1,275 matches
-
extravagant (asemeni unui medic, alchimist din Renaștere, sau chiar al unui preot catolic), are putere, autoritate, toate asigurate de cunoștințele sale științifice și de influența asupra naturii. Dar puterea acestui patriarh al științei avea și alte surse: liniștea interioară și solitudinea. Această idee a omului care, prin cunoașterea lumii, se transformă, este o idee specific renascentistă. Liniștea interioară este dată de faptul că știința sa era o știință în spiritul naturii, facilitând împăcarea cu aceasta, dar și din faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să înțeleg cauzele. Widengren părea optimist, iar acest lucru îmi dăduse curaj. Dar știu foarte bine ce înseamnă un ciclu ghinionist - eu însumi am suferit între 1944 și 1950 în așa hal, încât mă consideram definitiv condamnat la mizerie și solitudine. Iar apoi, dintr-o dată, Fortuna s-a schimbat!... Singura mea speranță este să găsesc mereu o fundație, oricare ar fi ea, care să îmi asigure pâinea de fiecare zi. Detest cursurile universitare și n-aș accepta să le țin decât
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu mai sînt făcute pentru el, dar pe un amplasament care era al său. Mult timp vechile familii aristocratice, un patriciat urban, nu și-au abandonat de bunăvoie cartierul în care, din timpuri imemoriale pînă astăzi, își fixaseră reședința, în ciuda solitudinii care îi copleșește și a noilor cartiere bogate care se dezvoltă în alte zone, cu bulevarde mai largi, cu parcuri în apropiere, cu mai mult aer și mai multă animație și cu un aspect mai modern. Dar nici populația săracă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu era nici-odată singur". Or, tema lumilor culturale interioare și cea a falsei însingurări sînt la originea primelor patru pagini, rescrise mai tîrziu și care sînt ca un fel de preambul la ca-pitolul 2, "Memorie individuală și memorie colectivă". Falsa solitudine londoneză este un mit exemplar care dezvoltă o frază obscură din Cadrele sociale. Într-adevăr, în Cadrele, la capitolul despre localizarea amintirilor (p. 138), citim: "facem parte, simultan, din mai multe grupuri și trebuie spus că, în general, cu cît
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Conștiința se află într-o situație care evocă dialectica simmeliană a excluderii și includerii, ea fiind recipientul comun al tu-turor acestor memorii culturale, dar putînd, totodată, prin libertatea sa de actualizare, să fie conținută în interiorul unei memorii culturale. Prin exemplele solitudinii londoneze și al însingurării lui Beethoven, Memoria colectivă continuă Cadrele sociale prin faptul că memoria este o reconstrucție a trecutului în funcție de prezent; dar, importantă în Cadrele sociale era prezentarea colectivului ca esență a memoriei, contra individualismului psihologic al lui Bergson
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu un stil incisiv și independent sau poate deveni țap ispășitor pentru unii dintre membrii săi. RUTAN și STONE (2001Ă descriu dezavantajele psihoterapiilor de grup corespunzător rolurilor adaptate de majoritatea pacienților cu tulburări de personalitate care preferă și sau afișează solitudinea - tulburările de personalitate de cluster A și TP evitantă, provocările recurente - TP antisocială, TP borderline, TP obsesiv-compulsivă, o atitudine plictisită - TP narcisică, TP obsesiv-compulsivă sau una de sprijinitor al terapeutului - TP histrionică, TP dependentă. Nemulțumirea perpetuă este apanajul TP narcisice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conservare însuși ne interzice orice alte aspirații aventuroase, care ar putea pune în pericol existența noastră chiar. În marginile dar, ale României actuale, care de fapt și de drept public european este patrimoniul nostru credem că nu vom demerita de solitudinea și protecțiunea Puterilor Garante, dacă ne vedem siliți astăzi a lupta, și a lupta până la extreme pentru apărarea drepturilor și independenței noastre”. Invocând trecutul, Nicolae Adăniloaie, arată în lucrarea, Independența națională a României, că independența a fost visul românilor. Pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
concentrările gândului afectiv la C. D. Zeletin, concentrări rafinate, de mare poet, deschizător de drumuri către o nouă paradigmă poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rafinate, de mare poet, deschizător de drumuri către o nouă paradigmă poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete finale, false poezii ocazionale. N-avem decât a regreta că poezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mă iubea în felul lui, mai cu seamă în măsura în care mă complăceam să rămân în culise. Știi cum e când deranjezi un om din treabă și el se întoarce către tine, te măsoară, și caută un expedient capabil să-i redea solitudinea. Momentul intervenției tale reprezintă pentru el o pierdere calculată; eu nu mă număram printre chestiile de interes major, ci treceam mai degrabă drept o perturbație cu care-și negocia în pierdere tihna. Ținea atât la ea încât cheltuia din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează de fapt spre a-și putea rumina amintirile suav-melancolizante. În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă și insolită a haikuului. SCRIERI: Memoria toamnei, Cluj, 1973; Dimineți rituale, Cluj-Napoca, 1980; Liniștea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. În anul 1326, datorită amenințării invaziei turce, se retrage în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sf. Grigorie a găsit un loc potrivit în care să viețuiască în solitudine, lăngă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani. În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viața Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
