623 matches
-
pe față, / Mulat pe chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n jos când se-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele din zona clasicismului târziu și îl pilotează către efectele unui insolit moderat. Între „arborul Satanei” și „clonțul lui Dumnezeu”, Ș. invocă „umbre de arbori nemăsurat de înalți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
cum în piept inima își mărise tictacul. M-am împiedicat și am căzut. Viscolul spulbera zăpada; de-abia mai puteai vedea la câțiva metri. Am încercat să mă ridic dar în zadar. Eram epuizată. Timpul trecea și simțem că devin sloi. Atunci când credeam că mi-a sunat ceasul, mi s-a părut Aveam să-l găsesc umbrit de undele tristeții după 1990, când se distrugea, în vrăjmășie și-n surzenie, averea fostei cooperative agricole și ferma de animale realizată cu multă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
metri între pereți, moment de 50 de metri de stîncă, subiecte nimerite necontenit, lumea așa de singură în ele nu mai avea ce povesti, soare din raze cu sutura urmelor, cerb vegetal malul în Mureș, cenușiul oglinzii limbile albe curg sloiuri, expunerea în sfîrșit convenabilă studenților, am adormit cu toții! defileul aflorimente la stratul de locuire Lunca Bradului, mușchi precipitat de stînca umbrei, scăzut în foioase și lăstărișuri Răstolița, fuga verde a înfundat despicături în văi, crînguri, apucă și pe șes, ieșim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
învinge natura și o continuă continuîndu-se, ară cu tractorul pe zăpada petic negru, "Sweet" fabrica de dulciuri Sfîntu Gheorghe, steagul invenția culorii, momentul vînzătoarea de nimicuri îmi explică, știu că ești mută! le iau pe loc înapoi, Oltul pîrîu, curg sloiuri, imersiunea albul lăptos ce l-am visat, pecetea cafeniul incintei de vagon, oarecare înălțime șoimul din lapte, albul zăpezii darul ecuatorial, șoim mai gras la ciugulit pe sol, șoimul mai grăbit pe rețeaua electrică, pantalonii, vorbește-mi din zăpadă, palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-mi din zăpadă, palmele în buzunarele de la spate umflate, oricum se vede! Bodoc apă minerală naturală lumea cît s-a frămîntat ea reliefuri, deocamdată frisoane, scăderi văi arcuite, lipim muncele pe tîmpla dreaptă, continuă irealități multiple alb, tăcerea, Oltul curg sloiuri, mai ales tren tunelul termic, lumea trup mai mare și mai sigur cel mineral-vegetal, animal utopic Malnaș țarcă de iarnă eminesciană cuiburi, Oltul plastic topit verde, Dacia roți tăvălite pe zăpadă, horă de păduri amestec, șoim rotocoale, Malnaș Băi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
calitatea șarjelor de stuf livrate către Combinatul pentru hârtie de la Cișcani. Poftim treabă. Toamna era minunată în deltă apăreau întâi culorile vii ca flacăra, apoi ca aurul și la urmă ruginii. Venea însă după aceea iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fost Înlocuită de alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care a răspuns - ca o condiție esențială - și rezultanta evoluției cosmice, născută din neviu, viața biologică; care-și mărește diversitatea, menită a valorifica orice particularitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cot mai strâmt. Pierzând răbdarea, Labiș s-a avântat pe gheață. La jumătatea albiei pojghița a cedat; el s-a cufundat în apă până la piept și a ieșit pe malul celălalt șiroind ca un câine. Toate straiele i-au înghețat sloi în vântulețul de seară care începuse. Mie mi-a fost frică să-l imit, așa că am căutat o trecătoare unde n-am intrat decât până la genunchi în apă. Primele iubiri și Lupta cu inerția Imprudența aceasta curajoasă Labiș a dovedit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și În Februarie Martie 1919 când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea Încărcată de sloiuri la Tulcea, pentru a-mi da În particular examenele de clasa a VII a de liceu. Și astfel a Început o nouă viață, În care anii petrecuți pe insula mare a Brăilei mi-au fost de un real folos. Și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
canadian. Are un debit de 6.000 m³ pe secundă. Un șofer vine și ne invită să trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim În căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim ½ oră pe diferite străzi, ajungem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În poemul Ulysse, publicat la Bruxelles În 1933 : Eu rătăceam fără vedere prin Pașii gărilor pierduți, și-i Întrebam pe oameni spre care țel mă-ndrept, ce mă-ndemna să plec, să-mi las culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formarea inițială a unor cristale de gheață pură care se contopesc între ele ulterior, iar sărurile se concentreză sub forma unei soluții sărate, o adevărată ”saramură”. Pe măsură ce temperatura scade se formează o crustă de gheață care se divide ușor în sloiuri, iar acestea, ca urmare a acțiunii valurilor și vânturilor se încalecă, se contopesc, dând astfel naștere banchizei polare. Odată cu creșterea temperaturii aerului (începând din luna martie), banchiza polară se retrage treptat până în luna septembrie (când se înregistrează minimul anual) după
