56,932 matches
-
Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am. Când a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din Sine. În rest, timpul vieții mi l-am
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
face asta în mod tainic, cea mai solicitată Școală Îngerească. Rasă nu purta, dar era novice. La cursuri a aflat că e printre miluiții, binecuvântații. Că partea sa e întreagă, neatinsă. Și e doar a sa. Ea trăiește sub același soare. Neocrotită. Într-o crăpătură a spațiului. Că s-a închis în sine. Și că se pregătește inconștient pentru el. Concentrată asupra iluminării. Asupra dezlegării reperelor, direcției și vitezei de dezvoltare a sufletului lui. Cu creionul în mână i-a studiat
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortului aripile ventilatoarelor feliază văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Duh Sfânt, dă-mi binecuvântarea ta... Rupe-mă cu totul de pământ și nu mă lăsa! Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Mistică Roză Mistică Roză, Floare a Înălțimilor, Măicuța Domnului, Leagăn suspinelor, unde ești tu lumina Duhului ne învelește asemenea soarelui. Unde ești tu, Crinul Ascuns, e și sărutul Celui de Sus. Unde ești tu, Măicuța Domnului, Îngerul trece prin apele somnului. Unde ești tu, Minunată Crăiasă, toată nevoia noastră ne lasă. Vino la noi, Regină a Stelelor, și ne dezleagă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
o pîclă. aerul este nemișcat ca un lac. un tînăr stă, abuzat și gol, la fereastră. au venit țiganii cu aparatele de măturat parcurile de joacă pentru copii să fie curat ca lacrima spațiul de sub nasul progeniturilor. pisicile stau la soare, încremenite, de parcă ar fi găuri negre cu circumferințe iluminate. de ce ar mai trebui să iasă la suprafață puii lor vulnerabili pînă la obscenitate? neputința puilor este hipoplazică și rece. rămîi aici, așezată pe grație și pe-ntuneric, pisică a celor
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
Traian T. Coșovei Am trăit răsăritul de soare împreună, apusul de lună a fost egal între noi. Ca și declarațiile în care n-am avut niciodată încredere. De pe dealul morilor de vânt am vrut să fâlfâim în zadar la ferestre... vântul era potrivnic. De ce ești tu, iubita mea
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
-se unul câte unul capetele roșii de trandafiri mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să merg pe jos o noapte întreagă, fără însoțitori privind cum maidanezii trec strada în șir indian, mâinile mele puternice să rupă trandafirii din cartier, soarele să fluiere ca un polițist să mă condamne la detenție pe viață în pușcăria lui cu ferestre hexagonale precum fagurii de miere mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit lung la un trandafir înainte de a închide ochii
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
Totul este frumos în toate. În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate și se leagănă în semn de respect pentru cineva. De o parte și de alta a drumului mii de păsărele cântă un cântec dezorganizat și agresiv. Se înserează. Soarele e roșu. Umbra cuiva, nu știu a cui, mi se așează ca o dantelă pe față. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult.
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu cerbii mei pe la mărțișor sau de Crăciun. domnișoară, domnișoară de-a gata să vă fim prin doruri miri. n-aveți
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
Traian T. Coșovei JURNALUL MORILOR DE VÂNT Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfărâmate și - în general - nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni. Este un singur soare deasupra mea și o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie să fug, e necesar să mă
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
dori să devină niciodată. Trezit din somn, îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o trăsătură perfectă și o tresărire cât un cântec de greier din toamna care ar fi trebuit să ne unească spre o nouă lume. Nimic mai neadevărat... n-
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
le arunc peste bord Cum se lipesc ca negii de neuroni Poate dacă aș vorbi mai mult mi-ar ieși Pe gură pe nas pe urechi prin ochi Prin buricele îngroșate ale degetelor Să înjur să pomenesc toți dracii Grîul soarele dumnezeii mamii lor Mari grămezi de rumeguș pe malul rîului Chiar lîngă pădurea verde Unii spun că ar fi bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte un sac pentru afumat slănina Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
gura de metrou de peste drum de cimitirul scriitorilor pe lîngă care cînd trec cu troleibuzul mă gîndesc: aici lîngă benzinărie cu nichita cu băieții o toamnă și încă o toamnă și încă una și milioane de veri pînă la stingerea soarelui. toamna e băiat ți le servește în față stephen hawking e băiat vîntul rece îți spune în față că nu ești dorit nici nedorit viața și moartea ta nu au nici o importanță. stephen hawking azi 2 septembrie 2010: universul s-
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
mâine Domnu’ Șora ne întreabă cât e ora în betonul tuturor(a). păi să vedeți Domnu’ Șora (încerc eu) în țara asta betonată n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
vedeți Domnu’ Șora (încerc eu) în țara asta betonată n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
eu) în țara asta betonată n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină cu prostiile. pe mâine Domnu’Șora să ne spuneți cât e ora în betonul tuturor(a) o dată pentru totdeauna.
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină cu prostiile. pe mâine Domnu’Șora să ne spuneți cât e ora în betonul tuturor(a) o dată pentru totdeauna.
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
Constantin Abăluță În țara acelor de pin și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]