oameni. într-adevăr, nu există Eu decât în relație cu Celălalt, sau, ceea ce psihologiile cele mai lipsite de speculație teoretică ne-o confirmă, nu există Ego decât în relație cu Alter. Chiar când gândim în adâncul 113 sufletului nostru, în solitudinea minții noastre, încă suntem "cu alții" și Celălalt este și el prezent. Mitsein și Auchsein, "a fi cu" și "a fi de asemenea", cei care coexistă cu noi sau, pur și simplu, cei care sunt și ei alături de noi, sunt
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mentală Muncă Stimulare Detaliu Ritual Secret, mister Obsesii Răspunsuri, alegeri, obiective Plăcere, dorință, iubire, divinitate Manipulare, loialitate, siguranță Perfecțiune, ordine, standarde Mistere, moarte, viziuni, fapte Tendințe Risc, cantitate mare de muncă Entuziasm, contact Confort, companie Se supune ordinelor, emite judecăți Solitudine, izolare Nevoie emoțională Excitare Să fie îndrăgostit Să se simtă necesar Să aibă dreptate Să se simtă protejat Frică psihică Neputință Izolare Confuzie Corupție Dispariție Virtute Bunăvoință Bună-cuviință Credință Corectitudine Înțelepciune Slăbiciune emoțională Depresie Instabilitate Obsesie Neliniște Frică Sistemul energetic
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
comunicare directă sau prin mecanismele informaționale de ajustare, învățare și autocontrol (dialogul, efectul placebo, psihoterapii speciale, terapii prin bio-feedback, socioterapii, inclusiv ergoterapia). Psihoterapii simple Există o serie de psihoterapii simple: a)Terapia prin repaus. b)Terapia prin izolare. După Vauvenargues “solitudinea este pentru spirit, ceea ce este dieta pentru corp”. Ph. Pinel a folosit izolarea bolnavilor de cei care manifestau o “afecțiune imprudentă”, pentru a le schimba “atmosfera morală”. Charcot vorbea de ruperea “cercului magic”; preconiza izolarea istericului de mediul care-i
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pierd prin moarte pe cineva drag, acest cuvânt indică o trecere împreună a unor ape învolburate, o abordare laolalată a unui obstacol, o întovărășire în străbaterea necazului ce survine violent. Condoleanțe adică nu ești singur. Dinspre această evocare a ne-solitudinii celui îndoliat glisează ideea de preluare a unei părți din povara situațională, de luare asupra mea a unui însemnat fragment din roca apăsătoare a morții ce-și deschide și etalează spectacolul macabru peste destinul prietenului meu. Condoleanțe adică îmi așez
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
asum drept mormântul neterminat, cavoul ce este încă retușat în așteptarea mea. În pofida acestei brize macabre ce îmi suflă pânzele corabiei de fragilitate existențială, înaintez spre mereu alte culoare ale situației nefericite ce m-a învăluit. Labirintul mă solicită întru solitudinea mea, amplificând-o. În interiorul său, mă resimt ca fiind singurul supraviețuitor al cataclismului ființei. Este ca și cum lumea a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
efort radical de voință să renunț la pulsiunile revoltei individuale, voi resimți reactivarea conexiunii cu cei dragi rămași în exteriorul labirintului. Odată cu această reactivare voi percepe din nou faptul că nu sunt singur în lume cum începusem să cred, că solitudinea mea este una indusă, fabricată de mecanismul presiunii iluzionante a labirintului. De asemenea, sentimentul că am la cine să mă reîntorc și pentru ce să răzbat, labirintul fiind prețuit de alți semeni și prețuindu-i la rândul meu, va determina
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
zodia echilibrului și a speranței: echilibru, deoarece conferă stabilitate celuilalt călător și speranță din motivul inducerii unei mai mari încrederi în atingerea destinației finale. Astfel, cine se însoțește în parcursul drumului său cu un alt călător evită presiunea afectivă a solitudinii în mijlocul extensiilor, a singurătății ce agresează prin imaginea orizonturilor ce se deschid la nesfârșit. El cunoaște stabilitatea reflexiei în celălalt și dinspre celălalt, se cumpănește liniștitor în interioritatea sa prin confirmarea de către celălalt a propriei prezențe. Vorbind cu acest camarad
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
perimetrul circumscris, delimitat și prestabilit spre care se îndreaptă pasul călătoriei. Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu oferă doar fermitatea echilibrării lăuntrice prin diminuarea până la anulare a sentimentului necrozant al solitudinii unei pierderi irecuperabile în depărtări. Mai mult, ea induce și irumperea speranței în ducerea la bun sfârșit a călătoriei. Însoțitorul, celălalt călător nu doar te confirmă pe tine drept călător existent, real, dotat cu o personalitate ce se opune anihilării
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a călătoriei, posibilitatea deplinei împliniri a acesteia se amplifică substanțial. Ceea ce importă aici, însă, este că însoțitorul-călător, ordonat sau mai puțin ordonat decât călătorul pe care îl însoțește spre aceeași destinație, reprezintă, pentru acesta, un izvor de solidaritate ce alungă solitudinea deprimantă și o nesecată sursă de încurajare. Asistăm aici la o dialectică a călătoriei în doi, la un proces de interschimb dual în care fiecare dintre ambi actori își manifestă unul celuilalt trăsăturile și modalitatea de a acționa specifice călătorului-însoțitor
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Însă viziunea unei corporalități supusă însângeratei sfârtecări, impactul dur al imaginii cruzimii dezlănțuite într-un spectacol grotesc-oripilant pot reduce șansele de-a percepe mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei aruncări, unei proiecții într-un deschis ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei aruncări, unei proiecții într-un deschis ce lasă în spate coprezențele anterioare. Ai devenit singur, adică exilat de ceilalți într-o extensie anonimă, într-un câmp al nimănui și al
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este dictată de imperativul respingerii de la sine exprimat prin formularea Duceți-vă!..., iar cealaltă este purtată de voința chemării la sine reflectată prin expresia Veniți!... (Matei 25.34-41). După ce nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]