770 matches
-
Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
broșură în care se află observații asupra teoremei, datată din 1973; nimic ciudat, aparent, însă ei erau în anul 1970. Și mai ciudat este faptul că în articol ecuația ultimă era rezolvată. Orobete constată că peste trei zile va fi solstițiul de vară, Sânzienele; adică 12 ani de când a încheiat lectura „Jidovului rătăcitor“. În noaptea de Sânziene pleacă din Sanatoriu, pentru a se întâlni cu bătrânul. Nuvela se încheie într-un mod ambiguu, specific tehnicii lui Mircea Eliade: cei doi pornesc
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
literară: Saeculum. Metafizică și polemică eseu (1995), Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar: 1700-2000 (2000); Cronicar pe Frontiera Poesis (2007), Cronicar pe Frontiera Poesis, II (2012); Satu Mare/ Szatmárnémeti/ SathmarPoezie și arhitectură, postfață, antologie realizată de George Vulturescu, Ed. Solstițiu, Satu Mare, 2014; Mihai Eminescu și scriitorii sătmăreni. Documente de istorie literară Studii critice, Editura Școala Ardeleană, 2015, Cluj-Napoca (Coordonator ediție) interviuri: Poesis. Conturul secret al literei (2009); ediții bilingve: Augenlieder, gedichte, (trad. de Christian W. Schenk și Simone Reicherts-Schenk), Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru a încălzi steiul, pentru-al însufleți și a-l face să gândească, dar, acolo sus, acest suflet e-n luptă cu gerul...".48 A "așeza o scânteie" într-un bulgăre de pământ este a recunoaște în om "punctul de solstițiu" "sosit în omenire": în el e și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
două planuri: cosmic și terestru, cu alte cuvinte de la "popoarele de stele" la "mușuroaiele de furnici". Timpul este unul solstițial 20 al "marilor crize ale umanității", al unei "rupturi" tragice de "unitatea originară, paradisiacă a ființei": "Și-astăzi punctual de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei..." Conștiința istoricității îl face pe poet să aibă pe acest plan ca personaje, regii. Ei sunt sortiți pulberii: Nu e antica
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
punctul cel mai depărtat" apare deja din 1600. Cuvîntul "perigee" în engleză este atestat ca termen astronomic tot din 1594; din 1646 putea însemna și punctul de pe cer în care Soarele are cea mai mica altitudine la amiază: adică la solstițiul de iarnă [fiind opus termenului apogeu; este atestat din 1670 cu sensul figurativ "punctul cel mai jos" sau "punctul cel mai apropiat"]. "Traiectoria mai joasă" invocată de Blake sugerează astfel că este vorba de perioada de iarnă. Cuvîntul "aphelion" (afeliu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Litere din Iași. În anul 1977, debutează cu versuri în revista „Convorbiri literare”, publicație la care va fi redactor între 1990 și 1993. Oglinda la zid (1992), prima carte de poezie a autorului, este precedată de apariția volumului colectiv Solstiții (1985), în care A. semnează poemul în proză Întinderi. Colaborează cu poeme și articole la revistele „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Poesis”, „Contrafort”, „Timpul”, „Interval”, „Dacia literară”, „Art Panorama”, „Dilema”, „Echinox”, „Hyperion”, „Amphytrion”, „Fracturi” ș.a. De asemenea, publică poezie
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
încă din primul volum și păstrarea, augmentarea acestuia în cărțile ulterioare, totul prins într-o ecuație complexă, sunt elemente care, într-un dialog neinhibat cu postmodernismul, impun rostirea sigură a lui A., greu de încadrat într-o poetică anume. SCRIERI: Solstiții (în colaborare), Iași, 1985; Oglinda la zid, Iași, 1992; Ușa din spate, Iași, 1994; Sfârșitul drumului, începutul călătoriei, Iași, 1998; Eu și câțiva prieteni, Timișoara, 2000. Repere critice: Iolanda Vasiliu, Portret al poetului ultragiat la tinerețe, DL, 1993, 2; Alexandru
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de ceremonii. a) Riturile de mortificare precedă momentul de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
