26,430 matches
-
viziune de ansamblu. Nu spun că nu există o utilitate a acestor demersuri onorabile, dar ele nu pot suplini rolul catalizator al necesarei Istorii." (p. 36). Ulterior, însă, tonul se îndulcește semnificativ, Bogdan Crețu ajungând să susțină exact contrariul: "nu sintezele, oricât de bine articulate ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate conduce la alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă tot selecție, drămuire a verdictelor, încadrare în context, rezultatul în timp fiind o construcție unitară, nu un simplu mozaic aleatoriu." (p. 94). Totul e bine când se sfârșește cu bine... Adevărul fiind că sinteza trebuie precedată
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă tot selecție, drămuire a verdictelor, încadrare în context, rezultatul în timp fiind o construcție unitară, nu un simplu mozaic aleatoriu." (p. 94). Totul e bine când se sfârșește cu bine... Adevărul fiind că sinteza trebuie precedată de analiză. Viziunea de ansamblu presupune o "muncă de teren" susținută, consecventă, o cronică atentă și aplicată a actualității, pentru a reține tocmai neperisabilul estetic și specificitățile artistice ale acesteia. Cum am putea vorbi despre o literatură în
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
Combinând elementele moderniste cu cele ale definițiilor postmoderne, Smith 9 definește naționalismul drept "mișcarea ideologică pentru obținerea și menținerea autoguvernării și independenței în numele unui grup ai cărui membri consideră că ea constituie o "națiune" reală sau potențială". Și, realizând o sinteză a tuturor orientărilor pe care le-a analizat, el identifica aspectele definitorii ale acestei ideologii astfel 10: "Ideologia naționalismului se poate reduce la propozițiile sale esențiale și principalele puncte de vedere rezumate astfel: 1. lumea este în mod natural divizată
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Prelipcean formulând și argumentând interpretări, păreri proprii, autoreflecții și critici pertinente. Putem afirmă la finalul acestei "călătorii" că tabloul prezentat este edificator, iar conținutul, dincolo de omisiunile și reducționismele inerente, clarificator? Da, întrucat lucrarea în sine este nu numai o excelentă sinteză, urmărind în primul rând să ne ghideze pașii prin "gigantică bibliotecă a utopiei", ci și un discurs argumentativ, coerent și consistent, profund și subtil, ce răspunde unei necesități vis-à-vis de modul în care mai știm astăzi să citim și să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
răspunde unei necesități vis-à-vis de modul în care mai știm astăzi să citim și să interpretăm operele fondatoare ale literaturii utopice. Drept urmare, considerăm că Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate reprezintă o lucrare teoretică de nivel academic, valoroasă prin sinteză oferită, lectură cărții putând fi profitabilă atât pentru publicul avizat, cât și pentru publicul mai puțin avizat. Cristian BOCANCEA Ateismul și paradoxul tiraniei* Paul Johnson, Stalin (trad. Liliana Donose-Samuelsson), Editura Humanitas, București, 2014, 116 p. Biografii ale lui Stalin s-
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cultura română. în ea domină, și de departe, poezia, imaginea, intuiția, gustul, nu reflexia teoretică sistematică, de altfel fără nici o tradiție la noi. Genurile predilecte sînt de ordin poetic, publicistic și pamfletar". Ne dăm seama, din nou, că "enciclopedismul", "monumentalul", "sinteza", privirea "integratoare" pe care le preconiza Adrian Marino erau, de facto, bizar... dezintegratoare, excomunicînd elementele scrisului frumos, cele ale metaforei mitului, transcendenței... O frigiditate cabrată îl împingea spre o rețetă aseptică, spre un fanatic purism al "ideii" aidoma unui balon
