750 matches
-
Rezultatul a fost o încercare de modificare a echilibrului instabil al popoulației prin genocid și reacția naționaliștilor de eradicare a grecilor, un sentiment care a produs un război amar în Asia Mică în următorii doi ani, până când kemaliștii au ocupat Smirna în 1922 și au tranșat disputa prin incendierea cartierului elen. Cercetătorul Giles Milton în "Paradise Lost: Smyrna 1922" face o trecere în revistă a evenimentelor din Smirna (Ismirul contemporan) așa cum au fost văzute de comunitatea creștinilor occidentali aflați în oraș
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
război amar în Asia Mică în următorii doi ani, până când kemaliștii au ocupat Smirna în 1922 și au tranșat disputa prin incendierea cartierului elen. Cercetătorul Giles Milton în "Paradise Lost: Smyrna 1922" face o trecere în revistă a evenimentelor din Smirna (Ismirul contemporan) așa cum au fost văzute de comunitatea creștinilor occidentali aflați în oraș în acele timpuri. Cartea lui Milton se bazează pe mărturiile oculare ale cetățenilor occidentali, multe dintre ele cuprinse în jurnalele personale și scrisorile elitei levantine, nepublicate până în
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
acestui episod atât de controversat. "Paradise Lost" prezintă o cronică a violențelor care au urmat după debarcarea grecilor așa cum au fost văzute de martorii oculari de origine occidentală locuitori ai orașului. Autorul face o reevaluare a primului guvernator elen al Smirnei, Aristidis Stergiadis, a cărei atitudine imparțială fața de locuitorii orașului, creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
imparțială fața de locuitorii orașului, creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după armata turcă a intrat în Smirna. Narațiunea este bazată pe mărturiile scrise ale levantinilor și americanilor care au fost martori oculari la violențe. Autorul încearcă să stabilească responsabilitatea părților implicate în distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi ca să se afirme că
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi ca să se afirme că armata turcă este cea care a declanșat incendiul. Turcii ar fi adus mii de butoaie de ulei pe care l-a turnat pe străzile din Smirna, cu excepția cartierului musulman. Cartea investighează și rolul cinic pe care l-au jucat comandanții celor 21 de vase de război occidentale ancorate în golful Smirnei, care au avut ordine să-și salveze doar conaționalii și să abandoneze sorții sutele de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
fi adus mii de butoaie de ulei pe care l-a turnat pe străzile din Smirna, cu excepția cartierului musulman. Cartea investighează și rolul cinic pe care l-au jucat comandanții celor 21 de vase de război occidentale ancorate în golful Smirnei, care au avut ordine să-și salveze doar conaționalii și să abandoneze sorții sutele de mii de refugiați greci și armeni aflați pe chei. Cartea s-a bucurat de o bună primire pentru abordarea imparțială și echilibrată a evenimentelor. Cartea
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
epică. Milton aduce imparțiabilitatea demnă de laudă în cartea sa de cercetare amănunțită.” . Istoricul William Dalrymple a lăudat cartea în The Sunday Times pentru abordarea imparțială și pentru utilizarea unor surse originale de informare - materiale scrise ale familiilor levantine din Smirna. „Viața acestor dinastii, înregistrate în jurnalele și scrisorile lor, formează sursa pentru recrearea ultimelor zile ale Smirnei de către Giles Milton... Milton memorabilă fioroasă despre unul dinre cele mai importate evenimente din acest proces. Este bine ritmată, nepărtinitoare și focalizată cu
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
lăudat cartea în The Sunday Times pentru abordarea imparțială și pentru utilizarea unor surse originale de informare - materiale scrise ale familiilor levantine din Smirna. „Viața acestor dinastii, înregistrate în jurnalele și scrisorile lor, formează sursa pentru recrearea ultimelor zile ale Smirnei de către Giles Milton... Milton memorabilă fioroasă despre unul dinre cele mai importate evenimente din acest proces. Este bine ritmată, nepărtinitoare și focalizată cu inteligență: prin prisma anglo-levantinilor, el reconstruiește atât gloria antebilică edwardiană a Smirnei cât și sfârșitul ei tragic
