1,510 matches
-
că delfinul, ca animal oceanic, asemănător peștelui însă diferit în multe privințe, apare și în catacomba Torlonia, din Roma, ducându-ne cu gândul la tălmăcirea și înțelegerea importanței fructului dorit al religiei de a încununa postul cu peștele plin cu solzi, ca pământul cu vegetație sau cu ochii aceia sticloși și palizi, care ar sugera slăbiciunea de a ne fi putut salva fără mântuire. De multe ori peștele, în reprezentările iudaice dar și creștine, apare alături de obiecte în formă circulară, simbolizând
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis ... Eu m-am salvat pe coada unui delfin cu solzii căruia poemul acesta l-am scris, Alături de Homer la un pahar cu vin... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Horă târzie în sat de pescari / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 599, Anul II, 21 august 2012. Drepturi
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]
-
România manelistă. Ea nu a fost așa, ea știa să doinească, să cânte, știa să bocească atunci când îi murea cineva drag. România este normală, numai că i se bagă pe gât nimicuri. Frunzele ei cântau, păsările cântau ca peste tot. Solzii cântau și ei făcând totul, și valul să se încrețească. România zace prin șanțuri, așteptând s-o spele ploile. Ea niciodată nu și-a ascuns fața în spatele zidurilor și porților de cetate. Ea a fost deschisă, a îmbrățișat pe oricine
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
pe genunchi sub țărână, soarele-mi ține lumina pe creștet din brad, mama mi-adună trupul din mirosul de smirnă. Mi-așez dimineața cu un ciob de soare pe față, felinarul pândește umbra mea pe afară, o groapă mi-aruncă solzii reci peste viață, mi s-a prins sufletul într-un capăt de cer, era seară! Referință Bibliografică: ÎNTÂMPLARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate
ÎNTÂMPLARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368982_a_370311]
-
nici tu nu ești mai brează. Te văz pe dedesubt de colbul acela de pudră și ... jur că ești Eu în persoană, aia din vremea în care eram tânără, amorezată și fără minte destulă. Starul planetar abia acum simți un solz micuț și rece de teamă, alunecându-i pe sub cămașa de bumbac - vestimentație ecologică și la modă în vara aceea caniculară. Era aproape convinsă că țața obraznică i-ar fi putut citi, de ar fi vrut, în palmă, așa cum ea, Diva
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
a scoate peștele. Era o splendoare de știucă de aproape două kg. - Tocmai bună să ne sature. E rolul tău să-l fierbi. Să te ajut la curățat? - „Nu! Asta-i treabă de Anica. Numai orășencele încălțate se tem de solzi.” Și răspunse galeș la pupicul meritat. - Ai mirodeniile necesare aromării în dulăpiorul de deasupra sticlelor cu tărie. - Am și eu verdețurile de ornat în rucsac. S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Nu vezi coada care ți-a crescut? Cum să-ți fa copilul dorit? - Prostule! Profită de vraja care m-a cuprins dar deflorează-mă totuși cu milă. - Crezi că n-aș vrea? Uite, te mângâi pe coapse și dau de solzi. Doar sânii tăi îmi sunt accesibili, nu mă ating de ei ca să nu te excit. - Parcă mă doreai cândva. Ce-ți veni așa deodată? Ce nu-ți place la mine. - Că nu mai ești tu Anica, sfioasa țărăncuță. Joci rolul
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
sa. Ce ar fi ajuns opera lui dacă Veronica ceda? - Și vrei să iubești veșnic un idol? Uite am coborât de pe soclu. Întinde măna și mă ai pe tavă. - Dragă sireno, m-ai fermecat, te-aș iubi dar mă zgârie solzii tăi. - Nu sunt sirenă. Uite pot desface picioarele, mă pot deschide pentru tine. De ce mă respingi? Dar picioarele au rămas pudic unite în coadă de pește. Nu decăzuse într-atât. - Te-a încălzit soarele prea tare. Mâine vom face o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de păianjen ce a cuprins pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături în zbaterea-i haotică aud strigătul lui Munch în fața și-n spatele meu din ochii uriașelor panouri mă urmărește scurgându-se hipnotizant pielea cu solzi colorați ai reclamei răcnitoare șuierătoare comandând străzii coloană de trupuri în transă purtate cu grija cuvenită recipientelor cu TNT cu privirile-n perpetuum mobile după alt chilipir și peste toate se simte adierea oftatului ușurat - ca după dezlegare - dintr-o
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
genunii. Revine din când în când infinitezimalul pas privilegiat, verbul poetic putând fi izbăvitor. Nu departe de "creierul negru al lui Piranesi", creierul transfigurat de Mircea Brăilița se poate detașa volatil până la stadii ludice, știutoare : jucându-te copile/ rupe tu solz după solz/ armura albă a ființei (Copilăria cinicului). Referință Bibliografică: NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE Octavian Mihalcea / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