subțire shew/Iulie/Vezică yio/August/Rinichi shu/Septembrie/Pericard hai/Octombrie/Triplu Arzător dze/Noiembrie/Bilă chou/Decembrie/Ficat Fig. 3. Cele „Douăsprezece Ramuri Telurice” și orele, lunile și organele interne asociate acestora Alte perioade de energie maximă sunt solstițiile de vară și de iarnă, care sunt cea mai lungă și, respectiv, cea mai scurtă zi a anului, și echinocțiile de primăvară și de toamnă, când ecuatorul Pământului se apropie cel mai mult de Soare în orbita sa eliptică prin
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în care ea se mișcă. Deși acestea sânt niște deosebiri de grade simple și foarte schimbăcioase, care se caracterizează prin numirea cu predicatul unei culturi mai [mult] or mai puțin multilaterale, totuși [î]și are [ca] soarele punctele sale de solstițiu; omul de es. Care {EminescuOpXIV 921} nu pricepe metafora cutare, pentru cari numele de Shakespeare or Humboldt sânt numiri goale, care nu știe când și de cine a fost descoperită America, pe acela-l numim om necult. Când Borne începe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ritual apotropaic, de data aceasta din spațiul rural nord- european. Antropologul britanic J.G. Frazer a descris un obicei magic popular practicat de sătenii 481Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean scandinavi (The Golden Bough, vol. I). Pe 23 iunie, practic la solstițiul de vară, în ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în Noaptea de Sânziene, conform calendarului popular românesc), țăranii suedezi fac focuri mari rituale în care aruncă ciuperci halucinogene de tip Amanita muscaria. Se crede că fumul degajat de aceste ciuperci psihotrope
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, introd. edit., Câmpulung Moldovenesc, 2001; I. E. Torouțiu, Frunză verde. Cântece și basme poporale din Bucovina, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 81; Vasile Andru, Șase prozatori sub semnul solstițiului de vară, VR, 1979, 7; Nicolae Turtureanu, „Vămile cireșului”, CRC, 1983, 42; Mihai Iordache, „Vămile cireșului”, „Pagini bucovinene”, 1983, 11; Ioan Pintea, Povestea povestind, TR, 1985, 22; Cornel Cotuțiu, „Mânzul cu stea în frunte”, VTRA, 1985, 9; Adrian Dinu Rachieru
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
36; George Pruteanu, [Scrisoare către Dragomir Horomnea. ianuarie 1985], în Dragomir Horomnea, Drumul Cavalerilor, II, București, 1995; Eugen Hrușcă, Dragomir Horomnea se destăinuie: „Drumul Cavalerilor”, de la drumul calvarului la mântuire, „Gazeta de Botoșani”, 1990, 1-4 februarie; Cornel Munteanu, „Drumul Cavalerilor”, „Solstițiu” (Satu Mare), 1990, 3; Dicț. scriit. rom., II, 539-541; Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România. 1945-1989, coordonator Paul Caravia, pref. Virgil Cândea, București, 2000, 244; Popa, Ist. lit., II, 929-930; Opriță, Anticipația, 445-446. N.Br.
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
a născut Hristos/ Măi doruleț măi/ Îngeri tot cu capu-n jos/ Măi doruleț măi”. Cele mai izbutite texte sunt, poate, acelea în care se creează o atmosferă de patriarhalitate rurală idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna cădea, cel căruia îi aparținea avea să moară. Scena e, parcă, de ritual ezoteric: „lună ce-mi bați la fereastră ca o fată
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Eminescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu. A tradus în limba română versuri de Victor Hugo, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, care au apărut în antologii ca Almanahul mării (1988), Fereastra dinspre mare (1995), Solstițiu de purpură (2000). Este laureat al unor concursuri și festivaluri de poezie din țară, la care se adaugă premiul oferit de „Revue française” pentru poeme scrise în limba franceză și cel oferit de „Bibliothèque internationale de poésie” (Franța, 1999). A
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce m-am apucat ca Manole / să-mi zidesc femeia în zid, / fără să am inima lui Manole?” (Clopote de vid). Versurile din Drumul spre solstițiu (1970), O ramură deasupra ierbii (1975) și Zăpada din anul o mie (1981), ultimele două distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov, aduc o diversificare a orizontului poetic. Acum uimirea copilărească, „neseriozitatea” programatică, „revolta cuceritoare împotriva simbolurilor” (Florin Manolescu) configurează