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
pentru recrearea ultimelor zile ale Smirnei de către Giles Milton... Milton memorabilă fioroasă despre unul dinre cele mai importate evenimente din acest proces. Este bine ritmată, nepărtinitoare și focalizată cu inteligență: prin prisma anglo-levantinilor, el reconstruiește atât gloria antebilică edwardiană a Smirnei cât și sfârșitul ei tragic. El clarifică de asemenea, odată pentru totdeauna, cine a incendiat Smirna, aducând dovezi de netăgăduit conform cărora armata turcă a adus mii de butoaei de la Petroleum Company of Smyrna și le-a turnat pe toate
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
mai importate evenimente din acest proces. Este bine ritmată, nepărtinitoare și focalizată cu inteligență: prin prisma anglo-levantinilor, el reconstruiește atât gloria antebilică edwardiană a Smirnei cât și sfârșitul ei tragic. El clarifică de asemenea, odată pentru totdeauna, cine a incendiat Smirna, aducând dovezi de netăgăduit conform cărora armata turcă a adus mii de butoaei de la Petroleum Company of Smyrna și le-a turnat pe toate străzile și casele cu excepția cartierului turcesc.” Philip Mansel descria cartea în ziarul "Spectator" drept „o punere
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
oculari individuali armeni, greci și străini, ca și declarațiile marinarilor și cosulilor britanici. Aceasta este o rectificare foarte necesară a istoriei oficiale. Falih Rıfkı Atay, un jurnalist apreciat la nivel național a acceptat responsabilitatea armatei turce în incendiul d in Smirna în aceste cuvinte: Falih Rifki Atay afirmă că Nureddin Pașa a fost responsabil pentru declanșara incendiului: „În acel moment, s-a spus că piromanii armeni ar fi fost responsabili. Dar a fost așa? Există numeroase voci care îi atribuie o
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Pașa, comandantul Armatei I, un om pe care Kemal îl dispăcea de mult...”. Profesorul Biray Kolluoğlu Kırlı, un profesor turc de sociologie la Universitatea Boğaziçi a publicat o lucrare în 2005 în care el afirmă că armata turcă a incendiat Smirna pentru a-l transforma dintr-un oraș cosmopolit într-unul turces. Pe 17 septembrie, când masacrele au încetat și incendiul a fost stins, Mustafa Kemal, comandantul suprem al armatelor turce, a trimis o telegramă ministrului afacerilor externe, Yusuf Kemal, în
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
o asemenea chestiune. Coprespondenții de presă de diferite naționalități prezenți în İzmir fac deja această treabă. Populația creștină este tratată cu grijă, iar refugiații sunt returnați la locațiile lor. Paul Grescovich, comandantul brigăzii de pompieri a Companiei de Asigurări din Smirna, pe care Prentiss îl consideră „un martor de o desăvârșită încredere”, a scris un raport în care îi învinuiește pe greci și armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
care afirmă „Este suficient pentru tine să știi că dacă orașul nu a fost complet distrus de foc, este datorită armatei turce, care a putut să vină la timp”. Un alt rabin scria pe 29 septembrie „Pentru a înrăutăți lucrurile, Smirna nu a scăpat de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea nenorocirii evreilor și altor refugiați.” Johannes Kolmodin, un orientalist suedez, se afla în Smirna în acele momente. El a
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
septembrie „Pentru a înrăutăți lucrurile, Smirna nu a scăpat de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea nenorocirii evreilor și altor refugiați.” Johannes Kolmodin, un orientalist suedez, se afla în Smirna în acele momente. El a scris că armata greacă a fost responsabilă pentru incendiu, ca și pentru incendierea a 250 de sate turcești Un jurnalist francez care s-a ocupat de relatarea evenimentelor din cursul Războiului de Independență a sosit
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
acele momente. El a scris că armata greacă a fost responsabilă pentru incendiu, ca și pentru incendierea a 250 de sate turcești Un jurnalist francez care s-a ocupat de relatarea evenimentelor din cursul Războiului de Independență a sosit în Smirna la scurtă vreme după ce incendiul a fost stins și a relatat: Prima înfrângere a naționaliștilor a fost acest foc enorm. De-a lungul a 48 de ore, el a distrus singura speranță pentru refacerea economică imediată. Pentru acest motiv, când
