1,021 matches
-
fi de înțeles dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele mai multor intelectuali de origine siriană care au frecventat școala filosofică de la Atena la sfârșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui cerc. Cu toate acestea, nici una din numeroasele tentative de identificare efectuate până acum nu pare să fi rezistat criticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
său de apariție, apoi prin importanța căpătată în cadrul vieții creștine, este chiar un gen literar (sau, oricum, un gen de devoțiune creștină) care presupune mai mult decât altele o analiză specială pentru că se dezvoltă într-o strânsă legătură cu literatura siriană și se impune și se răspândește în Orient în plină epocă bizantină fiind, se poate spune, unul din simbolurile și unul din aspectele cele mai reprezentative ale spiritualității acesteia. Așadar, cititorul va trebui să înțeleagă că noi nu vom putea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele mai reprezentative ale spiritualității acesteia. Așadar, cititorul va trebui să înțeleagă că noi nu vom putea face decât câteva referiri la originile sale și la răspândirea sa inițială pentru că această problematică - extrem de complexă - e legată mai ales de literatura siriană și de cea bizantină și nu atât de istoria liturghiei. Din nefericire, detaliile evoluției imnului, de la originile sale până la epoca de mare înflorire care începe cu secolul al nouălea, în cea mai mare parte nu ne sunt cunoscute. De obicei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de altă parte, potrivit aceluiași rechizitoriu, acel episcop eretic „punea femeile să cânte în cinstea sa, în mijlocul Bisericii, în ziua de Paști, niște psalmi a căror ascultare ar provoca oroare” (Eusebiu, Istoria bisericească VII, 30, 10). Datorită mărturiei Părintelui Bisericii siriene, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor e Bardesan din Edesa, iar activitatea lui a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de tip liturgic care pare să aibă la bază inițiativa unor persoane, de altfel, destul de puțin cunoscute, adică a unor presbiteri proveniți chiar din Constantinopol și a altor exponenți ai populației creștine. Însă e semnificativ faptul că era de origine siriană tocmai cel mai vestit dintre ei, un anume Auxențiu, care fusese o vreme gardă de corp la curtea imperială, apoi se dedicase însă vieții ascetice și trăia la marginea capitalei; în jurul lui, lângă coliba lui, creștinii se adunau și cântau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din versuri de lungime egală, sau sunt constituite din strofe scurte. Alături de aceste imnuri de factură nouă, se dezvoltă o formă specifică a acestora, kontakion, despre care s-a spus că ar fi influențată în mod determinant tot de poezia siriană. Cercetătorii au presupus că poeții care au trăit în Siria în secolul al patrulea (în afară de Efrem, amintit deja, mai sunt Nersai și Kirilona) au contribuit la creșterea noii forme a poeziei liturgice creștine (imnuri și kontakia). Această contribuție s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită celei a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv ale cărui omilii au fost foarte repede traduse în greacă. În secolul al cincilea, încep să apară și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de omilii din Siria și le găsim la Efrem, de exemplu. Toate acestea arată cât de strânse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie în care trebuiau inserate aceste scene. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriană sunt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfânt, rostită în jurul anului 383, unde ar putea fi detectată o influență a lui Efrem. Omiletica siriană a avut succes și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primele contacte cu omiletica siriană sunt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfânt, rostită în jurul anului 383, unde ar putea fi detectată o influență a lui Efrem. Omiletica siriană a avut succes și s-a răspândit atât de mult și din cauza accentuatului său caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a răspândit atât de mult și din cauza accentuatului său caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci când are ocazia și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Basilius din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriană și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin intermediul adaptării de către greci a formelor imnului, ale omiliei dramatice și, mai ales, a kontakion-ului” (Grosdidier de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui Efrem și omiliile lui Basilius din Seleucia: acest lucru ne trimite încă o dată către cultura siriană; trebuie să fi fost compus în epoca dintre ultimele decenii ale secolului al cincilea și primele decenii ale celui de-al șaselea. Unii i l-au atribuit chiar lui Roman. Odată cu Imnul Akathistos se termină preistoria kontakion-ului; de-acum, forma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să zicem așa), pentru că opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc care s-a pierdut, ci într-o traducere siriană. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge până în anul 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ajunge până în anul 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia până la a șasea. Autorul compilației era probabil un monah din Amida, în Armenia, în timp ce, în tradiția siriană mai târzie, compilatorul este chiar Zaharia care este prezentat ca episcop de Melitene, în Armenia. „Istoria Bisericii” nu mai seamănă, de-acum, cu cele scrise de istoricii din secolul precedent. Scrierea i-a fost comandată lui Zaharia de către șambelanul imperial
