630 matches
-
dar fără restricțiile și disciplina severă pe care cei din urmă erau siliți să le îndure. Activitatea fundamentală era asigurată de expunerile regulate ale maestrului susținute în centrul exedrei și de studiul învățăturii sale prin conversații și dialoguri de tip socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon, Adrastos sau Dionysos 11. Și, desigur, antrenamentul sportiv și întrecerile atletice de tip olimpic 12. Curriculumul propriu-zis al Akademiei ar fi putut fi cel utopic
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înalt înțeles pe care oamenii îl pot avea despre devenirea și rostul lor în lume (așa cum am arătat în cartea mea Mitul lui Chiron 17). Idealul era, desigur, formarea „omului deplin”, a „omului complet”, pe care îl personifica philosophos. Îndemnul socratic Gnoti seauton lua, în practica educației, forma unui imperativ sever: Meléte thanatou (melevth qanatou = „pregătește-te pentru moarte”)18. Mitul arhaic al androgynului 19, pe care Platon l-a evocat întotdeauna cu evlavie, lămurea problematica paideutică într-o manieră indubitabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cifrei șapte încă una. A opta lume este mundus aeternus, pentru care se pregăteau și vechii greci cu paideia lor și care avea ca precept fundamental îndemnul simplu: meléte thanátou! Seninătatea creștină a lui Comenius este așadar similară calmului surâs socratic din preziua plecării spre Olimp sau Hades. Tocmai această cucerire măreață a spiritului mi se pare că a fost risipită în zorii istoriei moderne a Europei. Proiectul comenian era însă complet și perfect asamblat. Reforma educațională propusă în a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului. Două judecăți contrare nu pot fi adevărate în același timp, căci „două săbii nu pot încăpea în aceeași teacă”. Dar între cei doi teoreticieni nu au avut loc dispute pe această temă gravă, fiecare din ei admițând tacit preceptul socratic al „dublului adevăr”. Totuși, cei doi savanți par să fi conștientizat faptul că modelele lor sunt incompatibile și au încercat o conciliere subtilă apelând la un tertium: paradigma mastery learning. Ambii și-au subordonat modelele descriptive principiilor acestei abordări, eminamente
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-mi afecteze educația”256; b) Apreciază interdependența dintre conținut și metodă! Teoria designului tradițional tratează conținutul și metoda ca un ortogon instrucțional de factori independenți. Designul instrucțional și curricular postmodern susține că întregul nu poate fi divizat. Dacă folosești metoda socratică, atunci realizezi o predare care nu poate fi împărțită în pretest, instruire, experiență de învățare, posttest etc.; întregul este învățarea care le articulează pe toate; c) Ține seama de „momentul predării”! Situațiile de învățare survin pe parcursul instruirii, la fiecare elev
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe ambele, precum muzicianul care poate cânta și corect, și fals. Cel de-al doilea - Ahile - minte cu bună credință pentru că ignoră adevărul și este incapabil să-l enunțe. Nu contează cât de năucit a plecat Hippias de la această maieutică socratică, ci faptul că ea stabilea, fără tăgadă, că omul deștept îi este superior omului prost, că înțeleptul se află deasupra ignorantului, iar omul educat (pepaideumenos) - deasupra celui necultivat (apaideutikos). Rămâne atunci să vedem cu ce intenții i-a aplicat Homer
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viața universitară era urmașul direct al lui N. Iorga, dar și al lui V. Pârvan. Toți trei au vorbit despre o conștiință tragică a existenței, dar i-au dat și un sens eroic, acela al nădejdei. Nae Ionescu deținea "funcția socratică" în care pro-blema principală era cea a ființei. Printre elevii săi se afla și Mihail Sebastian. Introducerea la De două mii de ani, față de cele ce vor fi precizate, ar putea fi considerată ciudată. De două mii de ani a fost considerat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
schizofrenilor, modelul cognitiv utilizat de Beck în tratamentul stărilor depresive și al tulburărilor anxioase (Perris, 1989). Scopul este modificarea graduală a sistemelor de convingeri care sunt la baza expșeriențelor delirante. Principiile lor sunt următoarele (Chambon, 1993): 281 1.1. Metoda "socratică" de discutare și chestionare nu trebuiește confundată cu o confruntare cu caracterul nereal al convingerilor delirante. Terapeutul nu contrazice aceste convingeri ale subiectului, el solicită doar considerarea faptelor și căutarea unor alte interpretări posibile. De regulă, el recomandă să se
