617 matches
-
mor, Că gândesc că-i boala lor, Ese afară pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brațe o mocineață Și sărut un sloi de ghiață. 127 Până fusei la maica Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am urât, m-am săturat Paturile așternând, Perinele tot mutând Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare. - Mândro, mândrulița mea, Eu atuncea m-oi scula Când tu mie mi-i aduce: Apă rece din Dunăre, Sloi de ghiață din țărmure, Cireșe din doi altoi. Mândra din graiu-și grăia: - Apa rece s-o-ncălzit, Cireșile s-o trecut. Iară el din grai grăia: - Mândră, mândrulița mea, Mare ești, puțin pricepi, Sloi de ghiață-s buzele, Cireșe din doi altoi Mîndro-s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mie mi-i aduce: Apă rece din Dunăre, Sloi de ghiață din țărmure, Cireșe din doi altoi. Mândra din graiu-și grăia: - Apa rece s-o-ncălzit, Cireșile s-o trecut. Iară el din grai grăia: - Mândră, mândrulița mea, Mare ești, puțin pricepi, Sloi de ghiață-s buzele, Cireșe din doi altoi Mîndro-s ochișorii tăi. 341 Dintre luci, dintre preluci, Petrișorule, ce strigi? Nime-n lume nu-l aude - Decât maică-sa din curte. - Sau boii i-ai prăpădit, Sau cămașa ți-ai negrit? - Nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce și-o așternuse. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o idee fixă de cum mă sculam, să mă învîrt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
idee fixă de cum mă sculam, să mă învârt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și la noi; Plouă stele de mătasă Și e rece ca un sloi. Are sticlă între pleoape, Face poduri peste ape, Fără lemn și fără cuie Face zid de cetățuie. Cică ar veni din norduri, Îmbrăcată-n haină albă; Peste ape face poduri Și pe geamuri flori de nalbă; Din steluțe de ninsoare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi pierdut slujba. N-am să fiu niciodată partener. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
împing scaunul înapoi, cu un scrijelit. În clipa în care ajung la ușă, mobilul îmi vibrează din nou. Guy, mă gândesc imediat. Îl iau și deja îl deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mare niciodată. Era rece și dealurile de apă care se nășteau din ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază s-a încruntat, acum ce-i de făcut? Să-mi treacă, mai repede odată! Să-mi treacă! Și de ce atâta grabă? Mă doare. Altfel de cum îi doare pe toți? Altfel, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mers destul de bine la audiție, dar n-a putut să-și dea seama ce credea regizorul. Regizorul e Melanie Marsh. N-am cunoscut-o, dar se zice că e foarte bună. Helen mi-a spus că era impasibilă, ca un sloi de gheață. Ceea ce, în traducere, însemna că Melanie Marsh nu avusese nici o reacție atunci când Helen flirtase cu ea. Poate că o să-i dea rolul lui Helen, fata pe care n-o plăcea nimeni. —Oricum, spuse Janey cu o insistență discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-i așa? Zise Helen, trăgându-și un scaun pe locul din fața mea, la masă. Ei, salut, Sam! spuse, observându-mă. M-a surprins plăcerea adevărată din vocea ei. De obicei, Helen mă întâmpina cu la fel de multă căldură ca un sloi de gheață venit de pe coasta Groenlandei. Cu mintea mea cea brici, îmi dădui seama că se simțea nesigură în mijlocul atâtor oameni care păreau să se cunoască de când lumea și că era atât de fericită că vede un chip cunoscut încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de rușine, Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui, dar, un frig paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau unul după altul, pătrunzându-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem. Gelu, venit de la București pentru câteva zile, Îmi făcea Încontinuu respirație, măsurându-mi corpul și picioarele, care se răceau din ce În ce mai tare. Mă vedeam pe jumătate pește, eram ca sloiul și amorțeala Înainta către inimă. A fost o noapte de groază, când, până la porțile inimii, n-am mai fost stăpân pe corpul meu. Speriat, tata a mers de două ori la doctorița Ana Irimescu, care abia În zori veni, când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că Îmi punea bețe În roate, dar Îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat Într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme În căutarea ieșirii din starea de bolovan În care mă găseam. În timiditatea mea amestecată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești Încă În viață ! CĂci ai În mână dovada vie că sufletul tău a trecut În seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață În vapori. În noaptea de dinainte, În care ai scris poezia, te-ai ridicat, În lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic În afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am Îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce În ce mai tare În jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a Întrebat altă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că îmi punea bețe în roate, dar îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme în căutarea ieșirii din starea de bolovan în care mă găseam. În timiditatea mea amestecată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești încă în viață ! Căci ai în mână dovada vie că sufletul tău a trecut în seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață în vapori. În noaptea de dinainte, în care ai scris poezia, te-ai ridicat, în lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic în afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce în ce mai tare în jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a întrebat altă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și mi-i da o sărutare pentru ea? - Da. Ea se urcă repede în palat și peste două minute veni c-o spadă pe care i-o încinse, folosindu-se de ocazie de a-l strânge de mijloc. ? Dulcele meu sloi de gheață - tu marmură! tu, piatră, tu! - Dă-mi pace Cezara. Îmi vine să mor. - Nu, nu! îngerul meu... mergi acasă... Să nu ți se întîmple nimica pe drum... gândește la Cezara ta... mărgăritariule. Nu se putu opri de a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
repede în palat și peste două minute veni c-o spadă frumoasă pre care i-o încinse, folosindu-se de ocazie de a-l strânge de mijloc... El se-ncovoia ca un șarpe sub brațele [ei] și surâdea. - Dulcele meu sloi de gheață... când s-or încălzi nervii tăi... tu marmură, tu piatră tu! - Dă-mi pace, Cezara... mi s-a strâns inima într-atît încît mă doare cumplit... zise el sughițând. Nu! nu! îngerul meu... mergi acasă... Să nu ți se-ntîmple
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]