1,475 matches
-
juridice (Valentin Al. Georgescu - manuscrisele juridice românești din secolele XV-XIX); carte și societate (Paul Mihail - circulația în Țările Române a psaltirii slavone; Corneliu Dima-Drăgan și Mihail Caratașu - scrierile de istorie bizantina în biblioteca lui Constantin Brâncoveanu; Ćedomir Denić - circulația gramaticii slavone de la Râmnic din anul 1755 a lui Meletie Smotrițki; Iacob Mârza - o listă de cărți interzise în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Cătălina Velculescu și Victor George Velculescu - prenumeranții cărții românești din primele trei decenii
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
o lucrare prilejuită de editarea unicului manuscris slavon (incomplet) al Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și intitulată Bălgarskata knijnina vă Romănia i edno neino proizvedenie (1905). Dincolo de unele opinii preconcepute privind specificul culturii vechi românești în limba slavonă, studiul reprezintă o prefigurare a viitoarei sale teze de doctorat, susținută în 1907 la Universitatea din Leipzig, în urma referatelor favorabile date de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
a celei din 1865, realizată de B.P. Hasdeu. A identificat astfel cu precizie o serie de izvoare: Cărțile regilor din Vechiul Testament, Panegiricul împăraților Constantin și Elena de Eftimie, patriarhul Târnovei, fragmente din Varlaam și Ioasaf, din Fiziolog și îndeosebi versiunea slavonă a Umilinței lui Simeon Monahul, ascunsă sub numele lui Ioan Hrisostomul, pe care o află, în 1906, într-un manuscris de la Biblioteca Academiei Române. Dincolo de obiecțiile nedrepte ale lui D. Russo (ce identificase pe adevăratul autor al Umilinței într-o ediție
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
congrese, simpozioane, conferințe și sesiuni științifice naționale și internaționale de slavistica. Volumul din 1981 conține un indice bibliografic. Un loc deosebit îl au în revistă cercetările referitoare la literatura română veche, din care se desprind câteva direcții: natură receptării culturii slavone scrise în Țările Române (P.P. Panaitescu despre caracteristicile literaturii slavo-române; Dumitru Fecioru și Dan Zamfirescu referitor la literatura bizantina și cea slavă în vechea cultură românească; Anton Balotă despre literatura slavo-română în epoca lui Ștefan cel Mare; Pândele Olteanu cu privire la
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Țările Române (P.P. Panaitescu despre caracteristicile literaturii slavo-române; Dumitru Fecioru și Dan Zamfirescu referitor la literatura bizantina și cea slavă în vechea cultură românească; Anton Balotă despre literatura slavo-română în epoca lui Ștefan cel Mare; Pândele Olteanu cu privire la originile culturii slavone în Transilvania de Nord și Maramureș; Maria Zdrenghea - problema primelor traduceri românești din slavona în secolul al XVI-lea; Victor Papacostea - școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P.
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
la literatura bizantina și cea slavă în vechea cultură românească; Anton Balotă despre literatura slavo-română în epoca lui Ștefan cel Mare; Pândele Olteanu cu privire la originile culturii slavone în Transilvania de Nord și Maramureș; Maria Zdrenghea - problema primelor traduceri românești din slavona în secolul al XVI-lea; Victor Papacostea - școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
literatura slavo-română în epoca lui Ștefan cel Mare; Pândele Olteanu cu privire la originile culturii slavone în Transilvania de Nord și Maramureș; Maria Zdrenghea - problema primelor traduceri românești din slavona în secolul al XVI-lea; Victor Papacostea - școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
miniaturile din tetraevanghelul moldovenesc de la Bibliotecă „Serai” din Istanbul; Anca-Irina Ionescu - circulația traducerilor românești ale Sinopsisului kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie; Pândele Olteanu - primele
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
bibliotecă și muzeul mănăstirii Dragomirna; Elenă Lința, Paul Mihail și Zamfira Mihail despre cele mei vechi manuscrise slave în colecții din țara noastră); manuscrise și tipărituri românești în biblioteci din străinătate (Maria Rădulescu - manuscrise românești și tipărituri românești în limba slavona în Biblioteca Națională din Sofia; Ion Radu-Mircea - manuscrise slavo-române în biblioteci străine; G. Mihăilă - manuscrise slavo-române din colecția M.P. Pogodin); texte medicale (Lucia Djamo-Diaconiță despre un text slavon de farmacoterapie populară din secolul al XVI-lea). O atenție deosebită se
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
șansa descoperirii versiunii grecești de la mănăstirea athonită Dionisiu), R. a dat consistență șirului (ce începea cu A. Philippide și Theodor Codrescu) celor ce nu acceptau autenticitatea scrierii și paternitatea lui Neagoe Basarab asupra ei. Îndoindu-se de existența unei versiuni slavone primordiale (opinie la care fragmentele descoperite de P.A. Lavrov l-au făcut să renunțe), a considerat Învățăturile... drept un „pseudoepigraf” târziu, compus de un călugăr din secolul al XVII-lea ce avea drept principală lectură Umilința lui Simion Monahul. „Mozaic
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
Astrei (1861), al cărei întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din slavonă și sârbă, cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
