496 matches
-
în cazul unei tensiuni arteriale sistolice de 160 mm Hg și mai mult și/sau la o tensiune arterială diastolică de 95 mm Hg și mai mult. Liga Germană de Combatere a HTA (1990), recomandă ca valorile maxime normale în sistolă și diastolă să fie interpretate în funcție de vârsta pacientului: • Presiunea sistolică : 14O mm Hg pînă la 40 ani, 150 mm Hg între 40-60 ani 160 mm Hg peste 60 ani • Presiune diastolică: 90 mm Hg pentru orice vârstă. În afară de cele două
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
o inimă slab excitabilă (se recomandă ADRENALINA intracardiac), fie de o fibrilație ventriculară (cordul trebuie defibrilat!) Dacă în timpul MCE nu se simte pulsul artificial la carotidă, iar semnele lipsei de oxigen se agravează, este vorba de un stop cardiac în sistolă, imposibil de reanimat. Măsurile de reanimarea sunt mult mai complexe, ele urmărind de fapt resuscitarea cardiacă + respiratorie + cerebrală. Refacerea integrală a activității și funcțiilor scoarței cerebrale constituie obiectivul final al resuscitării. Dacă sub reanimare cardio-respiratorie pupilele se micșorează, reacționează la
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
valvelor mitrale cu alungirea consecutivă a timpului de umplere diastolică; creșterea grosimii parietale și creșterea de postsarcină (1). Din perspectiva evaluării ecocardiografice, scăderea progresivă cu vârsta a velocității protodiastolice a fluxului transmitral se însoțește de o creștere compensatorie a contribuției sistolei atriale pentru menținerea unui volum de umplere ventricular adecvat. Și velocitățile miocardice diastolice sunt influențate de vârstă. Astfel, cu vârsta, velocitatea maximă protodiastolică a inelului mitral scade, în timp ce velocitatea maximă protodiastolică crește. 13.1.1.4. Rotația și torsiunea ventriculului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
13.9). Măsurarea tensiunii arteriale (TA) în timpul examinării și consemnarea (eventualelor) presiuni arteriale sistolice crescute vor evita false supraevaluări ale gradului de regurgitare mitrală (aria semnalului color de regurgitare în atriul stâng dependent de gradientul VS - atriu stâng la începutul sistolei). Prevalența fibrilației atriale sau a altor ritmuri neregulate este mare la vârsta a treia. De aceea este necesară măsurarea mai multor complexe QRS pentru a obține medii reprezentative ale unora din parametrii funcționali.
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
angiografia coronariană, arată că masa VS este semnificativ crescută la diabeticii cu stenoze coronariene severe. Consecințele HVS sunt afectarea relaxării VS și inducerea complianței scăzute. Cea mai afectată este funcția diastolică, din cauza afectării umplerii ventriculare în diastolă și dependenței de sistola atrială. Pot apărea tulburări de ritm: atriale (secundare dilatării și hipertrofiei atriale stângi, care predispune la apariția fibrilației atriale) sau ventriculare (presiunea diastolică ridicată, exercitată asupra peretelui ventricular, scade perfuzia coronariană și predispune la aritmii severe). Pacienții cu HVS au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
precoce protodiastolică. La vârstnicul de 80 de ani se reduce până la 50% comparativ cu o persoană tânără. Substratul este modificarea de structură VS, scleroza valvelor mitrale cu alungirea timpului de umplere diastolică. Un mecanism particular este încetinirea activării Ca2+ din sistola precedentă, sugerat de faptul că parametrii se ameliorează semnificativ dacă este influențată expresia pompei de transport a calciului din reticulul sarcoplasmatic (SERCA2a) (42). Antrenamentul fizic are capacitatea de a stimula eliberarea Ca2+ sarcoplasmic sechestrat și astfel ameliorează performanța cardiacă. Umplerea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
aorta și ramurile sale, au două modificări specifice - dilatație și rigidizare -, ceea ce Osler numea „arterioscleroză senilă” (47). În arterele musculare periferice, aceste modificări sunt mai discrete. De ce apare această diferență între artere? Pentru că pulsatilitatea, respectiv dilatarea sunt diferite la fiecare sistolă, ceea ce duce la așa-numitul fenomen fizic de „oboseală a materialului”. Arterele mari se dilată cu aproximativ 10% la fiecare sistolă, în timp ce arterele musculare cu 2-3%. Oboseala materialului se referă la fractura unei structuri supuse unui anumit număr de cicluri
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
aceste modificări sunt mai discrete. De ce apare această diferență între artere? Pentru că pulsatilitatea, respectiv dilatarea sunt diferite la fiecare sistolă, ceea ce duce la așa-numitul fenomen fizic de „oboseală a materialului”. Arterele mari se dilată cu aproximativ 10% la fiecare sistolă, în timp ce arterele musculare cu 2-3%. Oboseala materialului se referă la fractura unei structuri supuse unui anumit număr de cicluri de întindere. La o pulsatilitate de 10%, fractura se produce după 9 108 cicluri cardiace, adică după 30 de ani la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