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai Evagrie Scolasticul a folosit-o. b) Biografiile Deși nu sunt opere istorice dacă le raportăm la acest gen literar, pot fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
protestanți ai secolului XX, ca de pildă, Harnack, Bultmann, Cullmann sau Moltmann. În partea a doua a cărții, Peerbolte se oprește asupra „antecedentelor iudaice”, analizând Cartea lui Daniel, Cartea Jubileelor, 1 Enoh, literatura qumranică, Adormirea lui Moise, 4 Ezdra, Apocalipsa siriană a lui Baruh și Oracolele sibiline. Pot fi inventariate șapte „motive principale”. Le prezentăm în ordinea frecvenței cu care apar: 1. apogeul răului (cel mai frecvent); 2. tiranul eshatologic; 3. războiul necredincioșilor/neamurilor împotriva poporului ales; 4. fiarele haosului; 5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care nu am beneficiat aici de o practică medicală vastă. Se spune că un medic care nu e În stare să se vindece pe sine nu-i va putea vindeca niciodată pe ceilalți. După două luni de ședere pe coasta siriană, timp În care m-am bucurat de o sănătate deplină, am Încercat să mă Întorc din nou la Alep; Însă În timpul ultimului popas făcut Înainte de a ajunge acolo am căpătat febra În același loc În care mă vindecasem și, lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acolo unde sulfatul de chinină dăduse greș. Am plecat din Alep Înainte de acel cutremur catastrofal care a provocat atâtea dezastre șîn 1822ț; Jisershol, un sat de pe malul râului, situat Între Latachia și Alep, a fost distrus În Întregime. Urmând coasta siriană, am traversat Latachia, Tripoli, Beirut, Seida, Sur, Acra, Nazaret, Ierusalim și Betleem, iar În toamna anului 1819 am vizitat, printre altele, Sfântul Mormânt. De la Jaffa m-am Îmbarcat cu destinația Damietta și am navigat În susul Nilului tocmai până la Cairo. La
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de rotor! Exista undeva, pe la mijlocul acestui poem, un moment în care sinceritatea ofițerului devenea indubitabilă. Până la urmă am învățat episodul pe dinafară: în plin război de Kippur, într-un cer bătut de rotoare, s-au înfruntat un elicopter al armatei siriene (un Mi-8 sovietic, al cărui pilot fusese antrenat chiar de instructor) și un Super-Frelon israelian. Și a fost cea dintâi bătălie între elicoptere din istoria omenirii! Căci nimeni nu prevăzuse că acel aparat ar putea ataca un aparat asemănător
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Duțu, Paul Cornea ș.a. Yakir Eventov, A History of Yugoslav Jews (I) From ancient limes to the end of the 19th century, ediție îngrijită de Cvi Rotem, Tel-Aviv, 1971, pp. 6-8. Silviu Sanie, Cultele orientale în Dacia romană. I. Cultele siriene și palmiriene, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1981. E vorba de o piatră de inel descoperită la Sarmisegetuza (p. 161), un altar cu inscripție votivă dedicată zeului „Theos Hyppsistos” de către Aelia Cassia, posibil un personaj evreu, descoperit în aceeași localitate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
icoanele creștinilor de confesiune ortodoxă maronită și greco-catolică din comunitățile arabe ale Orientului Apropiat (patriarhatele Antiohiei, Ierusalimului și Alexandriei), executate de pictori din secolele XV-XIX (Les Icônes melkites, 1969). Descoperirea acestei arte din Orientul arab este amplu comentată în presa siriană, libaneză, greacă, franceză și română. Cu prilejul cercetărilor sale, C. identifică și publică tipul iconografic inedit al unui martir oriental: Une oeuvre d’art melkite: l’icône de Saint Elian de Homs (1972). SCRIERI: La Bibliothèque de l’Académie de la
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
la Capernaum, unde Iisus predicase În sinagogă. De departe, văzuse Muntele Fericirilor. Doi ochi ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
membrii familiei Omri (2Rg 9-10). Textele biblice prezintă revolta lui Iehu, sprijinită de mișcarea profetică a lui Elizeu, ca o victorie a yahwismului împotriva cultului zeului Baal practicat de familia lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
israelite în timpul domniei lui Iehu (2Rg 10,32-33) și a succesorului său Ioahaz (2Rg 13,1-9). După gloria politică atinsă în timpului dinastiei Omri, sfârșitul secolului al IX-lea a fost o perioadă de decădere. Influența cultului divinităților astrale sau siriene, în general, întâlnite în această perioadă (cf. Cap. 3, pp. 46-48), trebuie probabil corelate cu evenimentele din această epocă istorică. În timpul decăderii israelite, dacă este adevărat că, conform 2Rg 12,18-19, Hazael a ajuns până la Ierusalim constrângându-l pe regele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]