463 matches
-
treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau să iasă cu umbră. Nu mi-a spus să zâmbesc. Editorii manualului aveau să se asigure că fața Îmi este acoperită. Caseta neagră: o frunză de smochin În sens invers, ascunzându-mi identitatea și lăsându-mi, În schimb, rușinea la vedere. În fiecare seară Milton ne suna În cameră. Tessie Își lua un ton vesel când vorbea cu el. Milton Încerca să pară fericit când luam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pricepi. 16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormînt deschis; toți sunt niște viteji. 17. El îți va mînca secerișul și pîinea, îți va mînca fiii și fiicele, îți va mînca oile și boii, îți va mînca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite, în care te încrezi. 18. Dar, și în zilele acelea zice Domnul, nu vă voi nimici de tot. 19. Dacă veți întreba atunci: Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, și vor fi răsturnați cînd îi voi pedepsi, zice Domnul." 13. "Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele." 14. "Pentru ce ședem jos?" "Strîngeți-vă, și haidem în cetățile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
credeți că au fost mai păcătoși decît toți ceilalți oameni, care locuiau în Ierusalim? 5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. 6. El a spus și pilda aceasta: "Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. 7. Atunci a zis vierului: "Iată că sunt trei ani, de cînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și pilda aceasta: "Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. 7. Atunci a zis vierului: "Iată că sunt trei ani, de cînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pămîntul degeaba?" 8. "Doamne", i-a răspuns vierul, "mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe un nor cu putere și slavă mare. 28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." 29. Și le-a spus o pildă: "Vedeți smochinul și toți copacii. 30. Cînd înfrunzesc, și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31. Tot așa, cînd veți vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32. Adevărat vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc pe marginea unor bazine de cleștar, pline de pești roșii și aurii. Prințese care se plimbă prin grădini cu mii de flori mirositoare, cu pomi ciudați, smochini și portocali pe coaja cărora se suie un gușter. Prințese în crinoline subțiri ca pânzele de păianjen, zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aleilor înguste. Biserica Sfintei Fecioare din Carmel, din partea de est a satului, se află pe o terasă frumos pavată cu dale, în jur fiind multă vegetație exotică. O altă zonă frumoasă a locului se află pe micuța stradă umbrită de smochini, Avenida da Praia, cu restaurante și vile construite prin anii 1920. Aici, se află Muzeul Caselor din Taipa, cu cinci reședințe, dintre care prima casă, specifică în stilul portughez din trecut, se evidențiază prin piesele autentice de mobilier, jaluzele și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
creste ascuțite, în Munții Căpățânii, Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți, dar și pe sare, cu lapiezuri și tavane prăbușite, în Subcarpați (Ocnele Mari). climatul blând, cu influențe mediteraneene, ce a permis dezvoltarea unei vegetații specifice: castanul comestibil, alunul turcesc, mojdreanul, smochinul ș.a.; rețeaua hidrografică densă, cu râuri importante care au creat culoare largi și au favorizat o circulație activă pe direcția nord-sud (Valea Jiului, Valea Oltului); lacurile de acumulare de pe Dunăre (Porțile de Fier) și Olt (Cozia, Călimănești, Govora) ca și lacurile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru, o văzu și plecă degrabă. Undeva în stânga, o maimuță, atârnând într-un copac maiestuos îi cânta puiului ei să adoarmă. Supraîncărcătura senzorială era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înțeles că se petrecuse ceva. M-am uitat în jur. Pescărușii erau, toți, culcați pe nisip, printre scaieți și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu era asta. Am continuat să caut cu privirea și am descoperit că smochinul se găsea ceva mai departe, după o stâncă. Probabil, îl tăiase cineva. Când m-am uitat la salcâm, el arăta mult mai sărac, cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din rodul lui, și a mîncat; a dat și bărbatului ei, care era lîngă ea, și bărbatul a mîncat și el. 7. Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi, au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. 8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9. Dar Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a scos din sărite. Agentul Mancuso mulțumi vocii de femeie și porni pe aleea umedă și rece. În curtea din spate o găsi pe doamna Reilly, care atârna un cearșaf pătat și galben pe o frânghie ce trecea printre niște smochini fără frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]