834 matches
-
salvați. Cu accidentele de rigoare. Nu vă puteți închipui ce burți mari aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și gol" (Moartea Căprioarei). Desigur nu urmăresc o viziune
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se creșteau fiind hrăniți cu frunze de dud. După ce gogoșile ajungeau la maturitate, înaintea ieșirii din ele coconilor, se puneau la opărit într-un ceaun mare de tuci, instalat pe „chirostrii”. Femeia care se ocupa de aceste operațiuni purta un smoc de urzică înflorită și uscată printre gogoșile din ceaun. Când de urzică se prindeau cam cinci-șase gogoși, borangicul se trăgea pe o foaie de ziar, apoi se trăgea pe depănătoare și pe mosoare. Această operație se făcea separat pentru gogoșile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și sănătate/ Și de bucurie de la el să ai parte”. După un anumit interval de timp care nu trebuia să depășească un an, nașii trebuiau să taie unghiile copilului și „să-i ia din păr”, adică „să-i taie moțul”. Smocul de păr, împreună cu unghiuțele copilului erau strânse la un loc cu puțină ceară și un ban de argint, fiind păstrate în credința că astfel copilul nu-și va pierde norocul. În aceste sate exista obiceiul ca părinții copilului să le
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Lungu, poate ocazia de a absorbi și la nivel de limbaj o Românie vie, pe alocuri exotică, peticită, în chinuri. O Românie care stă să iasă din propria ei piele, asemeni unui șarpe. În urmă rămân resturi inestetice de nostalgii, smocuri de metehne practicate îndelung drept bune practici, rămân scame de neputință și resemnare. Drumul spre libertate a celui scăpat din chinga comunistă e barat și din interior și din exterior. Are propriile lui idiosincrazii, are propriile lui bariere de înțelegere
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
coloritul corpului este galben-negricios............................... .......................17 Platambus Thoms. -.Epipleurele elitrelor scurtate ajungând numai până la al 2-lea sternit abdominal (fig.41f, pag.42) ...........................................................................18 Agabus Leach 4.Femurele anterioare prezintă pe partea ventrală și anume la unghiul lor intern câte un smoc de peri, fixați lângă o strie ± adâncită (fig.41c, pag.42)......19 Ilybius Er. -.Femurele posterioare lipsite de un smoc de peri, cel mult pot exista câțiva peri răzleți la mijlocul părții ventrale (fig. 41d, pag.42 ) ...............................................................5 5.Marginile laterale
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pag.42) ...........................................................................18 Agabus Leach 4.Femurele anterioare prezintă pe partea ventrală și anume la unghiul lor intern câte un smoc de peri, fixați lângă o strie ± adâncită (fig.41c, pag.42)......19 Ilybius Er. -.Femurele posterioare lipsite de un smoc de peri, cel mult pot exista câțiva peri răzleți la mijlocul părții ventrale (fig. 41d, pag.42 ) ...............................................................5 5.Marginile laterale ale pronotului fără o bordură vizibilă. Metasternul este lipsit de o impresiune bazală......................... ........................................20 Colymbetes Clairv. -.Pronotul prezintă pe marginile
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pag.42) și prin ghearele picioarelor posterioare care au o lungime egală. La câteva specii una din gheare este puternic curbată, dar lungimea lor este tot egală. Spre deosebire de Nartus la care femurele sunt lipsite de peri, la Agabus există un smoc de peri la extremitatea apicală a femurelor posterioare (fig.41c, pag.42). De genul Platambus se diferențiază prin lungimea epipleurelor, care la Agabus ajung până la al 2-lea sternit abdominal (fig.41f, pag.42). Marginile laterale ale pronotului prezintă o
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