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ține de domeniul semiologiei, ci de resortul unei semantici speciale (...), deține o putere de răsunet esențială și spontană". (Ibidem, p. 36). 120 "Fără sprijinul unei veritabile teorii antropologice a imaginarului, dezidenții romantici și complet pesimiști nu pot înțelege că omul socratic și prometeic este departe de a fi fost deposedat de bucatele imaginare. Dimpotrivă, marea rumoare a progresului, a revoluției și a sfârșitului istoriei, iscată de ideologiile moderne, nu a frânt o speranță, nici nu a frustrat o dorință, ci tocmai
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
rândul lor diferite subtilități și variante. Idealismul, de exemplu, poate fi subiectiv, obiectiv sau absolut. Scepticismul poate fi parțial sau general, provizoriu sau definitiv. Și nu vorbim despre sistemele care și-au luat numele de la reprezentanții școlilor precum: filozofia pitagoreică, socratică, platonică, aristotelică etc. Toată această mulțime de gânditori iluștri, mulțime care și-a dedicat propria energie studierii adevărurilor supreme, merită cel mai mare respect - fără a vorbi de corpul impunător al filozofilor creștini continuu coerenți în adevăr -, când ne gândim
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aduse de profesor sunt apte să răspundă". Pe parcurs se va stabili "un anumit volum de activitate elevilor, care se vor încadra în discuții", lărgind "preocuparea analitică și de dialog cu elevii", acordând "o atenție susținută prelegerii și conversației euristice (socratice)", pentru ca apoi profesorul "va încuraja preocupările analitice ale elevilor, le va cere să-și formuleze impresiile, va interveni la locul potrivit identificând și sistematizând investigațiile mai precise". Și așa mai departe, o adevărată strategie didactică pentru a dezvolta interesul elevilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și tăiat În două, ca două mici fese de tânăr imberb, cu țuica sau vermutul prost dinainte, gârbov de anii lui cei mulți, dar și de păcatele lui Încă mai multe, de vechi pederast; iar ală turea, cu figura lui socratică și țeasta de căldare veche ca a lui Verlaine, așteptând și primind „cinstea“ orișicui, iată-l și pe fostul consilier de la Casație, pomenit și În altă parte, conu Alecu M., alt octogenar arhipederast și corupător de minori Încă de pe când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mergând și gândind el, îi atrage atenția o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se oprește și-i spune: Vorbește-mi despre Dumnezeu. Și atunci creanga pe loc înflorește. Dacă am vorbi puțin de cauze și efecte, în paradigmă socratică, ne-am duce cu gândul la conturarea unor fapte ce țin de responsabilitatea care apasă pe umerii unora mai mult decât pe ale altora. Datoria primilor vine dintr-o predestinare, dintr-un adaos de viziune, sporindu-le spiritul drept cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate și chiar suprapunere se poate face între structurile dostoievskiene și cele caragialești și între elementele care compun aceste scheme, între ceea ce numește Bahtin socratismul și piața publică. Că este Caragiale un element socratic, asta e clar. Adică este tipul acesta al spiritului care interpelează pe trecător și-l pune în stare dilematică. Și chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o undeva - „Visul meu ar fi să locuiesc ̀ ntr-un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
divulgării elementelor și conturării lor, o avea Caragiale tot timpul și se simte în toate schițele lui : au o structură de dialog platonician, dacă suntem atenți, mă refer la perioada dialogurilor de tinerețe, așa-numite anatreptice, ale lui Platon, dialogurile socratice, adică. Afară de asta, avem piața publică sau echivalentul ei, anticamera. Lucrurile se desfășoară undeva : la berărie, pe stradă, la o sală de ședințe, la tribunal, chiar când se-ntâmplă să aibă loc în salonul doamnei Esmeralde Piscupesco, tot un fel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor, nu Titu Maiorescu este maestrul polemicii în perimetrul românesc, ci Constantin Dobrogeanu-Gherea, fiindcă, spre deosebire de cel dintâi, el știe să dialogheze cu adversarul. „Maiorescu e oracular, Gherea e socratic.” De asemenea, Perpessicius nu îi pare nici pe departe de o bunăvoință aproape universală (așa cum îl caracteriza Lovinescu), ci dimpotrivă, el adresează o „curtenitoare invitație operei de a lua loc în somptuosul fotoliu sub a cărui catifea așteaptă un pumn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
