1,199 matches
-
o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
amorțeala me credeam în mormînt De pe trupu-mi inert picături se desprind Și negerele gînduri tot mai mult mă cuprind ... Tristețe, durere și frig, Coboară la mine-n odaie Zadarnic. Iubito te strig! Cuvîntul se pierde, prin ploaie. Sub cerul de smoala mă trezec în trecut Și-l zăresc pe Bacovia care trece tăcut. Neînțeles și tăcut că și el mă comport Și nu știu de cumva mai trăiesc sau sînt mort. Dorința, chemare, mister, Cu toate, în suflet se-aduna Trăind
MEMENTO MORI de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343543_a_344872]
-
de gudronare a lingotierelor. ... ... 19. Activitatea desfășurată de personalul care lucrează la producerea electrozilor siderurgici și de sudură: a) măcinarea, dozarea, malaxarea, brichetarea și presarea materiilor prime necesare fabricării electrozilor; ... b) calcinarea cocsului de petrol și a antracitului; ... c) prepararea smoalei, a electrografitului, precum și a deșeurilor crude și a antracitului și dozarea acestor componente; ... d) coacerea, recoacerea, grafitarea și impregnarea electrozilor; ... e) recuperarea produselor cărbunoase; ... f) prelucrări mecanice pe mașini-unelte speciale ale electrozilor siderurgici grafitați și ale niplurilor, ale
LEGE nr. 360 din 29 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276927]
-
iarnă numai gerul Primăvară îl topește, Simt că am venit pe lume, Lumea-n care unii scăpa... De urât, prin gânduri bune, Să iubesc precum o apă Care șterge, care spală, Într-un joc de ea știut, Renunțarea că o smoala, Toate cele ce- au durut, Fără șansă că uitarea Trupului fără de vină Să se-ascundă-n resemnarea Umbrei fără de lumină, Să iubesc precum o apă Care curge, răcorește, Naște vis când maluri sapă, Care nu se mai oprește, Niciodată. Nicăieri. Ploi să
MOTIV DE PLOAIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377410_a_378739]
-
strigai disperarea filozofând pe la icoane, mocirla gurii tale a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Citește mai mult strigai disperareafilozofând pe la icoane,mocirla gurii talea izbucnit în claritatea lacului,țiganii, de la capătul satului , bat potcoaverupând bariera fonică a timpului,potcovind răsăritul dimineții,chipul tău atât de neînchipuit, fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă până la brâu
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POȘTALĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului A fost odată ca niciodată, căci așa începe orice poveste minunată, un pitic cu ochii ca de smoală ce locuia, ca să vedeți, într-o cutie poștală. Îndeletnicirea lui zilnică și firească era corespondența toată să o citească și dacă e poștașul să îl ascult, vederile-i plăceau piticului mai mult. Așa se face că-ntr-o zi cu
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POŞTALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378486_a_379815]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > GALOPUL MELCILOR Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Galopul melcilor, e, poate, Un fulger leneș, nărăvit, Sau un ecou nedeslușit, Venit dinspre eternitate. Lumini amestecate'n smoală, Și clorofilă cu cianuri, Otravă pentru mii de guri, Ce molfăie o frază goală. Prostia e un joc advers, La îndemâna orișicui ... Talentul hoinărind hai-hui, Galop al melcilor, pervers. 10.03.2016 *** Din volumul manuscris " Era să fiu poet" Referință Bibliografică
GALOPUL MELCILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378538_a_379867]
-
a înghețat prematur,Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă... VI. CUVINTE-LUMINĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017. Am ajuns să pândesc cuvântul stând ascunsă după singurătatea stăpână pe nopțile de smoală, țin strâns lampa lui Aladin să pot înfrunta secundele de pe ceasul din gara tăcerii. Pe șinele ruginite de ploaia ochilor se aude sunet de roți obosite și apare un tren cu un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de bruma furișată mult prea devreme, le adun grăbită pe un colț de suflet și le fac poezie. Citește mai mult Am ajuns să pândesc cuvântulstând ascunsădupă singurătatea stăpână pe nopțile de smoală,țin strâns lampa lui Aladinsă pot înfrunta secundelede pe ceasul din garatăcerii.Pe șinele ruginite de ploaia ochilorse aude sunet de roțiobositeși apare un trencu un singur vagon,după ferestre sunt cuvinte-lumină,neatinse de brumafurișatămult prea devreme,le adun grăbită
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
2016 Toate Articolele Autorului Precum Tristan Îndrăgostit precum Tristan ori Bergerac, Fără speranță, fără nici un franc, Aud o violină de departe, De dincolo de viață și de moarte. De-acolo vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
Toate Articolele Autorului Se așază carele pe drumul cerului unul mai mare, altul mai mic. Noaptea-i sprâncenată ca o femeie, țigancă se joacă cu nervii ei ruginiți la glezne carnea se-nfioară de atâta așteptare. Scrisu’ -mi curge ca o smoală fierbinte. Atingerile nasc sentimente oarbe e o cădere în simțuri a cuvintelor șoptite se scutură de înțeles pe paturi de mărgăritar. Femeia se-nchide în priviri și surâde. În mine cresc alte deprinderi, trandafiri cu miros de fragi, vorbe care
