922 matches
-
sfîrșit de septembrie se insinuează aproape olfactiv În pereții blocului. Stai la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să aibă nici o legătură cu, de acum, vechea afacere din insulă și, pentru aceasta, dacă era nevoie, putea să renunțe la niște bani. Stătuse ascuns la Istanbul timp de mai bine de jumătate de an. Se instalase într-un hotel sordid în cel mai aglomerat cartier din oraș, amestecându-se printre borfașii mărunți și micii comercianți din suk. Cât timp locuise acolo, stătuse ca pe jar. Nu numai lipsa de activitate îl măcina dar și faptul că bruma de bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rînd din pricina jurămîntului față de țar: jurămîntul militar nu putea fi Încălcat. Imperativul său categoric - concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, pînă la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gîndaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să-și mențină verticalitatea. Întîi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar călătoria mea avea în ea ceva aventuros și ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știu de ce am avut oarecum senzația că poate lui Strickland i s-o fi părut amuzant să aducă un broker furios tocmai la Paris ca să-și bată joc de el trimițându-l la o casă rău famată dintr-o stradă sordidă. Și totuși mi-am zis că poate n-ar fi rău să mă duc să verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Aș fi dat nu știu ce să vă fi dus dumneavoastră, i-am răspuns pe un ton oarecum acid. Atunci ați fi văzut că absolut toate presupunerile dumneavoastră erau greșite. Nu stă la un hotel elegant. Ocupă o cămăruță din cele mai sordide. Dacă a plecat de acasă, n-a făcut-o pentru a duce o viață de distracții. N-are nici un ban. — Și adică crezi că a făcut un lucru despre care noi nu știm și se ascunde de poliție? Sugestia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spuse ea. — O, draga mea, nu uita ceea ce am aflat cu toții adineauri. A fost deprins cu confortul și cu cineva care să-l îngrijească. Cât crezi că o să mai treacă până se plictisește de o cameră murdară dintr-un hotel sordid? Și, mai mult decât atât: n-are bani. Trebuie să se întoarcă. Atâta vreme cât am crezut că a fugit cu o femeie, am mai sperat să fie vreo șansă. Nu cred că aventurile de genul ăsta duc la mare lucru. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din partea mea să mă supăr. — Du-te naibii! îi spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi vrut să-și imprime în minte imaginea ei. Se ridicase și-și luase pălăria: „Nu, plec eu.“ „Tu?“ Fusese uluită, nu înțelesese ce voia să spună. „Nu pot suporta gândul că vei trăi în podul ăla îngrozitor și sordid. La urma urmei, ăsta e în egală măsură căminul tău ca și al meu. Aici o să te simți mai bine. Cel puțin ai să fii scutită de privațiunile cele mai îngrozitoare.“ Se dusese la sertarul în care-și ținea banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu-l mai văzusem pe Strickland de câteva săptămâni. Ocupat cu altele, încetasem să mă mai gândesc la el și la treburile lui. Dirk, cu lamentările sale inutile, începuse să mă cam plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucătărie ca să nu mai știe ea că sunt acolo. În timp ce mă îmbrăcam - căci Stroeve insista să merg imediat cu el la spital - mi-a spus că aranjase o rezervă pentru nevastă-sa, ca cel puțin să fie scutită de promiscuitatea sordidă a unui salon de spital. Pe drum mi-a explicat de ce avea nevoie de prezența mea. Dacă refuza în continuare să-l vadă pe el, poate accepta să mă primească măcar pe mine. M-a implorat să-i repet că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că, tocmai conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că pentru ochii europenilor ar fi părut uimitor de sordid. Casa era dărăpănată și nu prea curată. Când m-am apropiat, am văzut vreo trei-patru băștinași culcați pe verandă. Știți și dumneavoastră cum le place băștinașilor să stea unul lângă altul ca o turmă. Era acolo un tânăr întins cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un aer de superioritate. Căuta să nu asculte vocea neobrăzată a acelui ipochimen, care continua să trăncănească despre scadențe și despre riscuri. Încercă să Își alunge gândurile, Însă propunerea lui Cecco Îi săpa mereu În minte, ca o apă sordidă. În fond, oare nu putea cu adevărat să se alăture și el la Înșelăciunea cu cruciada? Pe cine ar fi păgubit, În afara unei gloate de negustori Îmbogățiți și de milogi și a unei Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la momentul pe care îl așteptam de luni de zile. Ca o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și nu știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor pendulelor. La acea cădere infinită. La moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă. Chiar și celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Am trăit multă vreme cu această idee, cu gândul că Destinat ajunsese să ucidă din greșeală, dintr-o iluzie, din speranță, din cauza amintirilor, de groază. Era o ipoteză frumoasă. Asta nu ștergea crima, dar o făcea orbitoare, o scotea din sordid. Criminalul și victima deveneau martiri: rareori vezi așa ceva. Iar apoi, într-o zi am primit o scrisoare. Știm mereu când pleacă scrisorile. Dar nu știm de ce nu ajung niciodată sau de ce le ia atât de mult timp. Poate că micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru dumneavoastră, i-am zis, luându-mi o expresie serioasă și încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sorți. Esența divină o-mprăștii spre astre, Pe-un drum făr' de-ntors călăuză să fii, Porțile-nchizi cu zăvorul de oase, Spre lumină conduci spirite străvezii. În ochii sticlosi îți ard veacuri trecute, Mirosuri fetide împrăștii în jur, Tu, moarte sordidă cu rânjete slute, În față-ți nu-ndrăznesc a comite sperjur. 4 iunie 2017 Referință Bibliografică: RÂZI / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lăcrămioara Stoica : Toate Drepturile
RÂZI de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364375_a_365704]
-
pentru cel mai bun spectacol, iar Szász Enikő a primit Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul Femeia! Indiscutabil, este un text bun, inteligent, dens, greu pentru cei doi actori, care, în spațiul acela concentraționar, bântuit de obsesii paranoide, sordid și lipsit de speranță, care este, până la urmă bucătăria, în care se pregătește - pe viu - tocana sărăcăcioasă (foarte bună scenografia doamnei Iudit Dobre-Kóthay), trebuie să susțină, vreme de două ore, o stare emoțională la cote maxime, utilizând întregul arsenal de
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard mocnind în ochiul maladiv Ne-am revăzut la sfârșit clepsidră abisală Foșneau nisipuri sub arcade austere Și dacă voi muri...lăsați-mă-n lumina pală Pe-o filă...ultimă-n jurnal...tăcere... Referință Bibliografică: Jurnal comun / Mihai Condur : Confluențe
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
galileean arăta felul în care trebuia lucrat în continuare, aruncând vina pe altcineva, cum făcuse cu procuratorul Ponțiu Pilat în ziua procesului. Trebuia lucrat pe mai departe în același fel iar omul potrivit nu putea fi altul decât un personaj sordid de teapa tâlharului Baraba. Arhiereul spera că înlăturând pe câțiva dintre ucenicii galileeanului, i-ar fi determinat pe restul dintre adepți să se împrăștie și să se teamă de oamenii Sinedriului și de el, reducându-i astfel la tăcere în
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
unul care se părea mai puțin sclipitor și mai precaut, tocmai pentru că nu era uns cu asemenea alifii. Mi-e jenă să caracterizez recentul eșec electoral cu vulgarul termen de „respingerea alifiilor”, dar flerul electoratului de a le simți mirosul sordid, nu se poate să nu mă încânte! Și chiar îmi permit să propun domnului Ponta această formulare privindu-i eșecul, în completarea celei a domniei sale cu cele trei etichete - coruptie, comunisti si baroni. Către care, optimist fiind, eu sper că
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]