noi traducători, care au relevat influența directă avută asupra altui versificator grec, Gheorghe Palamed, autor al unei istorii cu titlu și conținut similar, scrisă în 1607, la curtea cneazului Constantin din Ostrog. De asemenea, a fost transpusă, în rezumat, în slavona rusă, în același secol al XVII-lea. Aparținând, în primul rând, literaturii neogrecești din diaspora, poema lui S. face parte și din patrimoniul literar românesc atât prin calitatea de slujbaș domnesc a autorului și prin subiectul ei, cât și prin
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
sistematizează materialul și expunerea, simplifică ortografia etimologizantă. În prefață (scrisă în latinește, care e și primul său text publicat), el amintește pe scurt procesul formării limbii române, curat latinească la început, dar alterată de influențe străine, în special după impunerea slavonei ca limbă oficială și de cult, pentru a evidenția în concluzie necesitatea trecerii la scrierea cu litere latine. Consecvent cu această din urmă idee, el va scrie toate cuvintele românești folosite ca exemple sau în texte-model numai cu caractere latine
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
lui Ștefan cel Mare - sunt de părere istoricii - au fost trei (deși se vorbește - fără dovezi suficiente - și despre o a patra, catolica Margareta 16). A fost căsătorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia (căreia Ștefan, „vorbitor de slavonă ucraineană”, îi zicea Ovdotia, folosind forma cu prefacerile fonetice pretinse de limba ucraineană; așa cum apare într-un act din 9 iulie 1466: „pentru sufletul sfânt al răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Ștefan vodă, deci Ștefan vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și continuă cu cele ale fraților marelui ban (Pârvul, Danciul, Radu) și ale altor rude (multe voievodale), iar pe tabloul votiv o inscripție în slavonă atestă schimbarea de identitate: „župan Barbul; prěmenova ime imu Pahomie” - Jupan Barbul, i s-a schimbat numele în Pahomie 258. Când se hotărau să părăsească „valurile acestei lumi”, boierii se „tundeau întru monahi” adesea în mănăstirile lor, private, ale lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-l erte și el își pleacă capul supt sabia lui...” 347. Am fi putut s-o auzim pe Elena Brancovici - de care va depinde atât de mult în anii următori starea politică a Moldovei - vorbind sârbește (poate chiar în slavona sârbă... Și de cealaltă sârboaică măritată cu un Voievod român, de la Despina Malița s-a păstrat o epistolă autografă redactată într-o slavonă cizelată, în care Doamna Despina le confirma sibienilor că un anume Hratui era - prin 1513 - într-adevăr
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va depinde atât de mult în anii următori starea politică a Moldovei - vorbind sârbește (poate chiar în slavona sârbă... Și de cealaltă sârboaică măritată cu un Voievod român, de la Despina Malița s-a păstrat o epistolă autografă redactată într-o slavonă cizelată, în care Doamna Despina le confirma sibienilor că un anume Hratui era - prin 1513 - într-adevăr trimis domnesc: „întru tot cinstitului și de toată cinstea vremelnicului și bunului nostru prieten, domnului Mateiaș, pârgarmeșter, multă sănătate să aibă domnia-ta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al țării Românești (căruia Iorga credea că Boțulescu i-a fost secretar 353), le împărtășește opțiunile, convingerile și planurile și nimerește, în 1746, în urma unei conspirații descoperite de austrieci, în temnița din Milano. Știa italienește și nemțește, manevra foarte bine slavona, greaca și, verosimil, latina și în pușcărie va tălmăci, lăsând o traducere a Vieții Sfinților Varlaam și Ioasaf, o tălmăcire a unui compendiu de istorie universală și o transpunere a Faptelor lui Scanderbeg. S-a stins probabil în temniță (în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
I. Bogdan, București, Socec, 1916, p. 148. 345. Cronicile slavo-române,. ed. cit., p. 101. 346. Letopisețul țării Moldovei..., ed. cit., p. 149. 347. Vezi Cronicari munteni, ed. cit., p. 279. 348. în scrisorile Doamnei Elena „intitulatio” era chiar în limba slavonă: „Elena gospožda, božieju milostiju načalnica Zemle Vlašskoe” (Nicolae Iorga, Viața femeilor..., p. 207). 349. Nicolae Iorga, Viața femeilor în trecutul românesc, Vălenii-de-Munte, „Neamul Românesc”, 1910, p. 207. 350. Nicolae Iorga, op. cit., p. 208. 351. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată privitorului, pe placa de marmură bordată de o inscripție în slavonă, „arborele vieții”, „vârtejul solar” și „crucea vie”, în timp ce sepulcrul ginerelui său, viteazul Radu de la Afumați (ucis la 2 ianuarie 1529), le spune celor ce zăbovesc lângă el povestea - zisă de „dincolo de mormânt” - a bătăliilor purtate de soțul Ruxandrei (văduva să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie ea restrânsă sau de mari dimensiuni). Văduva trebuia să se îngrijească de mormântul soțului și de locul unde el odihnea. Neagoslava, soția lui Barbu Craiovescu (cel îngropat la Mănăstirea Bistrița 71, unde-și sfârșise zilele ca monah:(trad. din slavonă) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Barbul marele ban al Craiovei, care și-a schimbat numele în Pahomie, veșnica lui pomenire; în anul 7013 [1520], luna martie 9”)72, a pus un epitrahil (o eșarfă lungă, brodată, aparținând veșmântului preoțesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]