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care autorul îl execută cu mai mare ori mai redusă migală, mai aplicat ori mai neglijent, nu o dată cu artă de miniaturist. Dar însumarea amănuntelor, atunci cînd se efectuează pe un arc de timp mai amplu, dă un tablou, adică o "sinteză", o imagine globală care poate fi abordată în două feluri, fie luînd în seamă ochiurile broderiei, infinitezimala compoziție ca un copios catalog al clipelor, fie urmărind perspectiva cu miză istorică mai mult ori mai puțin pronunțată. Creator al unui considerabil
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
poate considera atunci că ți-ai făcut și temele trecutului? Aș prefera hibridul, încrucișarea dintre criticul de film și analistul de film (calchiez din engleză, firește), ultimul avînd privilegiul unei aprofundări eseistice a subiectului, care ar fi oricum mai de sinteză", dar și a evitării - parțiale, cel puțin - a unei judecăți de valoare. Prima specie are numeroase exemplare autohtone, a doua, doar cîteva. Iar aspirația mea la hibriditate n-are șanse să se petreacă prea curînd, deși există reminiscențe ale unei
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
montaj eliptic, interludii simbolice (un om care cade în întuneric), n-am loc să enumăr nici jumătate. Oricum, nu degeaba a luat Caméra d'Or la Cannes în 2003 (premiu adjudecat de Corneliu Porumboiu în acest an). Iar la capitolul sinteză literară, un indiciu: Kafka + Orfeu & Eurydice. E o poveste de dragoste, prezentată de un mediator care este deopotrivă autorul și, ca personaj, soțul înșelat. Ai crede că lui îi aparține perspectiva, dacă nu l-ai vedea relativ des. Nevasta lui
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
acilea, pre mulți am să-i Popesc și eu..." Noi am înțeles lesne că era vorba despre memoria prietenului duhnind a trăscău bistrițean, așa că nu avea nici un rost să ne impacientăm... Și așa am fi și făcut dacă, la emisiunea "Sinteza zilei" din 25 mai, de pe Antena 3, invitatul lui Mihai Gâdea, Ion Cristoiu, nu ar fi spus răspicat despre momentul descinderii Președintelui: - "Tăriceanu părea o pisică udă..." Imediat, prin eter, s-a auzit: -Hi-hi-hi! Și un glas, grav, tenebros: - Cine
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
sa spre infinit. Fatidicul relativ al limbajului său poartă amprenta elanului spre absolut. "Omul nu este doar o ființă finită, scria Berdiaev, cum vrea să afirme gîndirea contemporană, ci și o ființă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului și a infinitului. Insatisfacția omului în fața finitului, aspirația sa către infinit sînt manifestări ale divinului în om, sînt mărturia omului în ceea ce privește existența lui Dumnezeu și nu doar a lumii". Această tendință către nelimitarea divină, către o libertate ce-și
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
o natură confesivă, ce s-a accentuat. Așa se explică apariția unor texte esențiale ca mărturisire și autoexplicitare, cum sunt volumele de Memorii (I, 1930; II, 1932; III, 1937), Aqua forte (1941), considerat ca al patrulea volum de memorii. Dar sinteza unei autobiografii spirituale o reprezintă două mărturisiri, una directă, intitulată Cariera mea de critic (1942) și alta într-o variantă indirectă, atribuită cronicarului imaginar Anonymus Notarius (ambele publicate în volumul omagial din 1942, apărut la împlinirea vârstei de 60 de
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
1971) la O beție cu Marx (1996) - nu arată câtuși de puțin rutina, uzura, maniera poetică; și nici nu sunt datate, legate de secvențe istorice între timp depășite. Textul își devoră, la Mircea Dinescu, contextul inițial asumat, printr-o uimitoare sinteză artistică în care plasticitatea deosebită a imaginilor "personale" și mizeria violentă a istoriei contemporane ajung să facă una. "Bolnav de faruri în ieslea Balcanilor", într-o realitate al cărei pitoresc are straturi-straturi de jeg (moral și propriu-zis), protagonistul visează la
