529 matches
-
o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești prea adânc și îndelung, începe să te ademenească. Dar trebuie să te smulgi din ademenirea ei, Bologa, căci orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
țin la preț. Judecata globalistă nu este niciodată corectă. Greci erau atenienii dar și spartanii. Caut cărarea care nu se va sfârși odată cu mine. Spiritele mari interoghează tăcerea. De aici și de dincolo. Și munții au semnul întrebării pe frunte. Spânzurătorile sunt întrebări, nu răspunsuri. Nu e nevoie să ridicăm alte piramide. E suficient să le citim corect pe cele existente. Frica de deșert a înălțat piramidele egiptene. Drumul omenirii a fost luminat mai ales de incendii intelectuale. Neasâmpărații au fortificat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În tiranie, din orice cuvânt poate țâșni o spânzurătoare. La volanul istoriei ajung totuși prea mulți oameni fără permis de conducere. Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Istoria s-a scris întotdeauna șerpuit. Așa cum se disipează urina boului. Elevii rețin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele pot decide totul. O spânzurătoare stilizată, amplasată la intrarea într-o localitate, poate converti curajul în frică și impertinența în supunere. Patriotismul autentic mizează pe sensibilitate și pe subtilitate. Nu pe lozinci. Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele pot decide totul. O spânzurătoare stilizată, amplasată la intrarea într-o localitate poate converti curajul în frică și impertinența în supunere. Patriotismul autentic mizează pe simplitate și pe subtilitate, nu pe lozinci. Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie 1763 (7271)... Și cine crezi că întocmește zapisul de vânzare? Nu-i pot da cu presupusul. Cine o fi? “Petre băcalul de pe Podul Spînzurătorii” și nimeni altul. Ce vinde și cui? Vinde o livadă cu vii lui Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar în graba lui “băcalul” nu scrie unde se află livada și viile vândute. Te ascult și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plăcere. D-apoi umblat-am noi prin viile Iașilor și ale împrejurimilor lui, ne-am întâlnit cu tot felul de lume și bogată și săracă, dar alt loc unde să ne încheiem drumețiile noastre nu s-a găsit decât “Podul Spînzurătorii”? Întâi să-mi spui unde-i acest “pod”? Nu-i altul decât fosta “Uliță a Gunoaielor”. Știi cum dispare măgarul în ceață și ciobanul nu-i mai știe urma? Așa și cu acest nume dat unei uliți a Iașilor și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dispare măgarul în ceață și ciobanul nu-i mai știe urma? Așa și cu acest nume dat unei uliți a Iașilor și amintit de tine. Dar “Podul Roș” îți spune ceva? Apoi acest nume se trage tot de la faptul că spânzurătoarea care se afla lângă fântâna din fața Curții Domnești a tot coborât pe actuala Stradă Palat, dându-i numele de “Podul Spânzurătorii”. Sper că știi ce însemna la acea vreme numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și amintit de tine. Dar “Podul Roș” îți spune ceva? Apoi acest nume se trage tot de la faptul că spânzurătoarea care se afla lângă fântâna din fața Curții Domnești a tot coborât pe actuala Stradă Palat, dându-i numele de “Podul Spânzurătorii”. Sper că știi ce însemna la acea vreme numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul” nu era altceva decât o uliță podită cu bârne de stejar! De aici și numele “Podul Vechi”, “Podul Hagioaiei” și câte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul” nu era altceva decât o uliță podită cu bârne de stejar! De aici și numele “Podul Vechi”, “Podul Hagioaiei” și câte altele... Păi dacă tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că pe vremea lui execuțiile nu se mai făceau pe Podul Spânzurătorii, ci pe Movila Sarandei, aflată în fața porții dinspre nord-est a mănăstirii Frumoasa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Podul Hagioaiei” și câte altele... Păi dacă tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că pe vremea lui execuțiile nu se mai făceau pe Podul Spânzurătorii, ci pe Movila Sarandei, aflată în fața porții dinspre nord-est a mănăstirii Frumoasa, care se cheamă chiar “Poarta Spânzuraților”. Pe Movila Sarandei se țineau iarmaroacele și execuțiile aveau loc în zilele de iarmaroc. De ce se chema “Poarta Spânzuraților”? Fiindcă înaintea execuției
