3,003 matches
-
de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te cufunda în carte; întinzi picioarele, le tragi la loc, le întinzi iarăși. Ceva s-a schimbat de ieri. Lectura ta nu mai e solitară: te gândești la Cititoare, care în această clipă chiar deschide și ea cartea, și iată că peste romanul de citit se suprapune un posibil roman de trăit, urmarea poveștii tale cu ea, sau, mai degrabă, începutul unei posibile povești. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În partea cea mai sudică a Arhipelagului Galápagos, În Oceanul Pacific, la o mie de kilometri de coasta Ecuadorului, se Înalță o insulă mică și solitară, numită Hood sau „Insula Spaniolă”, care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful lui, lăsînd În stînga cactusul solitar și ocolind piatra roșie care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după toate astea Își mai Îngăduiau și obrăznicia de a-l lua peste picior, bătîndu-și joc de setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai mare parte a vieții la bordul unei nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peruviene. Același curent Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe supușii săi, care aveau obligația de a lucra din zorii zilei, și observă pe loc dispariția pilotului portughez. Se uită prin lunetă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași date și În aceeași zonă, la fel ca María Alejandra, o balenieră despre care iarăși nu aveau vești. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a reușit niciodată să treacă peste asta. Rămânea fără bani. Nu că înainte ar fi avut cine știe ce cont în bancă. Apoi păsările mi-au mâncat fața. Dar n-am știut că Evie Cottrell, care locuia singură în uriașa ei casă solitară de pe proprietatea ei și cu banii texani proveniți din petrol își zicea, hei, avem o treabă care trebuie făcută. Și Manus, cu nevoia lui stringentă de-a demonstra că încă se mai poate pișa pe fiecare copac. Genul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
clare și de compacte, încât multe dintre ele formau aglomerații uriașe, care puteau fi perfect deosebite unele de celelalte, ce reprezentau galaxii ușor de recunoscut. Tapú era deja în stare, după atâția ani de observație, să recunoască majoritatea marilor stele solitare, precum și unele constelații care traversau în fiecare noapte cerul insulei lui, fiind convins că, într-o zi, dacă își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcu. Marea armata a stelelor străbătu cerul pe deasupra capetelor lor, iar ei își petrecură timpul studiindu-le încă o dată traiectoria, încercând să și-o graveze în memorie, până când ar ajunge să facă parte din propria lor existența. Atunci cand Mării Dame Solitare nu-i mai lipseau decât trei degete până să dispară de pe firmament, se convinserăcă monstruosul sălbatic nu va apărea, fiindcă în curând prima lumină a zilei avea să șteargă de pe cer stelele care încă se mai puteau zări. Și-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
seconcentră așa cum nu o mai făcuse niciodată, căci era conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de Maiana și, în cele din urmă, răspunse, sigur pe el: —Marea Damă Solitara, căreia mai tarziu îi vor urma Micul Îndrăgostit, Timidul și, la trei puncte către nord, Negustorul de Perle. — Unde se va găsi în acel moment vârful Unditei lui Maui? întreba iarăși Navigatorul-Căpitan. La miezul nopții va trebui s-apară deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ține cont de direcția vântului, așa că am pornit în larg, după cum primisem porunca. —Regele a murit fără să mai apuce să-și vadă fiul încoronat, confirmă Omul-Memorie, sigur pe el. Și-a dat sufletul exact în clipa când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
imediat. Dacă luăm și noi păduchi, restul drumului se va transforma într-un calvar. Dar cum să evite că unul din acele milioane de paraziți să nu treacă asupra lor și cum să scape de ei dacă pe insulița aceea solitara nu creștea plantă din care femeile extrăgeau seva care îi omora? Era cutremurător să vadă cum acele ființe oribile conviețuiau în cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cum animalele domestice fuseseră deja mâncate, iar bărbații și femeile de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
m-au învățat că numai gândind îi putem înfrunta pe cei mai puternici că noi. Dacă Miti Matái n-ar ști să gândească așa cum o face, probabil că astăzi am fi căzut în mâinile sălbaticilor ălora... Apoi adaugă: Marea Damă Solitara e pe punctul să dispară... În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale redactării piesei, am schimbat câteva detalii și am introdus unele elemente noi. Dar în esență este aceeași poveste. DL Pentru Leah „home truth: remarcă dureroasă la adresa punctelor slabe ale unei persoane“ Shorter Oxford English Dictionary 1 Vila se înalță solitara la capătul unui drum de țară cu făgașe adânci, care leagă autostradă de satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]