din când în când infinitezimalul pas privilegiat, verbul poetic putând fi izbăvitor. Nu departe de "creierul negru al lui Piranesi", creierul transfigurat de Mircea Brăilița se poate detașa volatil până la stadii ludice, știutoare : jucându-te copile/ rupe tu solz după solz/ armura albă a ființei (Copilăria cinicului). Referință Bibliografică: NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE Octavian Mihalcea / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era nervos. Un crap românesc sălbatic, de trei kilograme, cu solzii mari cât unghia de la mâna unui bărbat, colorați în gri-verzui. - Fiecare mănâncă ce prinde, parcă așa ziceai mai devreme, nu? am tachinat-o, la rândul meu... - Da, dar eu te-am ajutat să-l scoți, așa că este o captură comună
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
dorm păsări dintr-o altă viață, o ecuație pe care am învățat-o din logica lui Kizeveter deși vîntul încă bîntuie printre trestii cu bucuria aceea neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
carte cu coperți albastreîn care dorm păsări dintr-o altă viață, o ecuațiepe care am învățat-o din logica lui Kizeveterdeși vîntul încă bîntuie printre trestiicu bucuria aceea neștiută care mă ducedeparte de Timp, de mine care-mi umplu buzunarelecu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă,într-un echilibru fragil și cu regretulde a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum.Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse.Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe,iar
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
poate de atrăgătoare, într-un decor care a reușit să aducă aproape ceva din parfumul satului Arefu, datorită fotografiilor surprinzând elemente din lumea satului natal, a costumelor tradiționale cu mare vechime, a florilor și a busuiocului, a câtecului interpretat la solz împreună cu fratele său, Grațian Bădescu. În mijlocul evenimentului, Constantin Pașol a transmis în direct pentru Radio România Antena Satelor câteva date despre apariția cărții, purtând un scurt dialog cu autoarea. Toți cei care au luat cuvântul (Denisa Popescu, George Baciu, Mariana
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
câte ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposiră. Ghilgameș, zărind un izvor cu apă proaspătă, cobori în el și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă solzii cei vechi...” Nefericit și fără nici o speranță, după ce ratează și ultima încercare, Ghilgameș se întoarce la Uruck, unde îngenunchează înaintea zeilor, cerându-le o ultimă întâlnire cu Enkidu: "O, tată, o, Ea, iată că pukku a căzut în Infern, iată
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi alinta obrazul, răcorindu-l cu solzii undelor aurite... In aceste momente pline de miracol am simțit din nou... clipa magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine și să-i spun, cât
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
somn. Apropo, mi-a plăcut reacția ta în fața celor doi oameni de azi. Ai grijă, s-ar putea să revină și nu sunt oameni buni, deloc. Din nefericire, energiile lor reflectă niște răutăți de neimaginat. Sharp își ascunse capul printre solzi și nu mai zise nimic. Inu îl privi un timp, îi analiză sclipirea solzilor în bătaia luminii și, după ce mâncă și își făcu lecțiile, își continuă contemplarea. „Cine e Sharp, cât va sta la el, l-ar ține o viață
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
grijă, s-ar putea să revină și nu sunt oameni buni, deloc. Din nefericire, energiile lor reflectă niște răutăți de neimaginat. Sharp își ascunse capul printre solzi și nu mai zise nimic. Inu îl privi un timp, îi analiză sclipirea solzilor în bătaia luminii și, după ce mâncă și își făcu lecțiile, își continuă contemplarea. „Cine e Sharp, cât va sta la el, l-ar ține o viață, dar oare va fi posibil”?... *** Capitol din povestea "INU ȘI DRAGONUL SHARP" Referință Bibliografică
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
raci. De obicei, racii erau un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Aramă. Își însușise linia principală a poveștii și acum, trăindu-i succesiunea nefastă a elementelor imaginate de Druțu îi adâncea și mai mult misterele. Aproape nu mai făcea diferența între răceala imaginarului și pulsul sălbatec al realității. „Îi simt parcă solzii înghețați, mărturisea el. Privitul în ochii săi m-ar salva de teama căderii în ispita morții. N-are nici o legătură cu faptul că soția m-a părăsit și nu-mi pot vedea copiii. Cred că ceva, cineva mă poate scoate
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
aparentele aglomerări de vocabule dând coerență puternicelor semne poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val, se-ntrupează iar fiară / Totuși scriu cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]