3,952 matches
-
vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni, este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umplut de Cosmosul înaripat Și de cântecul său unic: "Nu aici! Nu aici! Mereu în altă parte ! Altunde ! Mereu dincolo ! * Dintre poeții români ai suflului cosmic, în afară de Eminescu, se detașează Lucian Blaga și Vasile Voiculescu. Acesta din urmă, în Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, proiectează cu mare forță expresivă și originalitate, iubirea totală carne și suflet, dionisiacul și apolinicul, pe orbită cosmică: Știu și voiesc; aceasta mi-e ultima viață... Nu mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere; iar Heraclit era mai pesimist: "totul se face și se distruge prin discordie". Cervantes nota în Don Quijote " Omul este cum l-a lăsat Dumnezeu, uneori și mai rău decât atâta", iar Shakespeare în finalul Sonetului 121: "The men are bad and in their badness reign". Care ar fi rațiunea existenței răului uman ? Ființa merită să fie distrusă ? Natura gândește în acest fel, din moment ce ne condamnă pe toți la moarte ? Numai că omul însuși, deși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă "Din Dumnezeu iese opera mea". Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a găzduit, ultimii 37 de ani de viață, părăsit complet de familie și prieteni, afirma: "nu este nebun; știe prea multe". În afară de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet ("To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învinge gloria". Michelangelo, marele neliniștit al Renașterii, care a zugrăvit pe plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și ideatică; dar își încheie mesajul astfel: "Nu-ți pune istețimea să înțelegi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Petrarca, cel care a instituit una din formele prozodice cele mai prestigioase ale liricii, sonetul, cu strictele sale rigori, ajunge și el la acea culminativă "deschidere" intercauzală către nimicnicie, definitorie pentru destinul uman: "dragostea învinge omul, virtutea învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria; iar timpul aruncă totul în uitare". Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria; iar timpul aruncă totul în uitare". Și iată deschiderea, ieșirea nu numai din cvadratura cercului a unei poezii cu construcție fixă, dar mai mult încă, dintr-o construcție ermetică: este vorba de sonetul lui Stéphane Mallarmé, Une dantelle s'abolit: un lucru atât de fragil și spumos, cvasimuzical, dantela, fluturând la o fereastră, devine o metaforă a unei deschideri către idealul, cu putință dincolo, în vis, de a ne naște din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nou din abisul neantului muzical: ...Dar cel având visarea soră, Mâhnită-i doarme o mandoră Cu-adâncul neant muzical. Încât numai din sânul său La geam deschis spre ideal Noi ne-am putea naște din nou. Gérard de Nerval, în sonetul Versuri aurite, după ce amintește viziunea lui Pitagora, conform căruia, în ciuda geometrismului riguros universal, "totul este simțire" încheie cu versul "Sub scoarța unei pietre se-nvoaltă-un spirit pur." Aceasta este menirea supremă a poeziei: să-l smulgă pe om din cercul multiplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ea, sunt totul, sunt numai ea. Deci aceeași eternă idee profund umană a liricii: poezia perfect arhitecturată, cu deschidere ideatică finală infinită, satisface esențiala năzuință a ființei omenești: eliberarea din limite, din finitudine către eliberarea metafizică. Rainer Maria Rilke în Sonetul către Orfeu II,13 dezvoltă ideea naturii muzicii de a constitui renaștere perpetuă, "veșnicia în mișcare", afirma Platon. Mirajul orfic înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici, noi cei monadici, noi fiii limitelor asemenea unui cristal în inefabil: ...Să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumea este expresia conflictului etern între iubire și ură. Ce bogată recoltă a răului a făcut Dante cu Infernul său ! Shakespeare, după ce condamnă sever în Troilus și Cresida, cruzimile inimaginabile și trădarea femeii din Iliada avea să scrie în finalul Sonetului 122 "The men are bad and in their badness reign" rezumând astfel spiritul malign din piesele sale "negre", precum Regele Lear, Hamlet, Macbeth, Richard III. Iar mai înainte, Cervantes cita proverbul spaniol: " Omul este cum l-a lăsat