1,488 matches
-
mănăstirea, fiind devastate mormintele ctitorilor și pierzându-se din nou obiecte prețioase. În perioada primului război mondial, mănăstirea a adăpostit răniți, copii orfani care au fost crescuți și educați sub zidurile sale. Un document de mare preț scris în limba slavonă se regăsește și acum la Mănăstirea Bistrița, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița din anul 1407, un document de referință privind trecutul medieval al Moldovei. Începând din anul 1967 și mai ales sub stăreția Arhimandritului Ciprian Zaharia, Mănăstirea Bistrița dintr-o ruină a
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
numele eroului mitic estonian "Kalev", apare într-o cronică timpurie a slavilor răsăriteni. Până în secolul al XII-lea, scandinavii și Henric al Livoniei, în cronica sa, numesc orașul "Lindanisa" (în limba daneză: "Lyndanisse", în limba suedeză: "Lindanäs" și în limba slavonă veche de răsărit: "Ledenets"). Potrivit unor teorii, numele ar avea ca origine miturile estoniene, Linda fiind soția lui Kalev și mama lui Kalevipoeg. Alții au sugerat că numele "Lindanisa" ar fi compus din "linda", ce în limba estoniană arhaică ar
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
Sf. Tihon cu numele de Lazăr. Ulterior părintele Lazăr îl botează pe Vasile cu numele de Varlaam. 1983 - Părintele Lazăr se oferă să ajute un grup de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
Rusia, Olanda, etc. Principalele evenimente culturale din oraș sunt: Festivalul „Cântecul găgăuzesc”, o manifestare teatralizată în stilul tradițiilor vechi găgăuze, care are loc anual la sfârșitul lunii august. Un alt eveniment este Festivalul „Curcubeul slavon”, la care participă reprezentanții naționalităților slavone, în haine naționale. Veniturile în bugetul local în anul 2002 au constituit 7.295 mii lei și au fost cu 32% mai mari decât în anul precedent. Structura veniturilor bugetului local sunt caracteristice orașelor industrializate, unde ponderea cea mai mare
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
care domina Marea Neagră și, prin aceasta, controla cea mai importantă cale de comerț a Kievului, râul Nipru. Apartenența la biserica ortodoxă a avut pe termen lung consecințe religioase, politice și culturale. Cărțile sfinte erau scrise cu alfabetul chirilic în limba slavonă, traduse anume pentru slavi din limba greacă. Existența acestei literaturi a ușurat convertirea la creștinism a slavilor de răsărit și le-a făcut accesibile noțiunile elementare de filozofie greacă, științe exacte și istoriografie, fără a fi nevoie de cunoașterea limbii
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
are o balustradă frumos decorată cu torsada scoasă mult în relief. Ancadramentul ușii de la intrare, cu partea superioară în acoladă, are decorațiuni incizate și un relief cu dinți de ferăstrău, zig-zaguri, inimi, cruci și torsade, precum și o inscripție în grafie slavonă foarte bine păstrată. De remarcat este faptul că grinda de postament de pe latura sudică este fasonată în două trepte: una de jos, ieșită în afară și alta retrasă la nivelul grinzilor ce sunt îmbinate la colțuri în coadă de rândunică
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
Biserica „Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurat cu chilii modeste
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în naosul bisericii se află următoarea pisanie în limba slavonă: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
încăperi: pridvor deschis, naos și altar. Din cauza faptului că biserica este foarte mică, pronaosul lipsește, iar iconostasul are numai ușile împărătești și ușa din partea de miazănoapte. În cimitirul mănăstirii se mai păstrează câteva pietre de mormânt vechi, scrise cu litere slavone. Printre mormintele vechi sunt cele ale următorilor:
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul stâng al râului Miletin. Ea a fost realizată în stilul arhitecturii feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
Domnești(Răcăciunii) în Revista istorică, 12, nr. 7-9, iulie-septembrie 1926, p. 221-250. Nu a fost publicat în Revista Arhivelorașa cum intenționa autorul. 8. P.P. Panaitescu (1900-1967), istoric și unul dintre cei mai însemnați slaviști. Autorul menționează: „Pentru traducerea din limba slavonă a actelor nr. 1 și 5 sunt îndatorat vărului meu P.P. Panaitescu. Originalul slavon îl dăm în facsimile fotografice”. 9. Nicolae Dobrescu - Istoria bisericii române din Oltenia în timpul ocupațiunii austriece (1716-1739), cu 220 acte și fragmente inedite culese din arhivele
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
