2,424 matches
-
și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ocupe în limba noastră locul pustiu de atâtea secole. Iată-l, să zicem, pe tânărul cap de familie, care poate spune însfârșit junei soții: "Uau, Mi-ai născut un băiat!" Sau tot el, urlând îngrozit din prag: "Uau! Iar vine soacra!" Ori, să zicem, îl putem auzi pe Bulă, căruia i-a căzut o căldare cu var în cap: "Uau! Cred că sunt victima unui accident de muncă!" Sau pe majoreta Ramona: "Uau! Ce fundul meu se țin de mine toți
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
Charlotte Very), care face streaptese într-un local, și nu completează fromularul prin care vecinii solicitau scoaterea acesteia din imobil. De asemenea, mama lui Julie (Emanuelle Riva) se află într-un azil, bolnavă porbabil de Alzheimer, își confudă fiica cu soacra. Ea reprezintă uitarea, recluziunea într-un spațiu securizant al neantului, de care și fiica este tentată, pentru că reprezintă curmarea suferinței și a nonsensului. În fața unui televizor aprins permanent, mama privește în gol o serie de imagini care nu-i spun
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul cu buchețele de flori ales de soacra ei. Deasupra unui buchețel era un desen în creion, un chip de fată care, la paisprezece ani, poate avusese pentru el o semnificație, acum uitată - poate o iubire romantică, incertă, de adolescent, o pasiune și o durere despre care crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o terminat pețitul, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, prins de poveste. Până la urmă, s-o înțeles ei...Nenea Jănel, însă, parcă nici nu era de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu? Cum să nu? zice Lionel fără să aibă habar nici de Fatima, nici de băcănie. — Fatima avea un smochin care se usca văzând cu ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa la rădăcina smochinului. Acum smochinul dă două recolte pe an. Din smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa la rădăcina smochinului. Acum smochinul dă două recolte pe an. Din smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toate lucrurile astea după - cu tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va întâmpla cu lucrurile lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va întâmpla cu lucrurile lui - multe, puține, tot s-a adunat ceva. Îi vine o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care nu jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a unei familii reunite de „molîul” Spirache. Cum s-a mai observat, Soacra e geamănă cu Aneta Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din Muntenia; iar numele latine Traian, Decebal, Dacia
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța... BABA LUȚA: Vezi bine! Și pe Floarea lui Trâmboașcă, a' de fugise mai acu' doi ani cu Ionică, feciorul lui Nastase Pârlogea din Căpățâneni... care n-a mai vrut soacră-sa s-o primească pe urmă în casă, de zicea c-a asmuțit câinii după ea și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat în joc Petrache. Pe cai! a ordonat abia stăpânindu-și râsul Costăchel. Au plecat dondănind și nici n-au băgat de seamă când au ajuns la poarta învățătorului. Au intrat în curte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebasem pe mama: - Mamă, mai trăiesc moș Grigore și mătușa Ileana? - Nu, zise mama. Lelea Ileana a murit prima. Badea Grigore a mai trăit după aceea, dar a avut parte de zilele pe care i le-a făcut și el soacrei sale. Îl abandonaseră toți. Când l-au găsit mort, nu știa nimeni de câte zile murise. Mama clătina din cap, zicând către noi: - Mare și greu păcat este să-ți bați joc de părinți, mai bine să nu se fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i dea nimeni vreo treabă, tot ce este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
viață, putere, că bucuria ține de copilărie, că sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De fiecare dată când se întoarce acasă îi vine să se spânzure, acolo o așteaptă privirile goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au simțit amândouă gustul prafului de pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți, gata de conflict deschis, soacra chiar a mers un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au simțit amândouă gustul prafului de pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți, gata de conflict deschis, soacra chiar a mers un pas mai departe și i-a spus amenințător: "Nu știam dacă băiatul meu se va însura cu o femeie frumoasă, dar eram sigură că își va lua o femeie deșteaptă". Cu asta a spus că războiul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou. Nimic nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu iasă soacră-sa din cameră. Cum iese din cameră, cum începe interogatoriul. Ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu iasă soacră-sa din cameră. Cum iese din cameră, cum începe interogatoriul. Ca la poliție. Trebuie să știe totul, în cele mai mici amănunte, nu că ar fi interesat-o viața ei, ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are alergie, că e bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-o dorise, învățase din greu, aproape nu ieșise din casă, în timpul acesta cel mare umplea discotecile, se preumbla prin Europa cum mergea ea la piață, aducea femei dubioase acasă, soțul ei se îngropa în alcool, casa devenise din ce în ce mai murdară, soacra din ce în ce mai dușmănoasă, nu se mai ferea să-și arate ura, cel mic i-a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
refuzi, nu vei avea de două ori în viață ocazia să vezi așa ceva. Și bulibașa începu să povestească în ce constă ceremonialul nunții. - O să vedeți ce mireasă frumoasă avem, cum merge ea la cortul mirelui, ce zestre primește și cum soacra o grijește ca o mamă adevărată. Dar nu am eu darul să vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era în toiul povestirii, îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fuste, bijuterii de aur, tacâmuri scumpe. În noaptea nunții, mirii făceau un solax. Jurământul miresei se făcea pe banii de la salbă, mirele având din acel moment puterea de viață și de moarte asupra alesei sale. Dacă mireasa se dovedea fecioară, soacra își spăla nora din creștet până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
voastră? Ina tăcu. Mama sa o privi cu reproș, ca mai apoi să lanseze provocarea: - Nu, nu, asta nu e ideea ta, mai mult ca sigur, e a ginerului meu care vrea să se depărteze cât mai mult de ochii soacrei, zi-i că nu-i așa? - Mamă, aici nu ne lipsește nimic, dar și tu, la timpul tău ai vrut să ai o casă a ta, nu? - La mine a fost altă situație. Eram opt persoane în două camere, pe când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]