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
intră în componența acestui arhipelag sunt: Baffin (cca 500.000km2), Ellesmere (peste 210.000km2), Victoria (peste 200.000km2), Devon, Mellville. Apele dintre aceste insule sunt înghețate în cea mai mare parte a anului (chiar și vara circulația este dificilă din cauza sloiurilor plutitoare). Țărmurile acestor insule sunt festonate de fiorduri, iar terasele de abraziune de mare înălțime indică și aici o redresare izostatică postglaciară de amploare. Nunavut Suprafața: 2.093.190 km2 Populația: 32.900 loc. Densitatea: 0.015 loc/km2 Oraș
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
toate visele noastre? Te credeam cald, unic, plin de sentimente, mă înfioară această situație. Mă sperie gândul unei vieți fără sens. O privi uimit. Își aprinse o țigară în tăcere, refugiindu-se în interiorul frământărilor sale. Spațiul dintre ei devenise un sloi de gheață. Fiecăruia îi venea să îl strivească pe celălalt, ca pe un gândac, să ajungă la dimensiunea unui dop, apoi să îl arunce în valurile înspumate ale unei ape. Nu mai discutau decât chestiuni pe care nu le puteau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
loc de muncă în străinătate. Libertatea obținută după Revoluție nu era un lucru ușor. Trebuia să te-nalți ca un șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfarmă în pumnii lui! Da' turcii!... se aruncă Șendrea cu elan. Turcii... peste patruzeci de mii. Și, dacă-i punem la socoteală și pe cei luați de Dunăre, de Siret... Dumnezeu doar să-i numere. Că veniseră apele mari, cu sloiuri. Ștefan, întors cu spatele, bolborosește: M-or blăstăma moldovencele... Cuvintele lui sunt luate în volbura fulgilor de zăpadă. Închide fereastra, se întoarce și continuă: Ne veselim... Să recunoaștem: ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune să păcătuiesc mereu înaintea Feței tale... Ștefan are o inimă caldă... Caldă? Nu s-ar spune. E de oțel. Și-o ascunde, ca un arici. Trebuie să te deschizi tu, ca să te primească în ea. Poate inima mea e sloi... Dezgheaț-o! Dăruiește-i-o! Înțelege-l! Tu te ai numai pe tine. Și pe Bogdan. El are o țară. El nu-și aparține. Dăruit cu totul țării sale, nu-i mai rămâne prea mult de dat, nici lui însuși. Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi el, „o scot din pământ și sărim Împreună În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să treacă din colo. I-am spus că nu trebuia să se urce călare pe pod, dar nu, n-a vrut să audă. Spunea că e prea obișnuit cu brudina, ca și calul, de altfel... Bănuiesc că a intrat sub sloiurile de ghea ță, căci n-a mai ieșit la suprafață. — Hm, dacă n-a vrut să asculte un sfat bun..., murmură Conrad. Înseamnă că a fost cu adevărat ultimul lui drum. știu neamurile lui ce soartă tristă a avut, ca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vei cutreera nici tu Zefiras, cu zilele tale calde și însorite, nici tu, Boreas, cu viscole și geruri aspre, ci va fi liniște, cu cer înourat, cu ceață multă și cu ploi; ninsoarea va fi rară, apele nu vor prinde sloi", începu să dicteze Cronos. "Frigul adus de Gerilă la sfârșitul lui Octomvrie va dăinui și în luna lui Dechemvrie, în primele cinci zile, apoi el se va retrage spre miază-noapte, și, după două zile de ploaie și lapoviță vor urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe o navă naufragiată sau ca într-o cetate asediată: rupți de lume, cu tot mai puține merinde, într-o atmosferă tot mai rece, lipsiți de orice nădejde. (Doar apă mai aveau, fiindcă dacă se încumeta cineva să aducă câteva sloiuri de afară, gheața se topea în apropierea focului. Dar numai în apropierea focului. Mai târziu, doar pe plită.) Apelurile disperate către autoritățile de la centru nu ofereau nici ele mari speranțe: cine să se aventureze să vină la Pieptenele de Aur
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
steaua dansului, celebra Kșeșinskaia. Principele Moștenitor al României, Ferdinand, venise cu trenul. La început, ne-a dat emoții căci ținea morțiș ca la întoarcere să treacă Dunărea pe la Rusciuc-Giurgiu: itinerar periculos pe un fluviu acoperit cu neguri și plin de sloiuri de gheață. Din fericire, traversarea cu barca s-a desfășurat fără incidente. Eroul sărbătorii, moștenitorul tronului, care încă nu chelise așa cum îl arătau primele fotografii ca suveran, era un adolescent zvelt și dezghețat, cu o figură plăcută. Ne-a uimit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]