Dumnezeu, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Antologie lirică, ed. I, Univers, 1987, ed. II, Polirom, 2000; Jertfa lirică, Polirom, 2000; Lebăda, ed. Cugetarea, 2001. Fugitiva, Coșul cu fructe, Poezia, 2003; Hafiz Divanul, ed.I, Polirom, 1997, ed. II, ed. Panfilius, 2005; Rainer Maria Rilke Elegiile duineze, Sonetele către Orfeu, Polirom, 2000, ed.II, Princeps, 2012. Ananda K. Coomaraswamy Hinduism și Budism, ed. I, Timpul, 1997, ed.II, Panfilius, 2004. Despre autor: Svetlana Paleologu Matta George Popa In extasis mentis, Panfilius, 2012. Vasile Diacon George Popa Homo universalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceilalți lucrători. Dar când toți participă la același ghinion, când unii și alții se află ca subiecți în jugul capitalului și se simt cu-adevărat frați în sclavia economică, atunci când poetul înțelege că nu are alt remediu decât a face sonete, cum colegul său face coșuri sau pantofi, doar atunci vor putea lucra toți împreună pentru emanciparea comună și vor ridica la artă toate meseriile, absolut toate. Este ineficient ca arta să deschidă brațele din spațiile celeste zicând meseriei: Urcă la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în această după amiază, ca de obicei, cu un prieten de-al meu, medic și publicist, i-am citit acest epilog, a cărui istorie o cunoaște și în momentul unei naturale asociații de idei i-a venit în minte acest sonet frumos al lui Lope de Vega care începe așa: Un soneto me manda hacer Violante; que en mi vida me he visto en tal aprieto...31 Când voi termina acest epilog, în funcție de ceea ce îmi vor răspunde, îi voi pune la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
me manda hacer Violante; que en mi vida me he visto en tal aprieto...31 Când voi termina acest epilog, în funcție de ceea ce îmi vor răspunde, îi voi pune la sfârșit al treilea vers din a doua strofă de trei a sonetului. De asemenea să ne amintim, de ce nu? acea drăgălașă povestire pe care, în "Prolog către cititor" din a doua parte a operei nemuritoare, ne-o povestește unicul și marele umorist al literaturii noastre, povestirea nebunului acela din Sevilia care vorbea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se face volumul unui tetraedru sau cum se produc anotimpurile, sau care este legea reflexiei luminii, și să pun la punct pe aliterații noștri, adică științificii, de felul în care un eminent geometru sau chimist poate să nu distingă un sonet de un alt gen de poezie, sau un Rembrandt de un Rafael; nu-mi servește la nimic a cumpăni la asta, pentru că nu aș ajunge la fondul răului, nici nu-mi servește să repet cât trebuie să tragem pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sale, dialogul "El Calamar", de care v-am spus și "Însemnări pentru un tratat de cocotologie", autorizându-mă să le folosesc cum cred de cuviință. Și acum termin acest epilog, cum am promis să îl termin, cu ultimul vers din sonetul lui Lope de Vega: Contad si son catorce y está hecho 35. În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, Henri Blaze Barbaria, Michel Henry Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
arătat bine legile, care dintre cei doi,/Drepturile rațiunii sunt puse toate în dorințele lor,/ Și cine trebuie să guverneze, ori mama sa, ori tatăl său/Ori spiritul, ori corpul, forma sau materia. 30 Rezultatul este 68,004566. 31 Un sonet mă trimite să fac figurație; n-am văzut în viața mea o așa situație... 32 Paisprezece versuri zic că e sonet; dintr-una într-alta merg cele trei înainte. Am gândit să nu fie rimă. 33 Conform DEX, Asonanață s.
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mama sa, ori tatăl său/Ori spiritul, ori corpul, forma sau materia. 30 Rezultatul este 68,004566. 31 Un sonet mă trimite să fac figurație; n-am văzut în viața mea o așa situație... 32 Paisprezece versuri zic că e sonet; dintr-una într-alta merg cele trei înainte. Am gândit să nu fie rimă. 33 Conform DEX, Asonanață s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
34 Băutură tipic spaniolă care se face din vin roșu, suc de portocale și lămâie și se servește cu cuburi de gheață. 35 Socotiți dacă sunt paisprezece, și s-a făcut. Referirea se face la cele paisprezece versuri ale unui sonet. ----------------------------------------------------------------------- MIGUEL DE UNAMUNO Dragoste și pedagogie 8 1 41 51 61 73 87 97 113 213
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]