tipăritură vorbită". Cu atât mai mult cu cât, un an mai târziu, în 1864, lui Maiorescu i se alătură Vasile Pogor și P.P. Carp, ulterior numărul prelectorilor crescând, la fel ca și diversitatea temelor alese 19. O oralitate de tip socratic, cu valențe paideice, într-o constantă încercare de a "moși adevărul" și de a înscrie mersul lucrurilor pe calea cea bună. 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt Deși cronologic, dar și ca fundament întemeietor, prelecțiunile sunt anterioare Societății "Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cel al poetului - În cazul său, al filozofului! -, care e posedat de geniul „analogiei”, spre deosebire de cercetătorul științific ce „Înaintează” prin cuceriri progresive, aglutinante. Cartea, deși puțin cunoscută, a făcut o adevărată revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de misterul „realului” și al „ființei”! Și astfel, ei, cei „vechi”, cei de-dinainte-de-Socrate, despre care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după ei urmând decadența (școlii socratice și platoniciene!Ă, ce Îmbinau intuiția cu concluzia, cu „cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
D. Gherghinescu-Vania, Dumitru Missir, Coca Farago, Aurel Chirescu ș.a. Publică proză B. Jordan, George Acsinteanu, Ion N. Istrăteanu. Numărul din 1-15 aprilie dedică mai multe pagini personalității lui Nae Ionescu - Mircea Vulcănescu, Amintiri universitare. Ulysse printre sirene, Mircea Eliade, Funcțiunea socratică a lui Nae Ionescu, Al. Constant, Mărturii despre Nae Ionescu -, acordând spațiu și unui amplu studiu al profesorului, intitulat Moda în filosofie. Mai apar articole consacrate lui O. Goga, M. Eminescu, V. Pârvan. Ultimul număr găzduiește, sub titlul Un estropiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288644_a_289973]
-
despre cunoaștere și adevăr, despre virtute și conduită morală ne-au parvenit prin intermediul discipolilor săi, în speță prin scrierile lui Platon și Alcibiade, primul dintre aceștia extaziat de arta maieutică și oratorică a maestrului: ,,parcă asculta glasul sirenelor”. În viziunea socratică, răul provine întotdeauna doar din necunoaștere și ignoranță, dar și din absența virtuții, ultima trebuind să fie în fapt cea dintâi calitate a omului. Miezul preocupărilor sale era omul virtuos, iar atingerea acestei calități era condiționată nemijlocit de cunoașterea binelui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
re-cunoașterea permanentă: ,,A te cunoaște pe tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare înțelepciune în fața căreia toate celelalte trebuie să stea în urmă.” Cunoașterea binelui și diferențierea acestuia de tot ceea ce este rău se putea înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode originale, maieutica, fundamentată pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în două etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
noțiuni morale (adevăr, dreptate, bunătate etc.) și, mai ales, cum să le urmeze în demersurile din viața cotidiană. Acesta este motivul pentru care Nietzsche îl considera drept primul mare moralist modern. În demersurile didactice, Montaigne insista pe conversația de tip socratic (maieutica), considerând-o cea mai eficientă metodă de predare în actul didactic al lecției. Umaniștii Renașterii și Reformei nu s-au oprit doar asupra reformării dogmaticii creștine, a Bisericii ca instituție socială și morală, ci și asupra modernizării sistemului social
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
poet după instaurarea regimului comunist, Sandu Tzigara-Samurcaș va deveni model pentru personajul Iscariotul din romanul Varvarienii. El a avut un merit decisiv în orientarea gustului și opțiunilor mele literare și existențiale. Vara, mă invita la Sinaia, unde făceam lungi plimbări socratice, uimindu-mă cu erudiția și ideile sale. La București, îl vizitam adesea, găzduindu-mă pe timp de noapte. În casa lui, am cunoscut-o pe Yvonne Stahl în anii ei ultimi de aristocrată supraviețuitoare, fostă patroană a unui cenaclu frecventat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
față de spiritualitatea populară, tinde să amplifice valoarea textelor, punând la contribuție improvizația și fantezia mistificatoare. Interesul pentru individualitatea spirituală a unui popor este prezent și în comentariile asupra ideilor filosofului ucrainean G.S. Skovoroda. Influența lui Skovoroda, definit ca un geniu socratic, este sesizabilă în mai multe studii publicate în presa rusă, H. preluând de la acesta ideea genezei divine a poeziei. Istoric prin vocație, el se angajează într-un fel de luare în posesie a trecutului și a urmelor lui. Câteva discursuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]