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nord-est a mănăstirii Frumoasa, care se cheamă chiar “Poarta Spânzuraților”. Pe Movila Sarandei se țineau iarmaroacele și execuțiile aveau loc în zilele de iarmaroc. De ce se chema “Poarta Spânzuraților”? Fiindcă înaintea execuției, oricât de nelegiuiți ar fi fost condamnații la spânzurătoare, primeau totuși binecuvântarea preotului mănăstirii Frumoasa. Până aici ai notă maximă, dar spune-mi cum îl chema pe ultimul călău al târgului? Îi spunea Gavril Ciobanul, zis Buzatu. Știi cumva cum a debutat în noua lui îndeletnicire? Mai paradoxal nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o pune în practică pentru pedepsirea ucigașului, subtitlul piesei, în formula voit oximoronică de tipul "comedie tragică", ar putea fi însoțit de sintagma "umor de spânzurătoare", aplicabilă aici în sens propriu. Piese ca Idolul și Ion Anapoda și Domnișoara Nastasia demonstrează astfel, pe de o parte, polimorfismul umorului și pe de altă parte tentativa de marcare a notei de originalitate față de universul caragialian, chiar cu riscul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe un singur talger al balanței. Și dacă trebuie să-mi reproșez o vină, știu de unde vine reproșul. De la cealaltă jumătate a mea. ultima noapte în Yucatan Merida. Hotel Bojorquez Spaniolii, punând temeliile Veracruzului, au ridicat un zid și o spânzurătoare. Locuințele au apărut după aceea. Care va fi fost începutul Meridei? Stau treaz, mult după miezul nopții. Am încercat, întîi, să adorm, dar n-a fost chip. De afară pătrunde pe fereastră o lumină gălbuie, de incendiu tropical. Stăm și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care voiam să închid: — Ai găsit pe cineva cu care te simți în siguranță? O să te întorci. Semăn cu ea. Cu ea! Trecu o lună. Lee nu s-a mai întors, cei doi traficanți de droguri au fost condamnați la spânzurătoare pentru crimele De Witt-Chasco, iar anunțul meu continua să apară în toate cele patru cotidiene din L.A.. Cazul Short nu mai ocupa primele pagini ale ziarelor, nu mai primeam ponturi aproape deloc și toată lumea, cu excepția lui Russ Millard și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că un roman trebuie să aibă o structurare precisă, dată de o mișcare internă care-i este specifică numai acestui motiv al romanului. Nici un romancier român nu a știut mai bine decât Rebreanu cum să Înceapă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu pumnii În portiere și Întindea palma spre Jim, cu jelania bine-cunoscută pe toate străzile din Shanghai: — Fără mamă! Fără tată! Fără whiskey cu sifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un roșu umed de parcă ar fi fost proaspăt vopsite pentru parada anuală de Ziua Muncii. În mod obișnuit, Jim s-ar fi oprit să se uite la mulțime. În drumul de la școală spre casă Yang circula adesea prin Orașul Vechi. Spînzurătorile publice aveau loc pe un stadion În miniatură, cu o estradă de lemn curată și cu șiruri circulare de bănci În jurul stîlpilor de execuție din lemn de tec și atrăgeau Întotdeauna un public tăcut. Chinezilor le plăcea spectacolul morții, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o pauză infernală. O văd pe Italia și pe mine în ea, în infinite momente, toate momentele în care am făcut dragoste. Să mă pedepsesc este singurul lucru pe care pot s-îl fac. Să-mi vâr gâtul într-o spânzurătoare deja pregătită. O privesc pe mama ta și poate că și ea renunță la ceva pentru a-ți salva viața. Îl înșfac pe demonul acela care călărește pe spatele meu, care îmi intră în sex: Fă să trăiască fetița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic de îmbrăcat. A început să-mi pară foarte rău și să mă simt foarte prost din cauza felului cu iz de martiriu în care-mi abandonasem toate hainele mele superbe la Londra. Mă comportasem ca un condamnat în drum spre spânzurătoare: plânsesem foarte dramatic, zisesem că viața mea se sfârșise și că acolo unde mă duceam nu aveam să mai am nevoie de haine. Dar eu nu mă duceam decât la Dublin. Nu în viața de apoi. Sincer, eram demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
altă posibilitate decât să sustrag ceva din lucrurile lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil. Dar ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care pot inventa un joc de societate. Un ghem, un joben, o plasă, o spînzurătoare. Așa i se spune acum În casă lui Andrei, domn’ director, pentru că aruncă. Are un an și jumătate și, după cum se vede, e deosebit de muzical. Ca și mama lui, pe care-o aud cîntînd În norvegiană prin bucătărie. Îi ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]