931 matches
-
stabilește în Arad, după cel de-al doilea război mondial fiind consilier juridic al unei întreprinderi. În 1926, pe când era încă elev, B. debutează cu versuri în ziarul „Cuvântul Ardealului”. Poezii îi mai apar în „Patria” (Cluj), „Hotarul” (Arad), „Blajul”, „Solia dreptății” (Orăștie), „Maramureșul” (Sighet). La Cluj, tipărește întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „Înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
de sub stăpânirea turcească și de creare a unui stat sârbesc sub conducerea sa - pe mai vârstnicul său frate, Sava Brancovici, mitropolitul Ardealului. Interpret pe lângă capuchehaia principelui Transilvaniei, Mihail Apafi, la Poarta Otomană, între 1663 și 1667, pleacă, în 1668, cu solia mitropolitului Sava, la Moscova, pentru a prezenta doleanțele Bisericii Ortodoxe, persecutată în Ardeal, și planul secret al unei alianțe antiotomane. Perspectiva organizării unei ligi creștine de către Imperiul Habsburgic și Rusia îl fac să trateze, în secret, cu agenți imperiali și
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
care comunică, comentează ori interpretează evenimente ale timpului. Textele rămase de la Ștefan cel Mare, subsumabile aceleiași specii, țin în egală măsură și de oratoria politică. Și așa-zicând „scrisoarea-circulară”, adresată principilor creștini după izbânda din 1475 de la Podul Înalt, și solia, rostită în fața senatului Republicii Venețiene de Ioan Țamblac, unchiul Mariei din Mangop, dar scrisă cu siguranță după dictarea voievodului, înmănunchează, punând pe seama lui Ștefan cel Mare, calități de subtil analist și însușiri de literat fin. Voievodul va proba convingător acest
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
diplomatice. Deși marcat de vestea uciderii lui Pârvu (răpus, cu „volintirii” săi, după o dură confruntare cu armata otomană la Comana), C. își continuă, în iarna lui 1770, călătoria asumată, pentru ca în aprilie același an, să se alăture, la Petersburg, soliei moldo-vlahe care solicita sprijin din partea „pravoslavnicei” țarine în cauza românilor. Cu un discurs notabil - și modern -, banul depune stăruințe, mai târziu, și ca reprezentant la convorbirile purtate cu prilejul Congresului de la Focșani (1772), unde pleda pentru independența Țărilor Române sub
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimică, Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie, Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și decât joncă de o mie de koku, urmau să călătorească până în Nueva España două luni de zile. Mai trebuia pus la socoteală și acel padre străin care venea ca să tălmăcească și ca să se ocupe de toate cele necesare pentru solii japonezi după ce aveau să ajungă în țara aceea. Nueva España era un domeniu al Spaniei, iar Stăpânul, cu încuviințarea naifului, urma să înceapă negoțul cu ei și să facă din Shiogama și Kesennuma niște porturi cu nimic mai prejos chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le aminteau japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilărească și însuflețit de faptul că este la prima lui călătorie pe mare, mi-a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat să-l învăț spaniola. Tanaka Tarozaemon, cel mai vârstnic dintre toți solii, privește cu ochi disprețuitori felul deschis al tânărului Nishi. Acest rotofei Tanaka se străduiește să se arate sobru orice s-ar întâmpla și să nu lase mândria japonezilor să se piardă în fața spaniolilor. Slab, cu umbre întunecate pe chip, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mele. Nu mi-au spus-o verde-n față, dar e limpede că sunt împotrivă. Asta din cauză că n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să intre în legătură cu solii sau cu ceilalți japonezi mai mult decât e neapărată nevoie și nu le place ca marinarii spanioli să stea de vorbă cu mateloții japonezi. Eu i-am propus de două ori căpitanului să-i invităm la masa noastră pe soli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec”. Îi era rușine că, deși corabia urma să plece a doua zi după cum hotărâse Sfatul Bătrânilor, dintre toți solii, numai el rămăsese în vale fără a putea să se desprindă de trupul gol al soției sale. „Trebuie să mă duc”, repeta el întruna. Însă Riku se strânse la pieptul său asudată toată și își lipi fața de a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un veșmânt numit „giulgiu” recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-a consimțit la o întrevedere cu solii japonezi. Ca răspuns la scrisoarea pe care i-am încredințat-o comandantului din Acapulco, starețul pusese în mișcare conducătorii și oficialii din Mexico pentru ca solii japonezi să fie primiți cu respectul cuvenit. Însă guvernatorul mai șovăia încă în privința unei întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspuns la scrisoarea pe care i-am încredințat-o comandantului din Acapulco, starețul pusese în mișcare conducătorii și oficialii din Mexico pentru ca solii japonezi să fie primiți cu respectul cuvenit. Însă guvernatorul mai șovăia încă în privința unei întâlniri oficiale cu solii japonezi. — Asta se întâmplă... oftă adânc starețul, din pricină că unii se împotrivesc planului tău. Știu. Mi-era limpede cine se împotrivea chiar și fără să întreb. Era vorba de neguțătorii și nobilii care făceau negoț cu negustorii spanioli din Manila. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să socotim și părerea Papei de la Roma în această chestiune. Firește că îmi dădeam seama de acest lucru. De asemenea, știam prea bine că guvernatorul Nuevei España nu avea dreptul să îngăduie negoțul cu Japonia. Venisem în Nueva España împreună cu solii tocmai pentru că știam prea bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dat încuviințarea să ne urcăm la bordul corabiei Santa Veronica. Vasul urma să ridice ancora îndată ce se mai potoleau vânturile acelea puternice. Apoi își ceru iertare de la Hasekura și de la Nishi pentru încercările prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în seara aceea am găsit într-un târziu răgazul să deschid scrisoarea de la unchiul. Îmi scria că primise scrisoarea de la mine în Sevilia și că se străduia împreună cu toată familia să-i împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Spania. Toate țările Europei Îl venerează, Îl slăvesc și I se închină. Duminică Velasco îi duse pe cei trei la catedrala San Francisco cu un singur scop. În ziua aceea, episcopul Lerma urma să țină o slujbă specială pentru solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic. Velasco își stăvili furia care îi răscolea sufletul și vorbi mai departe: — Solii, mai bine zis japonezii, încearcă să obțină câștig din negoțul cu Nueva España. Japonia este o țară mică și săracă. De aceea, japonezii sunt gata să facă orice pentru câștig. Aceasta este forța, dar și slăbiciunea lor. Biserica nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale, părintele Velasco a înflorit cu iscusință faptele. Și a îndulcit speranțele de viitor. Velasco își încleștă pumnii așezați pe genunchi, însă se strădui să zâmbească. În fața episcopilor trebuia să se arate stăpân pe sine. — Trebuie să vă spun că... solii aduși de părintele Velasco nu sunt trimișii împăratului Japoniei, ai shōgunului. Stăpânul lor, care are un domeniu în partea de răsărit a țării, nu este decât unul dintre nenumărații nobili japonezi. Chiar dacă acești trimiși au dobândit încuviințarea împăratului Japoniei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tratați ca trimiși oficiali deveneau din ce în ce mai puternice. Prin urmare, Velasco le spune solilor că, în curând, tribunalul avea să-i înștiințeze despre ziua întrevederii oficiale cu regele. Apoi regele avea să primească scrisorile Stăpânului pe care le aduseseră cu ei solii și avea să chibzuiască asupra lor cu judecata dreaptă ce li se cuvenea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci vor putea să se întoarcă acasă în curând. La gândul acesta, sufletele solilor erau inundate de o bucurie asemenea celei a țăranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să îndeplinim în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]