5,168 matches
-
încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă-n hăul de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă-n hăul de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă-n hăul de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință, boală grea. E tot ce vei
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
lăsați induși în eroare (dimpotrivă, lăsați-vă seduși) de faptul că pe coperta numărului din iulie 2012 se află Kristen Stewart, vedeta din Twilight. Nu zăboviți prea mult nici asupra pictorialului din interiorul revistei. Vă garantez, în schimb, că veți sorbi, pur și simplu, reportajul „Suddenly That Summer”, de Sheila Weller, o minuțioasă reconstituire a felului în care, în vara lui 1967, în pătratul alcătuit de douăzeci și cinci de străzi dintr-un cartier din San Francisco, s-a născut așa-numitul fenomen
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
mama un Crăciun adevărat... Nu stau mult, mănânc și plec, sunt așteptat la județeană. Toți tăcură brusc, ca la o comandă. Nedumerirea, dar și respectul se citeau în ochii tuturor, mai puțin în ai lui Gheorghe. Șeful de post îl sorbea din ochi, mai ales după ce observă pe capacul televizorului un număr de inventar, urmat de trei litere ,,CPJ”, pe care le acoperi rapid cu un creion chimic, având grijă să-i facă din ochi lui Petrache. Gheorghe oftă, dădu din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
te-au arestat, dar am știut că nu este adevărat... Oamenii ca noi nu pot fi criminali, Victore. Bețivi, curvari, cartofori, chiar și hoți, da. Dar criminali, niciodată! Tălparu se opri, așteptând parcă aplauze. Își turnă din nou în pahar, sorbi puțin, pregătindu se să continue, dar se opri brusc, tulburat vizibil: Victor, alb la față ca varul, îl prinse puternic de umăr, privindu-l cu o ură disperată. Ai știut totul, domnule Tălparu! Ai venit să te consolezi sau să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară, dar mă tem că în lift e periculos - aș putea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales înscrierea. Am intrat ultima pe scenă, sau cel puțin așa am crezut. M-am prezentat onorabil, aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rocker corist care, între timp, s-a călugărit și nu i-au mai trebuit. Sunt muncite. Bătute. Dar nu le-ar da pentru toată avuția lumii. Sunt alinarea lui ori de câte ori e trist. Și câte-n lună și-n stele. Îi sorb cuvintele și mi-aș dori tare mult să-i pot auzi vocea de înger coborât printre oameni. Suspin și-mi arunc pri virea către sălciile bătute de vânt, pe malul lacului. Nu apuc decât să zăresc cu coada ochiului cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i simt în picioare. Purtam discuții cel puțin filozofice cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trebuie să folosesc toaleta. Dacă nu vă supărați, zice. Ana Marian O ieri spre dimineață Îmi place mult în 74. Au scaunele înăltuțe, așa că stau ghebos cu barba priponită-n bar și-mi fac ple tele cortină în jurul paharului și sorb acolo-n legea mea și mă doare-n bască. Nu știu de unde vine asta cu basca, dar sună așa, ca și cum nu te doare nimic. Din când în când, mă mai bate careva pe umăr: vreun cunoscut sau vreo fătucă, care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă o halbă rece. Ăla cu freza de punkist mic nu mai poate: Băăăă ești șmeeeechier?! Se în vârte în jurul scaunului meu pe care io deja sorb una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Ăsta micu are un pet gol de apă pe care îl pune jos la vreo trei metri în fața mea și își ia avânt așa ușurel și-mi trage
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și apăsat. Blondina noastră e perplexă. Plec înainte să revendic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o văzu chiar sub el pe Erika. Stătea la o masă încărcată cu sticle și farfurii pline, lângă un tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acelui răsfăț prelungit. Să nu mai faci asta. Puteai să mori, îl dojeni stins, cu glasul ei curat, mama. Au scăpat toți? Toți, îi șopti la ureche, cald, Irina, și mâna ei îi atinse fruntea, înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl liniști fata și-l mângâie întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin piața centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu în întuneric. Se ghemui la pieptul ei, apoi sări, înainte ca ea să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușa odăii. Bărbatul sări de la masă. O prinse în brațe să nu cadă. Cu-adevărat! Și detot? Detot? gemu Cerboaica, zărind prin geam coarnele cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a fost asta? Un zgomot scurt, plin, l-a smuls din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un sărut și cu bucuria pe chip, o așază pe pervaz. Privește afară, spre cerul înghețat, dar senin, ca și cum ar fi căutat, din ochi, pe cineva. Și șoptește: - Mulțumesc! FLASH 19 (Galbenă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
moarte. Printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și nu îl spune; al celui care vrea să mintă și nu minte. Totul se reduce la o disecare complicată, minuțioasă, care aduce până aproape de transparență sâmburele negru al morții. Lucrurile absorb nu numai cuvintele, dar și oglinda (=memoria): Oglinda, sorbită de setea enormă a lucrurilor, amuți, o vale seacă; privirile mele, caravanele de ochi ai mei, treceau prin această vale seacă. (Aplauze) Când oglinda este sorbită de setea lucrurilor, poetul se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sâmburele negru al morții. Lucrurile absorb nu numai cuvintele, dar și oglinda (=memoria): Oglinda, sorbită de setea enormă a lucrurilor, amuți, o vale seacă; privirile mele, caravanele de ochi ai mei, treceau prin această vale seacă. (Aplauze) Când oglinda este sorbită de setea lucrurilor, poetul se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]