Cuprinde specii de talie medie (9-13 mm), cu corpul oval-alungit. Se deosebește de Agabus prin articolele tarselor posterioare tăiate oblic la vârf și prin ghearele tarselor posterioare inegale ca lungime. De genurile Copelatus și Rhantus se diferențiată prin prezența unui smoc de peri situați pe partea ventrală a femurelor posterioare. Partea dorsală a corpului puternic bombată, maroniu închisă sau neagră, cu sau fără luciu metalic. Pronotul trapeziform, marginile lui laterale prezintă o bordură vizibilă. Elitrele cu câte 2 pete de culoare
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pădure? Dar cum să trăiască acolo cu un copil de opt ani în nopțile alea încă reci?“ Închipuindu-și fuga asta, vedea țara întreagă populată de activiști, încurcați în gheme de panglică telegrafică... Se apropiau. Nikolai se aplecă, scoase un smoc de iarbă uscată care se înfășurase în jurul brăzdarului, iar cu cealaltă mână verifică ascunzătoarea: în făgașul rotunjit din capătul brazdei, degetele lui atinseră mânerul unei securi. Acum se simțea eliberat. Nu mai avea gânduri, nu mai avea șovăieli. Aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem. Am cochetat ca prim vers cu Anul Nou și am Încercat mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
fată care le cădea cu tronc și Îi mai Împiedica fusul după care i-l lua. Restituirea lui cerea obligatoriu un sărut care se obținea cam greu. Torsul nu trebuia să Întârzie. Se mai făcea așa zisele bărdăuțe. La două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți (prieteni mai intimi). Dacă nu, Însemna că nu vor deveni drăguți. Torsul fuiorului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în afara municipiului, costișe cu turme libere de clădiri, poiana, sub tufe dorm țigani, pungi și hîrtii, iarba verde, bivolița, caprele înaintea vacilor, cirezarul se prăpăstuiește pe drum, întoarcerea în sat, cămașa suflecată pe burtă, fîntîna cumpănă la ghizduri de piatră, smocuri, peretele verde pădurea, doi copii și soacra, ori mama, judecă tu, Nelu totdeauna te dă la urmă! eu, ce să mușc din mustața tunsă scurt, n-am reușit să sap la erbicidat! tulai mă, da' mare mălai ești! fixația feminină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe bluză, șapca, furtul de pămînt la oraș, deghizat în jucător de tenis, impiegații trec pe lîngă vagoane și întorc tăblițele, Roșiori București! mitografia conversației de sat, s-au făcut roșiile, bălaie, ascultă vorba mamei deplasarea rurală! din sacoșă iese smocul de leuștean, la Atîrnați, la prima, satul dat ca inundat, merg dăcît o stație, riduri pe lîngă zidul îmbătrînit cu douăzeci de ani, picioarele în paranteze, pantaloni verzi de postav militar, ai să sari în moarte ca un brotac, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de nivel, văioagă terasată în pitoresc, km 137+300 de la Adjud, satul ales de deasupra, începe desfăcînd cicluri de habitat așa-zicînd primitive, că se închid în țară, nu în sine, cu restul în ruină ecologică, două căprioare la aceeași tufă, smocul alb coada sexualizată, mănăstirea Calu-Gastru pe verde umple gura de cuvinte, marginile strunjite, albă pe plaiuri verzi, adîncimi în brazi km 131+300 stînca cioplită Livezi-Ciuc, lumini pentru tunel, ieșirea explozie raze alburii, mai ales pe ecran foto, pîrîu precipitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mort. Naiba ar fi știut“, gândi el. Apoi, cu multă spumă, cât folosea pen- tru o săptămână, și-a dat barba jos. Bucată cu bucată, își redescoperea chipul și, cu fiecare mișcare a lamei, cum dădea la o parte un smoc, redevenea ușor, ușor, dintr-un om murdar al străzii, dintr-un alcoolic necunoscut, Cristian Vasile. După ce și-a curățat bine fața, urechile, nasul, după ce și-a clătit gura și s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am transportat-o prin pădure către mlaștinile acoperite cu mușchi din spatele stâncilor. Acolo a pornit-o agale. Cum pot supraviețui asemenea vietăți blajine și neajutorate? Am mai zăbovit un timp, până ce broscuța s-a îndepărtat, și m-am uitat la smocurile de mușchi roșcat și la flori, în special la coada-mânzului pe care mi-o amintesc din copilărie, și la acea ciudată floare galbenă care prinde muște. Mai în