A fost destul ca USR să-i acorde Premiul Național spre a reveni la sentimente mai bune, poate pentru că Dimisianu era
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu vorbele spuse pe jumătate, cu adevărurile în derivă, din această teamă de Unul poetul se refugiază în pluralitate. Cum altfel ar fi posibile atâtea virtualizări ale eului, atâtea expulzări ale lui, sub diverse forme, în lumea străină, atâtea măști sinistre, paiațe grotești, personaje anacronice care devin obositoare prin circularitate, prin repetiție, prin clișee verbale și gestuale care trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
determină să-și dea arama pe față ; și el, ca și Dostoievski, crede că majoritatea oamenilor nu știe să râdă frumos din cauza unor grave deficiențe de caracter, care ar trebui corectate printr-o autoeducație extrem de severă. Râsul este un spectacol sinistru al vieții, cu atât mai inuman, cu cât râd numai oamenii. În Un timp mai prielnic, scene care Arabellei îi provoacă râsul, naratorului îi fac greață ("o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asimilarea valorilor mortuare cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul. Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu și invers, că oamenii au practici sinistre în istorie. Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e nici în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sunt bătrână, nu ca alții... Femeia dădu din cap spre el, se întoarse pe călcâie și dispăru. Căzu pe gânduri. Ce vorbe mai erau și astea? Treizeci de ani de căsnicie nu sunt tocmai ușor de trecut cu vederea. Cam sinistră gluma nevesti sii. Și-apoi, nu prea îi stătea ei în fire să se țină de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l intimidezi. Fața lui nu exprimă nimic. Absolut nimic. Asta-i bună! Se scarpină în creștet. L ai plictisit suficient, acum el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nepot să ies cu el în parc... Gigi Pătrunjel ar fi vrut să-i spună că e ilogic. Și că, dacă moare, oricum nu mai poate să iasă cu nici un nepot în nici un parc. Că ce spune ea acolo e sinistru și idiot. Dar își aminti de scena cu cheile și hotărî că e mai înțe lept să înghită în sec. Înșfăcă sacoșele de la mătușa Pamela. Și pe mătușa Pamela însăși. Le azvârli pe toate în bucătărie, de-a valma. Închise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mult mai puține, de preferat de dimensiuni mici, cât să încapă în buzunare. Dacă, de exemplu, pentru oricine altcineva a avea o masă era un lucru de la sine înțeles, pentru Plescăială nu ar fi fost decât un balast, un obiect sinistru, greu de cărat și inutil. Acum, esențiale rămăseseră numai hainele de pe el și ziarele. Nu că ar fi fost vreun cititor înverșunat de presă, dar podeaua era rece chiar și în miezul verii și, în plus, îi marcau teritoriul alocat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care putea sta drept mărturie de netăgăduit că încă nu se inventaseră acele persoane odioase care, sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]