de 47), care se referă la funcția de transformare a fluxului sanguin intermitent la origine în flux continuu la periferie. Funcția este proprie aortei și ramurilor sale, segmente arteriale elastice, care permit ca o parte din sângele ejectat la fiecare sistolă (în mod normal 66% din volumul sistolic) să fie înmagazinat, restul fiind dirijat spre periferie. Volumul de sânge înmagazinat în sistolă va fi cedat ulterior în diastolă. Astfel, presiunea de deformare parietală (Ep - energia potențială a țesutului elastic) din sistolă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
este proprie aortei și ramurilor sale, segmente arteriale elastice, care permit ca o parte din sângele ejectat la fiecare sistolă (în mod normal 66% din volumul sistolic) să fie înmagazinat, restul fiind dirijat spre periferie. Volumul de sânge înmagazinat în sistolă va fi cedat ulterior în diastolă. Astfel, presiunea de deformare parietală (Ep - energia potențială a țesutului elastic) din sistolă este eliberată în diastolă prin destindere elastică sub formă de energie cinetică de scurgere (Ec). Cel mai realist model de studiu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
sistolă (în mod normal 66% din volumul sistolic) să fie înmagazinat, restul fiind dirijat spre periferie. Volumul de sânge înmagazinat în sistolă va fi cedat ulterior în diastolă. Astfel, presiunea de deformare parietală (Ep - energia potențială a țesutului elastic) din sistolă este eliberată în diastolă prin destindere elastică sub formă de energie cinetică de scurgere (Ec). Cel mai realist model de studiu al fiziologiei sistemului arterial este „al unui tub cu un capăt reprezentat de rezistența periferică și celălalt capăt care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
este „al unui tub cu un capăt reprezentat de rezistența periferică și celălalt capăt care primește intermitent sânge de la cord” (49). Modelul include fenomenul transmisiei și reflexiei undelor la nivelul arborelui arterial. Unda de puls arterial este generată de fiecare sistolă ventriculară. Unda de puls are o presiune și o viteză de propagare (velocitatea undei pulsatile - PWV). Morfologia undei este influențată de sumarea undei anterograde (incidente) - transmisă prin ejecția volumului sistolic în aortă - și a undei retrograde (reflectate) (50) . Fenomenul de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
a velocității, cauzată de scăderea debitului cardiac și de dilatarea aortei (50). La subiecții tineri sănătoși, reflexia este realizată în protodiastolă. TA distolică (TAD) este astfel menținută la un nivel optim pentru asigurarea perfuziei coronariane, fără a crește presiunea în timpul sistolei, deci fără supraîncărcarea de presiune a VS. Rigidizarea peretelui arterial determină creșterea PWV. Consecința va fi transmisia rapidă a undei de puls spre periferie și reflexie precoce, deplasată din diastolă în telesistolă. Implicit, amplitudinea undei presionale va crește în sistolă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
sistolei, deci fără supraîncărcarea de presiune a VS. Rigidizarea peretelui arterial determină creșterea PWV. Consecința va fi transmisia rapidă a undei de puls spre periferie și reflexie precoce, deplasată din diastolă în telesistolă. Implicit, amplitudinea undei presionale va crește în sistolă (cu 67,5% între prima și a opta decadă de viață) și va scădea în diastolă. Astfel se explică creșterea TA diferențiale și diferența de morfologie în funcție de vârstă. Două elemente trebuie menționate pentru efectul lor aditiv asupra alterării reflexiei undei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
care caracterizează curba undei pulsului sunt: -două vârfuri sistolice (notate P1, P2); -augmentația (dP) și indicele de augmentare: AI (dP/P1); -indicele de viabilitate subendocardică Buckberg - care estimează cuplajul cord -vas și reprezintă raportul dintre integrala presiune-timp în diastolă și sistolă (Mc Leod - 51). Murgo, prin determinări invazive, descrie 3 tipuri de unde presionale la nivelul aortei ascendente și în funcție de vârstă (52) ( figura 2.2): -tipul C (young) - apare la subiecți tineri (sub 30 ani), normotensivi, și se caracterizează prin vârf sistolic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
vasculare duce la creșterea presiunii undei de puls (= diferența dintre TAS și TAD), prin două mecanisme: în primul rând, amplificarea undei incidente și, în al doilea rând, creșterea vitezei de propagare a undei de puls, ce determină apariția precoce, în sistolă, a undei reflectate [ORourke, 1995]. Rezultă creșterea TAS, care va contribui la dezvoltarea HVS, și scăderea TAD, care face să se reducă perfuzia coronariană. Ambele procese explică riscul crescut de morbiditate și mortalitate cardiovasculare asociat arteriosclerozei și rigidizării arteriale [Blacher
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
la 130-150ml, dar nu poate depăși 200-250ml chiar la sportivii foarte bine antrenați. Creșterea mare a volumului sistolic (Musshoff și Reindell citați de Apostol, 1998), se datorește unor contracții mai puternice ale ventricolului, ceea ce asigură o golire mai bună în timpul sistolei ventriculare. Debitul sistolic nu crește proporțional cu frecvența cardiacă, deoarece la o frecvență cardiacă mare, timpul diastolei se scurtează și umplerea atriilor se face incomplet. Volumul sistolic variază cu sexul și cu gradul de antrenament al organismului. La femei debitul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