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
o mitralieră), nici demersurile ingenioase privind descoperirea obiectului cu care fusese săvârșită crima. Acuzatul din camera 13 (1973) are în centru un paricid, vinovatul fiind, și în acest caz, descoperit după multe peripeții. SCRIERI: Consemnele necesare, București, 1969; Drumul spre solstițiu, Cluj, 1970; Asasinul coboară cântând, Cluj, 1971; Acuzatul din camera 13, Cluj, 1973; O ramură deasupra ierbii, București, 1975; Zăpada din anul o mie, București, 1981; Veacul de aur, Cluj-Napoca, 1984; Cerul senin al limbii române, București, 1985; Viața și
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
și sfârșitul lumii, București, 1991; Harpha nopții, Brașov, 1997. Antologii: Inimi sub steaguri, Brașov, 1975 (în colaborare cu A. I. Brumaru). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, „Consemnele necesare”, AST, 1969, 7; Dumitru Micu, „Consemnele necesare”, RL, 1969, 36; Mircea Iorgulescu, „Drumul spre solstițiu”, CL, 1970, 3; Florin Manolescu, „Drumul spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
1997. Antologii: Inimi sub steaguri, Brașov, 1975 (în colaborare cu A. I. Brumaru). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, „Consemnele necesare”, AST, 1969, 7; Dumitru Micu, „Consemnele necesare”, RL, 1969, 36; Mircea Iorgulescu, „Drumul spre solstițiu”, CL, 1970, 3; Florin Manolescu, „Drumul spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
colaborare cu A. I. Brumaru). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, „Consemnele necesare”, AST, 1969, 7; Dumitru Micu, „Consemnele necesare”, RL, 1969, 36; Mircea Iorgulescu, „Drumul spre solstițiu”, CL, 1970, 3; Florin Manolescu, „Drumul spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene, VR, 1976, 7; Titu Popescu, „Zăpada din anul
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
necesare”, AST, 1969, 7; Dumitru Micu, „Consemnele necesare”, RL, 1969, 36; Mircea Iorgulescu, „Drumul spre solstițiu”, CL, 1970, 3; Florin Manolescu, „Drumul spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene, VR, 1976, 7; Titu Popescu, „Zăpada din anul o mie”, T, 1982, 3; Simion Bărbulescu, „Zăpada din
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
la „reașezarea în drepturi a adevăratelor valori culturale ale României”, să promoveze „gândirea liberă, o literatură și în general o cultură cu aspirații majore”, să deschidă larg porțile „scriitorilor și operelor mai demult ostracizate de vechile structuri” (Ilie Sălceanu, La „Solstițiu”..., 1/1990). Revista se axează, într-adevăr, pe recuperări și reevaluări în mai multe domenii de activitate, acordând o atenție specială evenimentului cultural. Sunt republicate versuri de Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ovid Densusianu, Radu Gyr, Vintilă Horia, Ștefan Baciu, A
SOLSTIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289789_a_291118]
-
din tinerețe: „baladist” și „rapsod”. Din această cauză critica a trecut ușor peste lirica de dragoste din volumele de maturitate, Ochiul fără timp (1969) și Teiul fără somn (1976), relevante pentru fizionomia sa artistică. Într-un ciclu precum Zbor de solstițiu, ce pare a fi efigia vocației sale poetice, sentimentul dragostei este înțeles ca „inevitabila dramă a trecerii noastre cosmice” (A vedea). Se imaginează rostogoliri de pe stâncile munților în „țipete de vulturi spăimântați”, „după un chip oval și-un trup subțire
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
1997) și este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. În 1994 a fost detașat la Catedra de filologie română a Universității „Eötvős Lorand” din Budapesta. A colaborat la „Steaua”, „Jurnalul literar”, „Tribuna”, „Poesis”, „Familia”, „Solstițiu” ș.a. A debutat editorial cu volumul Marin Preda. Fascinația iubirii, apărut în 1996. M. este autorul câtorva monografii dedicate unor prozatori români contemporani - Marin Preda. Facinația iubirii, Romulus Guga. Polifonia unei voci (1998) și Laurențiu Fulga (2001) -, scrieri care atestă
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]