sus, înspre ferma Amorne, crește iarba neagră. Agentul imobiliar mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încât părea o sălbatică tânără. Ochii erau de un albastru închis, care bătea uneori în violet. Pupilele i se dilatau foarte frecvent, așa încât de cele mai multe ori ochii îi păreau negri. Avea un păr blond, foarte fin, drept, înnodat într-un smoc lung, pe spate. Buzele îi erau palide și întotdeauna reci; și când, închizând ochii, i le atingeam, copilărește, cu buzele mele, mă sfredelea un fior rece, ca o spadă; cred că e senzația pe care o încearcă pelerinul când îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care uitasem cu totul între timp, și anume că ultima oară când fusesem în apartamentul lui James, chiar în momentul în care mă pregătisem de plecare, zărisem, prin ușă deschisă a unei alte camere, un bătrânel oriental, scund, cu un smoc de barbă, și care ședea cuminte pe un scaun. James păru puțin surprins. — Ah, acela... nimic interesant... și mă bucur să-ți spun că a plecat. Uite, claxonează taxiul. Sper să ai parte de o cină bună în tren. — Dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a așezat la rândul lui, lăsându-se în genunchi și continuând să mă privească fix. Îmi dădeam seama de respirația lui accelerată, îi vedeam maioul murdar pe care scria „Universitatea Leeds“, îi vedeam trandafiriul umed al buzelor și micul smoc de păr care-i creștea în cicatrice. Cu un gest de o grație inconștientă, își puse o mână pe inimă. — Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari, înguști, de un albastru-cenușiu umed, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta ca o mustață subțire, strâmbă. Evident, era stingherit de cicatrice și și-o atingea mereu. Mâinile îi erau foarte murdare, cu unghiile mâncate. — Și apoi, mai era și povestea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o existență anterioară, îmi pusesem în gând să plantez o grădină de ierburi aromate; un ținut pe care nu apucasem încă să-l explorez. Regiunea era mlăștinoasă, presărată cu cioburi de stâncă, tufe de grozamă și smârcuri negricioase. Ici-colo, apăreau smocuri de iarbă neagră, și o sumedenie din plantele acelea mici, galbene, care prind muște, dar și flori purpurii și albe, amintind de miniaturale orhidee. Două perechi din specia uliul șopârlelor populau văzduhul albastru. Dincolo de mlaștini se întindeau țarini, cline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amânând nunta urzicilor, ce s’ar fi ales din șansele mele de a ajunge să prind votarea bugetului? „Radioalmanah“, 21 martie 1998, ora 18,07 26. O metaforă În fiece an, peste drum de casă, un păducel se Împodobea cu smocurile inflorescențelor sale albe. Uneori se brodea chiar de ziua mamei; atunci păducelul se oferea ca un buchet, dar nesacrificat și, totodată sau mai ales, nevândut. Toamna, albul devenea roșu, oferindu-mi unul dintre deliciile copilăriei. Între timp, mama mi-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a bancherului, și câte un nevolnic „cerșetor“, o gâză polenizatoare, tot animal la urma-urmei... Animalul, devenit debitor, nu știe Însă că va plăti, și capitalul Împrumutat când mușcă dintr’un fruct colorat și parfumat - reclama bancară - și când Înșfacă un smoc de iarbă ori de frunze - Împrumutul propriu-zis, negociat, adică scurmat În pământ, când e vorba de vreo „rădăcină“, dar și dobândă, adică Înmulțirea/răspândirea plantei creditoare, pentru care va mișuna kilometri, pentru a lăsa, odată cu propriile-i deșeuri - nutritive - sămânța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi - drac sunt și Încă unul dedulcit la biologie, nu și la eufemism - „pișatul boului“. À propos: Și ăsta se apropie de un fel de perfecțiune, de o excepție, adică de sinusoidă... Fără să devină Însă, din varii motive: un smoc de iarbă pe dreapta drumului, râvnit de boul Înjugat, ori o baltă În mijlocul lui... În fine, un „hăis“ ori un „cea“. Nici În Univers nu există linie dreaptă, ci doar curbe descrise de mai știu eu ce grad de ecuație
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]