condiționate. De aceea, creșterea debitului circulator și a ventilației pulmonare la organismele antrenate trebuie să preceadă acumularea de cataboliți. În repaus, un sportiv antrenat prezintă o frecvență cardiacă scăzută 40-50 bătăi/minut (bradicardie). Bradicardia face ca pauza mai lungă dintre sistole să permită o relaxare mai bună a miocardului și o refacere mai bună a potențialului biologic al inimii. Deci, instalarea bradicardiei arată o bună stare de antrenament. Volumul sistolic - la cei antrenați este de 4050ml, datorită acetilcolinei eliberate de terminațiile
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cei antrenați este de 4050ml, datorită acetilcolinei eliberate de terminațiile nervului vag în miocard; acetilcolina produce o încetinire a frecvenței cardiace și o reducere a intensității sitolei ventriculare producând așa numitul “regim de cruțare “ în repaus. După un antrenament îndelungat sistolele ventriculare sunt mult mai puternice decât la un neantrenat, iar debitul sistolic poate crește la sportivul antrenat până 180-200 ml, față de 100-120 ml, la cel neantrenat. Debitul cardiac - la cei neantrenați este de 5 l / minut, iar la cei antrenați
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
valvular care direcționează sângele în sensul șuntului fiziologic dreapta-stânga. Acest sistem presupune un inel rigid, reprezentat de septum secundum cu foramen ovale, mărginit superior, anterior și inferior de o margine groasă și proeminentă, limbus fossae ovalis (inelul lui Vieussens). În sistola atrială septum primum se aplică pe septum secundum, formând un sistem valvular unidiercțional, a cărui funcționalitate se datorează absenței circulației pulmonare. După naștere, canalul lui Botallo se închide, iar septurile fuzionează și formează septul interatrial (datorită aplicării definitive a septum
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pericardului stabilizarea cordului în interiorul cutiei toracice prin mijloacele de fixare (ligamente) care limitează motilitatea cardiacă; protecția cordului de traumatismele mecanice și leziunile infecțioase prin contiguitate de la structurile adicente; lichidul pericardic acționează ca un lubrificant și scade fricțiunile sufrapeței cardiace în timpul sistolei și diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului , mai ales în timpul creșterii volumului intracardiac (de exemplu, reflux aortic sau mitral). * Situație Pericardul și sacul pericardic sunt situate în compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
micșorează ostiumul coronarian. Traiectul arterelor coronare este sinuos, arterele prezentând o rezervă de lungime necesară în timpul fazelor revoluției cardiace. Arterele coronare sunt plasate în șanțurile cordului, acoperite și protejate de grăsime, ceea ce conferă condiții optime pentru circulația miocardică din timpul sistolei ventriculare. * Artera coronară stângă (arteria coronaria sinistra) Artera coronară stângă are originea la nivelul unui orificiu osteal unic în sinusul coronar stâng, posterior de cuspa stângă a valvei aortice (fig. 9). De la origine, se bifurcă rapid în artera descendentă anterioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
II, de tonalitate înaltă, cu intensitate maximă în focarul pulmonarei; Zgomotul III, de tonalitate redusă, cu senzație palpatorie, poate fi ascultat la persoanele tinere; Zgomotul IV se ascultă fiziologic în copilărie. Între Z1 - Z2 se identifică mica tăcere care corespunde sistolei, iar între Z2 - Z1 marea tăcere care corespunde diastolei. Examenul aparatului cardiovascular trebuie să facă referire și la frecvența cardiacă centrală și periferică. Determinarea pulsului la nivelul arterei radiale, concomitent cu ascultația cordului și stabilirea ritmului, sunt elementele de bază
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a cazurilor, a nodului sinusal și a nodului atrioventricular. Există o mare mobilitate a arterei în timpul contracției cardiace. Din cauza presiunii intraparietale reduse la nivelul ventriculului drept, prin artera coronară dreaptă fluxul sanguin este prezent atât în timpul diastolei, cât și al sistolei. Tortuozitatea accentuată, amplitudinea mare a mișcărilor în timpul ciclului cardiac, prezența stenozelor seriate limitează în multe cazuri abordul leziunilor prin tehnicile de revascularizare percutană. Revascularizarea chirurgicală a arterei coronare drepte ține seama de mai multe considerente. Din punct de vedere anatomic
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
stat la baza acestei tehnici de revascularizare miocardică indirectă a fost inima de amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se pare că a aparținut unui medic indian P.K. Sen (55), care a creat canale transmiocardice prin puncționarea ventriculului cu ajutorul unui simplu ac, dar procedeul a
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]