563 matches
-
numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat pe G. de braț, el s-a smucit și s-a aruncat asupra mea. Apărîndu-mă, l-am împins și s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a apucat de mână, obligându-mă să-l privesc. Îmi pare rău. Sincer. Îmi pare rău. Cuțitul ăla. Nu l-aș fi folosit. M-am smucit și am coborât repede, fără o vorbă, după care am trântit portiera cu toată forța. Mi-ar fi plăcut să văd geamul făcându-se țăndări, dar a rămas intact, iar mașina a demarat încet. Am pornit spre apartamentul surorii mele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acasă, nu mai avem treabă nu? Am mai avut treabă, dar în tot timpul ăsta îmi închipuiam curse printre adversari, șuturi cu șpițul în vinclu, la păianjen, cum mai zic comentatorii de la televizor. Am ajuns acasă seara. În fața blocului mă smucesc din mâna tatălui meu și o zbughesc spre terenul încropit în spate. Hai să mă nânci, mă strigă. Nu mi-e foame. Ai jumă tate de oră. Da, da, bine. Dar nu mai conta, eram deja pe teren. Care era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trebuia tăiat și înlocuit cu altul. Știa că arată bine, s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă apucă așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așeze lângă el, dar ea continua să rămână în picioare. „Stai aici femeie, îți zic!“ A întins o mână mare și a tras-o pe somieră, prinzând-o de după umeri. Și-a lipit buzele de gâtul ei, ea s-a smucit, așezându-se mai departe. „Ce, nu-ți mai plac?“, zise bărbatul. „Avem gusturi mai de soi?“ Se uita la el cu o expresie neagră și mândră, își scutura părul blond și respira repede și agitată. Dar bărbatul n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul de pe cheiu. - Allo, răspunde Mr. Black, mușcând din coada pipei, - aștept vânt dinspre NE. - Ah, Mr. B., zic eu, e mai frumos să pleci fără să știi încotro și să aștepți, fără să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-ați smucit și cum l-ați rupt cu pânza. Adresați-vă unui specialist de boli mintale. Pentru străini plata în dolariă Evitați singurătatea. Obosit să mai privesc zadarnic alunecarea cenușie a clipelor singurătății mele, intrai în grămada oamenilor din bâlci. Ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de armă și intrase în ea cu brațele întinse înainte, când mă răsucii pe loc și mă aplecai în afară, prin fereastra deschisă. Întunericul se făcuse mai adânc. Era o beznă de iad. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de melc. Nu de mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În asemenea împrejurări, amicul meu se autoanalizează și, de odată, dezolat, și plictisit, vrea să moară. Câteodată cred că nu glumește. Sunt oarecum impresionat chiar, de moartea violentă pe care și-o pregătește. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fata de trapez, în speranța că aparatul fotografic va înregistra o căzătură fatală, de la mare înălțime, pe rumegușul de jos. Când corul începu să cânte pentru a doua oară, i se alătură tot ansamblul și în timp ce se balansau, atârnau, se smuceau și pluteau zâmbitori, cântau cu entuziasm despre succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce mai e și asta? Ești suspect. — Suspect pen’ ce? întrebă George, îngrozit. — Aha! Chiar ți-e frică! Se întinse să-l apuce de braț și să-i pună cătușele, dar George smuci Consolația Filozofici de sub brațul lui Mancuso și-l lovi cu ea în cap. Ignatius cumpărase o ediție mare, elegantă, a traducerii englezești și toți cei cincisprezece dolari pe care îi plătise îl loviră pe Mancuso în cap cu forța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apă? Nu-i așa că-i trist? De data asta, Irene trebe să-l ia și să-l închidă undeva pe băiat. Crezi că se-nsoară vrun bărbat cu ea dacă trântoru’ ăla mare stă pe lângă casă? Firește că nu! Santa smuci fotografia mamei sale și o pupă cu foc. Ia-o încet, fetițo. Eu mă rog pentru tine. * În drum spre spital, cu tramvaiul, Claude Robichaux citea ziarul cu inima grea. Cum putea băiatul ăla mare cât o ușă să dezonoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mustață. Îi dădu apoi drumul și alergă la ușa din față de unde se întoarse și strigă: — Îmi pare rău c-am intrat cu mașina-n casa aia, Ignatius. Te iubesc. Ușa se trânti și ea plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar Încep să mă gândesc din ce În ce mai serios la asta. De ce? Bătrânul ziarist Își trase pantalonii și zâmbi nevinovat către Logan. Fără nici un motiv. Pauză, doi, trei, patru... — OK, spuse Logan. Deci unde e? Bătrânul Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rânji mulțumit. — Poți să te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa, Își azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei coborî cu douăzeci de grade: — Ai Încercat dinadins să mă umilești cât eram Înăuntru? Cum Îndrăznești să Îmi pui la Îndoială profesionalismul?! Smuci portiera mașinii, se urcă rapid și apoi i-o trânti În față. — Isobel... Geamul fu coborât și Isobel privi În sus către el, cum stătea În ploaia torențială. — Ce e? Dar Logan nu găsi nimic de spus. Ea Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să vă spun Norman? Logan se trânti pe canapeaua murdară Înainte să Își dea seama că era plină cu păr de pisică. Chalmers se smuci, cu mâinile legate la spate și cu Watson Încă ținându-l, astfel Încât să nu poată fugi. Ce dracu’ mai e și asta? Logan zâmbi ca un rechin. — Toate la timpul lor, domnule. Agent Watson, vrei să fii bună și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dea jos din dubă un individ păros, Îmbrăcat cu o pereche de jeanși și cu un tricou cu mânecă scurtă. Tricoul bărbatului avea drept imprimeu un brad de sânge cu susul În jos. Avea nasul spart. — Adunătură de rahați! Se smuci Înspre Logan, dar agentul care Îl ținea nu avea de gând să Îi dea drumul. Rahații ăia au cerut-o! Îi lipseau și niște dinți. — Scuze, domnule, zise agentul trăgându-l Înapoi. Logan Îi spuse că totul e În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
14 ianuarie: Augie Luis Duarte, la fel. Wiltsie și Duarte erau prostituate masculine. Noi știm că anumiți bărbați din sindicatul vostru frecventează prostituatele masculine, iar portretul asasinului e leit Loftis. Tot mai vrei să faci pe marea doamnă? Claire se smuci. Mal văzu în ea ceva ce nu trebuia atins și îi dădu drumul. Femeia se duse direct la un birou de lângă scări, luă un registru și i-l aruncă. — Pe întâi, patru și paisprezece Reynolds a fost aici, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tradiției referitoare la solomonari în spațiul carpato-dună- rean. Medeea se deplasează prin văzduh purtată de balauri : Un car lângă ea se scoborâse din ceruri. Urcă în el și-ale șerpilor gâturi sub frâie supune Și cum din mâini ușurele hățuri smucește, îndată E-n sus purtată [...] Nouă zile și nopți colindat-a Toate ogoarele pe carul tras de balauri cu aripi (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 219-235 ; vezi și Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51 ; Euripide, Medeea, 1321 ; Apollodorus, Bibliotheke, I, 9, 25
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]