FLUTURI DE TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381914_a_383243]
-
-i locul prin așternerea păturii. Iar tu, copile, fă-ți de lucru nițeluș până aranjez cortul... Dar n-apucă să-și termine îndemnul, că cel mic se și îndepărtase destul, chemat de răcoarea umbroasă. În vremea asta mama alunecă în smoala gândurilor. Cu chiu, cu vai, mai putea să-și ascundă suferința în fața bărbatului... Mulțumea Cerului că arheologul ei pleca pe șantier și-n vremea verii! Cel mic o surprinsese de câteva ori gemând ori încruntându-se... Cu el se descurcase
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
un șarpe negru cu limbi de foc, vine și mi se așează pe glezne. Apoi urcă-ncet spre tâmplă, singurul loc unde mai sălășluiești în mine. Cu răbdarea șarpelui înfometat mă înghite, iar trupul meu nemișcat alunecă în tunelul de smoală. Am obosit să visez într-un cub de gheață. Mâine, îmbrăcată cu pielea șarpelui mohorât, voi ieși la drumul mare în asfințit să-mi culc pe pământ visul orb. (Pictură: Vincent Van Gogh -Starry Night) Referință Bibliografică: Noaptea / Cristina Crețu
NOAPTEA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381971_a_383300]
-
tămăduirii Și să muște fără milă negura putreziciunii, Să-și împlânte pân' la os dintele cel crud, de lapte, Să-mi strivească și să-nvie carnea moartă pe jumate... Regele Tăcut În Cetatea mea de lemn, alipită-n colț cu smoală, Zugrăvită-n mare grabă doar în pete de cerneală, Eu sunt Regele Tăcut, fără vremuri, fără neam, Fără sceptru, fără spadă, mort cu ochi de porțelan , Și cu pieptul din alămuri, fără milă răcluit, În care-au bătut, ca-n
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
ce? Căci nimeni nu aude, Ori poate se preface. Ce univers de Iude! Și unde să mă-ndrept, când totul e pustiu, Ori așa-mi pare mie. Ori poate nu mai știu Ce-nseamnă a trăi, căci norii grei de smoală Pe chip mi se adună și-ncep altă răscoală. De unde să încep și unde să termin Când nu știu cine sunt? La cine să mă-nchin? Să merg tot înainte sau să dau înapoi Cred că-s aceleași lucruri, sunt același noroi
INCERTITUDINI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379523_a_380852]
-
sobă ard vreascuri uscate,La tine mă gândesc și te așteptCu sărutări și doruri nesecate.... XXIV. OCHI ROTUND DE LUNA, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015. Ochi rotund de luna pala Peste pajiște de smoala Tu veghează cu -argint Și aroma de absint . Ochi rotund de luna nouă Spălat în potir de roua Șterge-mi lacrima de ieri Din ascunsele dureri. Ochi rotund de luna plină Caldă boare vreau să vină Să o prind ușor
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
și mirosul greu de igrasie care mă împiedică să te văd nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi aici în lumea mea cu o singură
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
ce-n ele adună Doar resturi macabre din jalnic festin. Timonele-s rupte și n-au timonier, Iar punțile-s goale, lipsesc mateloții, În față, la proră, comandă netoții Și legile-și scriu cu-o rangă de fier. Miroase a smoală, iar fluturii mor, Nu au nicio rază de soare pe gene, Sfârși-vor și ei în ninsori și troiene Ce pune-vor capăt eternului zbor. Pământu-i pe moarte, iar ceru-i pustiu, Nu-i nimeni să strige, nu-i nimeni
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Referință Bibliografică: SUNT OMUL... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.Adeseori, în murmuru-mi apatic,E simfonia ultimei căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-Autostradă ori alee-n parc.Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoareaPredestinată-n iluzoriul țarc.De m-aș preface-n înger de lumină,M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalinăUn râu de smoală fost-a, până ieri...... IX. I-AM CERUT IUBIRII..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. I-am cerut iubirii să renască Dintr-un ciob de vis, instantaneu, Dar m-am poticnit de-același pleu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
se căzni puțin până reuși să deschidă încuietoarea ruginită și trecu prin ușă într-un tunel care-l duse într-o grădină ascunsă. Zări imediat Pasărea Paradisului, căci strălucirea ei lumina în jur copacii cu crengi negre din care picura smoală încinsă, iarba cu fire înalte, ascuțite și tăioase ca niște lănci și lacul de foc din care se ridica miros de pucioasă arsă. Ador își desfăcu aripile fermecate și, ridicându-se deasupra tuturor acelor grozăvii, apucă colivia aurită din care
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > DACĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DACĂ Dacă pui două mărgele De sticlă ori porțelan Și mai pui opt firicele Scămoșate din tulpan, Toate negre ca de smoală, Iar pe capul trist și mic Îi faci ochii de cerneală, Ai făcut mai din nimic Fără nici o cheltuială O făptură mititică, Uite-așa, la repezeală, Cea mai strașnică furnică ! Referință Bibliografică: DACĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374640_a_375969]
-
degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Citește mai
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]