830 matches
-
stau în meditație și cerșit. De pe banca din fața haltei se scoală un om cu chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și a pește prăjit, spre locuința prezicătoarei; o prezicătoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
auzit, măcar pașii. Nici n-ar fi avut cine, căci pe lângă casa lor, aflată în semipustiire, nu trăia nici un suflet; curtea era goală și tăcută, iar pe aleea ce duce de la poartă până la ușă începură să apară, ici și colo, smocuri de iarbă. A descuiat ușa casei și a ajuns în fața celei de la dormitor. Nu, așa ceva nu poate fi, totuși, cu putință. Ba da, aude doar foarte clar ceea ce n-ar fi dorit niciodată să audă... Cu fiecare zgomot surd ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și sătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Expresia ei îl agita, deși el o ceruse. Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
foc, aduce alimente pentru familie, și face multe alte servicii întotdeauna umile și discrete. Încăpățânat și prea puțin arătos, foarte moderat în modul de a se hrăni, măgarul este un animal care trăiește destul de sobru: îi sunt suficiente doar câteva smocuri de iarbă uscată. În plus, măgarul este animalul asociat figurii ideale a celui care chibzuiește, a celui care nu face tărăboi, a înțeleptului și a poetului, a profetului și a regelui. Regele lui Israel este omul păcii, care îl ascultă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu toate acestea, casa e a mea. Amuzant, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și-i admirară fața blîndă, pielea aspră a frunții și smocurile de păr alb din urechile ca niște trompete. Thaw se contrazise în ce privea vîrsta măgarului cu băiatul cu pălărie. — Pariez pe-o liră că-i mai bătrîn decît tine în orișice caz, spuse băiatul. — Pariez pe-o liră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci de mare; melcii erau oliv sau violet-închis, și i se păru că aceia mai deschiși la culoare au tendința să stea la margine, iar cei închiși, în mijloc. Scoțîndu-și carnetul și creionul, desenă o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai lucrau și aerul se curăța de fum. — Vezi Riddrie? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt un smoc de frunze uscate. Thaw se uită îndelung și clefăi, apoi se depărtă cu un sentiment de triumf. Nu-și înțelegea acest sentiment. Poate că provenea din faptul că se identificase cu copacul, cu zidurile limitative sau cu ambele. După-amiaza au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut dacă maică-mea e acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va putea să-și suporte propria greutate. Partenogeneza. Reproducere fără mijlocirea sexului. O mlădiță crescută din trunchiul matern ajunge să se despartă de acesta, devenind de sine stătătoare. Imaginea proiectată pe ecran părea să aibă și niște rămășițe de aripi. Smocuri de pene se vedeau la "încheieturi". Trupul, uimitor de drept, era acoperit cu o tunică de un albastru scânteietor. Veșmântul acesta ascundea toate celelalte vestigii ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
greu încît n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit și strașnic a-nceput a răcni și el nu se trezia: îi furase somnu balaurul 11. Fata l-au apucat de cap ș-a rămas c-un smoc de păr în mână, ș-așa de tare l-au durut pe dînsu, c-au sărit drept în picioare ș-o-nceput să se lupte cu balaurul. Așa s-au luptat ei trei zile și trei nopți încît au făcut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am spus, este să-mi găsesc liniștea interioară. M-a înțeles perfect. La restaurantul hotelului vine o întreagă familie, foarte interesantă. Tatăl este un om înalt și slab, îmbrăcat în negru, cu guler tare. Are mijlocul capului chel și două smocuri de păr gri în dreapta și în stânga. Niște ochi mici, rotunzi și aspri, un nas subțire și o gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și pe Rambert spre un colț al tribunelor, de unde domnul Othon, care se așezase mai la o parte, s-a ridicat să-i întâmpine. Era îmbrăcat tot în același fel și purta același guler tare. Tarrou a observat numai că smocurile lui de la tâmple erau mult mai zbârlite și că unul din șireturi îi era desfăcut. Judecătorul avea un aer obosit și nici o singură dată el nu și-a privit interlocutorii în față. A spus că era bucuros că-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aș vrea să mă întorc în tabără. RIEUX S-A MIRAT: ― M-ați înțeles greșit. Mi s-a spus că există voluntari în administrația de acolo. Judecătorul își rostogolea puțin ochii săi rotunzi și încerca să-și netezească unul din smocurile lui de păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu putință ca în acești ochi duri și banali să se instaleze atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Într-un mod sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un timp. Nimic nu s-a vindecat. Doar că s-a obișnuit să și-l imagineze fără să se mai uite la fotografii. Din când În când se trezea remodelându-i chipul, Împodobindu-l cu o mustață grizonată sau câteva smocuri de păr pe ici pe colo. Dispariția fotografiilor a coincis cu transformarea mătușii Cevriye Într-o profesoară intransigentă de istorie națională a Turciei. În camera de vizavi de ea doarme mătușa Feride. E o femeie deșteaptă, cu o imaginație bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-o manifestare de politesse, dezvelind o gaură acolo unde incisivii de sus ar fi trebuit să fie. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]