517 matches
-
iarna va fi lungă. Cînd înflorește vara strigoaia*, iarna va fi călduroasă. Cînd sînt șoareci mulți, are să fie iarnă grea. Se crede că dacă iarna-i geroasă vara va fi călduroasă. Cînd asfințește soarele, se vede un sor*; dacă acest sor se află în stînga soarelui, atunci are să fie frig; iar dacă-i în dreapta, atunci are să fie cald. Dacă va tuna primăvara pe cînd încă este omăt, apoi se crede că peste vară va fi multă grindină. Se crede că cum
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se) strica sisiac - pătul de nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la muncile agricole sînger - arbust slobozîtor - băț care fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeași pedeapsă se sancționează raportul sexual cu o persoană de sex feminin între 14 și 18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profe sor sau educator, folosind calitatea sa. Art. 199. Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo, aoleo!" făcu insul ca porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui clopot" (Stelele umbrite, din Falii 2, Poema focului 1985). Întreaga creație a lui Liviu Pendefunda este plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-te unde a ajuns să spună de mama. Comuniști și securiști de nu vă mai astâmpără nimenea. Da' de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu' de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
pe carosabil, sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat eu ceva înainte, de aceea nu-i aflu rostul. Că pe bărbatu' meu l-am lăsat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai trase o limbă ca să se asigure că nu mai curge și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să facă pipi. S-a dus și s-a pișat la trunchiul stejarului. da', eu, atentă nevoie mare. M-am tot holbat eu la el până termină, după care am vrut să văd ce-o să mai facă. Și ce crezi, soro? Pur și simplu, a băgat-o în pantaloni și s-a întors la Dacie. Și atunci l-am întrebat așa, cam cu ciudă: " Și dacă o scuturai oleacă, îți seca mâna, hai!?!!" Acuma te întreb, că vorba ceea, suntem prietene
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ia ai grijă, văd că și înghețata ta e pe terminate. Dă-o dracului, să nu pățești și tu ceva, căci eu am vederea cam scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de pensetă. - Că bine zici, soro! și aruncă scândurica cu tot cu ambalaj sub masă, unde, de altfel, odihnea și perechea ei, cea a coanei preotese. - Ei acum, că am scăpat de blestematele astea de înghețate, ce spui, luăm câte o jamaică mică? Inginereasa, careia i se dusese
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mihai? Cinci ani stătu în coada ta pe la Ierusalim. Și Matei, și Iordache frate-meu, și Constantin fiu-tu, și... câți coconi ziceai că aveți? — Cinci, măria ta, răspunse prompt Brâncoveanu. — Pe nimeni, Stanco? Să nu-l minți pe vodă, soro! — Măria ta, iartă-mă dacă am greșit, dar eu știu că n-ai nimic cu băiatul sorei mele și că de fapt vrei s-o îndupleci pe maica să-și schimbe hotărârea. — Ce? tună de data asta doamna Ilinca. Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și este folosită intens, fenomenul nu se limitează nicidecum la cultura contemporană. Încă o dată, Don Quixote rămîne un caz paradigmatic, dacă nu chiar deschizător de drumuri. Într-un fel de prefață dramatizată la piesa El Narciso Divino, autoarea barocă mexicană Sor Juana Ines de la Cruz pune o reprezentantă a populației autohtone, denumită "America", să vorbească nu numai o limbă percepută ca fiind a "celorlalți", dar și un discurs al religiei autohtone. A fost un gest politic inteligent: sub pretextul prezentării poporului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să-l vadă, să-l iubească, să-l măsoare, să-l înconjoare?... Ca și pământul, universul numai prin om a devenit o realitate interesantă. Altfel ar fi o zbuciumare sterilă de niște energii oarbe, altfel, adică fără sufletul omului. Toți sorii universului nu pot avea altă menire decât să încălzească trupul omului care adăpostește grăuntele divin al inteligenței. Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască!... Omul e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei crime care-i pune șoriciul la dispoziție, iar sor-mea stătea lângă aragaz și fierbea ibric după ibric... Și o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu Mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O vale cât o țară e grădina Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spat(ar) precum... am vîndut dumisale patru pogoane vie lucrătoare, ce sînt tot într-o ogradă cu alte patru pogoane vie ale dumisale pe care le are zestre de la... spăt(arul) Manolache Dimache, socrul dumisale, ce sînt cumpărate... de la Varvara sor(ă) mai mare a noastră... Dar alte scrisori mai vechi n-am avut,... de vreme ce aceste vii din pajiști s-au făcut pe moșie mănăstirii de răposat(ul) părintele nostru Necula zlătariul”. Apoi am aflat că Manolache Dimache spătarul, care la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eram în Cișmigiu cu niște prieteni, să vedem dacă au înflorit trandafirii și să bem câte un lapte bătut. Numai ce aud pe Bica:" Eftimie, să știi că ungurul nostru iar s-a îmbătat azi-noapte!" "Dar cum îți veni asta , soro!"zic. "O să vezi D-ta când om ajunge acasă"zice. "Bine, dar de unde știi?". "Ei, iată, să-ți spun ziceo zării adineauri pe apelpisita aia a lui, și era cu Franț. Acum înțelegi, D-ta că, dacă-mi umblă dumneaei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu Franț. Acum înțelegi, D-ta că, dacă-mi umblă dumneaei singură cu Franț prin Cișmigiu, s-a întâmplat ceva cu ungurul nostru. Și ce s-a întâmplat, înțelegi D-ta" zice. "Ei, bată-te norocul zicdar cum o văzuși, soro?!151 Atât la Eliade, cât și la Al. Kirițescu de altfel, noutatea constă în reperarea și în condamnarea fenomenului dinlăuntrul universului ficțional. Piesa Gaițele redă o lume în putrefacție în care țipătul, insulta, vulgaritatea, ambiția și prostia întinează totul: familie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se limpezeau la acea vârstă de sus în jos, ca niște fiole, din fibrele musculare slăbite de pasiune, din canalele limfatice, din plexurile nervoase, din glandele endocrine. Bancurile stupide descriau hărți fabuloase ale măruntaielor ei, adevărate ținuturi subterane, luminate de sorii crepusculari ai ovarelor: Cică un tip se însurase și nu știa cum să afle dacă nevastă-sa e fată mare. Fii atent cum faci, îi zice maică-sa. îi bagi acolo o monedă de trei lei. Dacă intră înseamnă că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de a-l duce la îndeplinire... tu reprezinți creația care va ajunge să egalizeze începutul cu absolutul... Atunci, lumina devine un fel de eu, eu devin un fel de arbore, arborele devine un fel de lumină... atunci, poate că și sorii ar fi de fapt spirite care au o misiune?... ca niște fructe ce cresc și strălucesc pe niște ramuri invizibile?... și misiunea noastră comună este pozitivul... Pozitivul Ce este pozitivul? Am înțeles deja că pozitivul este lumina... gândurile bune, iubirea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]