a Winnipegului. Arhiepiscopul Langevin, a intensificat eforturile sale în încercarea de a asimilă Comunitatea Ucraineană cu cea Româno Catolică. El a numit preoți belgieni pentru biserică Baziliană Sfanțul Nicolae, pe părintele Delaere și alții, care săvârșeau Sfântă Liturghie în limba slavona veche bisericească, îmbrăcați în vesminte conform ritului Grec Ortodox și rosteau predicile în Limba Poloneză. Această biserică era peste drum de Catedrală independența Ucraineană Catolică Sfinții Vladimir și Olga, de pe strada McGregor în partea de nord a Winnipegului.O astfel
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
o structură liniară. Ritorul Lucaci nu doar a copiat și a alăturat niște fragmente ci a intervenit cu contribuții proprii în textul slavon și în cel românesc. Aceste intervenții ale sale demonstrează ca ritorul era un bun cunoscător al limbii slavone și că el a avut intenția de a îmbunătăți traducerea românească. Sunt semnalate asemănări de text dintre pravilă și alte texte juridice românești(cu Pravila lui Eustratie-1632, Pravila de la Govora-1640-1641, Îndreptarea legii- 1654). Aceste asemănări se datorează în special folosirii
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc istoricii sunt însă cele lingvistice. Cei mai mulți
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cruce"), "ara" ("altar"), "presbyter" ("preot"), "angelus" ("înger"), "baptisare" ("botez"), "monumentum" ("mormânt"), "cantare" ("cântare"), "christianus" ("creștin"), "sanctus" ("sânt/sfânt"), "Domine Deus" ("Dumnezeu"). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte împrumutate din limba slavonă cum ar fi "Rusalka" ("Rusalii"), "duhu" ("duh") și "jadu" ("iad"). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul baptesium. Mai cunoscută și mai puțin controversată (fiindcă este mai bine documentată) este creștinarea în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Poloniei , . În secolele următoare, atât Istro-Românii, cât și Moravo-Românii, au trecut la catolicism și, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rămas, în jurul anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii Istro-Române). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă ("Cловѣньскъ"), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească ("Ακολουθική Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit al Ungro-Vlahiei"". Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma" din această perioadă, cum este cuvântul "boscorodire", reflectă situația unui bilingvism nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Boieru (Boer). Atât luteranii, cât și ceilalți reformați au încercat să îi atragă la protestantism pe românii ardeleni nu doar prin numirea de preoți-pastori și episcopi din rândurile lor, ci și prin traducerea unor cărți de cult, catehisme, din limba slavonă, în limba română. Cele mai importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost ""Catehismul de la Sibiu"" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), ""Întrebarea creștinească"" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul de graniță al Varaždinului (Bilogora și Podravina), din ținutul
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Este monument istoric . Denumirea Gârbova provine din limba slavonă, iar comuna este numită în maghiară Szászorbó, și în germană Urwegen. Localitatea este situată în partea sud-estică a județului Alba, la poalele Munților Cindrel, 25 de km distanță de orașul Sebeș. Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească. Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, șubari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de legătură cu Transilvania, au făcut
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
începând din 1947), atestă că redactarea Cărții lui Enoh s-a făcut în arameică, adică ebraica veche. Apoi a fost tradusă în grecește după care în toată lumea în diferite limbi. S-a descoperit în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită "Cartea tainelor lui Enoh", mult mai fragmentată, dar mai bogată în amănunte. Enoh, potrivit "Genezei", capitolul 5, este al 7-lea patriarh. El este fiul lui Iared, care este fiul lui Mahalaleel, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
fiul lui Radu, deci frate cu Mircea. Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” ("din bătrâni", din trecut), dar odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, pentru că numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: "starîi") presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
încă târg). În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși. Mai mult, acest act este de fapt o recuperare a fortificației aflată pentru scurtă vreme sub stăpânire munteană, întrucât la 1473 Ștefan își avea staroștii săi
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]