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Horton, ortografiat însă „Maclachlan”, care a fost jefuit și lovit de soldații turci cu bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal pentru această tragedie. Toate sursele arată că grecii nu au declanșat incendiul de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
au încercat să oprească incendiul”. În viziunea cercetătorului american Donald Webster, care a predat în perioada 1931 -1934 la International College din Izmir between: Patrick Balfour, baron de Kinross, a dedicat un întreg capitol din biografia lui Atatürk episodului incendiului Smirnei. El afirmă: Într-o lucrare de mici dimensiuni, istoricul turc Resat Kasaba amintește că o serie de surse afirmă că incendiul este o continuare a distrugerilor provocate de armata elenă în timpul retragerii sale grăbite din Anatolia după bătălia de la Dumlupınar
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
este o continuare a distrugerilor provocate de armata elenă în timpul retragerii sale grăbite din Anatolia după bătălia de la Dumlupınar, o aplicare în practică a tacticii „pământului pârjolit”. Printre aceste surse s-a aflat raportul lui H. Lamb, consului britanic în Smirna, care afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
după bătălia de la Dumlupınar, o aplicare în practică a tacticii „pământului pârjolit”. Printre aceste surse s-a aflat raportul lui H. Lamb, consului britanic în Smirna, care afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii și armenii au încercat să se refugieze din cauza incendiului și a prezenței armatei turce, dar
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
pârjolit”. Printre aceste surse s-a aflat raportul lui H. Lamb, consului britanic în Smirna, care afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii și armenii au încercat să se refugieze din cauza incendiului și a prezenței armatei turce, dar și cetățeni britanici. În timp ce unii dintre aceștia din urmă au fugit
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
care îl credeau încă sub control britanic, alții au plecat direct în patrie. Nu s-a raportat nicio pierdere de vieți omenești din rândul cetățenilor britanici în timpul incendiului. O serie de britanici refugiați au fost martori oculari la evenimentele din Smirna. Ziarul "The Times" din 6 octombrie 1922 scria :: Numărul victimelor incendiului și a masacrelor din această perioadă nu este cunoscut cu precizie. Estimările dau cifre de până la 100.000 de greci și armeni uciși. Istoricul american Norman Naimark apreciază că
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
că au fost 10.000-15.000 de morți, în vreme ce istoricul Richard Clogg dă o cifră de 30.000 de victime. Alte estimări sunt cele ale lui John Freely (50.000) sau Rudolf Rummel (100.000). În ciuda faptului că în portul Smirna au fost mai multe vase sub pavilioanele puterilor aliate, acestea și-au proclamat neutralitatea și nu i-au luat la bord pe grecii și armenii care au fost forțați să fugă din fața incendiului și a soldaților turci. fanfarele militare au
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
sentință pe viață la sclavie în mâinile unor stăpâni brutali, încheiată de o moarte misterioasă” . Numărul refugiaților variază funcție de sursă. Unele ziare din acea vreme au pretins că au fost aproximativ 400.000 de refugiați greci și armeni originari din Smirna și regiunea înconjurătoare care au primit ajutorul Crucii Roșii imediat după distrugerea orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci și armeni evacuați la 150
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
greci și armeni nu a depășit 50.000 de oameni, această cifră fiind acceptată și de unii cercetători din zilele noastre. Aristotele Onassis cel care avea să devină unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii, a fost născut în Smirna și a supraviețuit marelui incendiu. Biografiile sale tratează experiența sa din timpul incendiului din Smirna și a fost turnat și un film, "Onassis, The Richest Man in the World". În timpul catastrofei din Smirna, familia Onassis a pierdut numeroase proprietăți, care
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]