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ratei de proliferare a celulelor melanomatoase [6-8]. MANIFESTĂRI CUTANATE ASOCIATE CU HIPERTIROIDISMUL Boala Graves este responsabilă de 60% dintre cazurile de hipertiroidie. Boala Graves este o afecțiune autoimună. Anticorpii circulanți TSI (thyroid stimulating immunoglobulin) se leagă de TSH-R și activează sinteza de hormoni tiroidieni, eliberarea lor și creșterea în dimensiuni a glandei tiroide. Edemul periorbitar, injectarea conjunctivală, și proptosis (20-50% dintre pacienți au oftalmopatie) sunt întâlnite frecvent. Mai rar, apare dermopatia pretibială. Boala Graves poate coexista cu alte boli autoimune (vitiligo
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
femeia în plină perioadă procreativă, chiar dacă un mare număr de cazuri sunt salvate, funcția de reproducere este compromisă și ele rămân definitiv sterile. În primele secole creștine, cele mai grave păcate erau: apostazia, uciderea și desfrânarea. Avortul pare a fi sinteza celor trei păcate și ceva mai mult<footnote Pr. Prof. Ilie Moldovan, op. cit., p. 41. footnote>. Familii, sate, orașe, popoare întregi s-au îngropat în golul pântecelui acelora care s-au împotrivit rânduielii divine. Femeile avortoare preschimbă satele și orașele
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă<footnote Ibidem, 174.15. footnote>. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește și reîntinerește (ἀνανεάζουσα) în el pentru eternitate (εἰς τὸ ἀΐδιον)<footnote Idem, Contra Eunomium, 8, P. G. XLV, 792D. footnote> un dinamism care tinde (τόνος
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
purificată de orice atașament față de ce este sensibil, iar Cântarea cântărilor introduce sufletul în sanctuarele divine, unde are loc unirea sufletului uman cu divinitatea<footnote Ibidem, col. 772A. footnote>. Deci, la începutul comentariilor la Cântarea Cântărilor, el ne propune o sinteză a diferitelor etape ale vieții spirituale în funcție de ideea dorinței după Dumnezeu. Deci, Proverbele încearcă să o revigoreze, amplificând-o prin provocarea cu imagini frumoase, ispititoare. Proverbele nu încearcă nici să distrugă, nici să nutrească această capacitate noetică-erotică a sufletului de
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
caracterul sintetic pe care îl deține creația lui Bach, atât în opinia lui Manfred Bukofzer, cât și în formularea din textul articolului „Style” din dicționarul New Grove Dictionary of Music and Musicians (ediția 2006): „Stilul poate fi văzut și ca sinteză a altor stiluri; cazurile evidente sunt stilul lucrărilor pentru instrumentele cu clape al lui J.S. Bach și stilul operistic al lui Mozart<footnote Fiind considerat pe bună dreptate ca făcând parte din grupul celor trei clasici vienezi, Wolfgang Amadeus Mozart
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de la universalitatea retorică înspre particularitatea organică, dar și imaginea neputinței și a puținătății în care s-ar fi prezentat modelul organic și individualist al lui Beethoven în contextul gândirii muzicale baroce, deoarece „Din perspectiva unui ideal complet, rezultând din însumarea, sinteza contribuțiilor individuale, stilul în înțelesul său individual este atunci de văzut ca o carență, o nedesăvârșire, inaptitudine a unuia singur de a realiza totul, nu doar în termeni cantitativi, ci și în termeni calitativi; slăbiciune inerentă condiției umane.”<footnote Ibidem
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și estetică avea nevoie de un suport structural de o cu totul altă consistență. Sinteza elementelor simfonic-operistice a fost realizată prin sistemul de leitmotive - o proiecție amplificată a concepției organice, doar că de această dată lucrarea nu creștea dintr-o singură entitate generativă, ci dintr-un întreg ansamblu de asemenea entități. Fie că este vorba
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
acestor entități frazice (care desemnează persoane, obiecte, locuri, stări sau fenomene) - altfel spus, de figuri înzestrate cu funcții retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]