13,108 matches
-
fază, cea locală la nivelul Ciprului, am obținut locul al II-lea din cele 10+ proiecte participante, calificându-ne astfel la etapa următoare. Iar după faza internațională, juriul NASA ne-a acordat premiul de cel mai bun concept de misiune spațială, din cele peste 950 de proiecte participante din peste 133 de țări din întreaga lume. Echipa noastră este formată din 10 persoane: 5 persoane aflate în Cipru și 5 persoane din Serbia, membrii echipei fiind de diferite naționalități: ciprioți, sârbi
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
Serbia, membrii echipei fiind de diferite naționalități: ciprioți, sârbi, ucraineni și un singur român (eu). V.I.: Ce ne puteți spune despre Proiectul Arachnobeea (Păianjen-Albină)? A.C.: Arachnobeea este o dronă utilitară ce poate fi folosită de membrii echipajului de la bordul stației spațiale ISS. Designul fiind modular, poate fi adaptat oricăror condiții de lucru. Astfel, în ambient presurizat se poate deplasa folosind cele 4 rotoare (albina), iar în spațiile depresurizate cu ajutorul celor 4 membre (păianjen). De aici și conceptul de drona hibridă Păianjen-Albină
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
călătoria în SUA, să intrăm în contact cu oficialii de la NASA. Cu siguranță va fi un „life changing event”. Doresc să continuăm cooperarea din echipa Arachnobeea și să avem șansa să putem crea ceva ce într-adevăr va revoluționa activitatea spațială. Reușitele de până acum ne-au întărit încrederea în puterile proprii și dorința de a realiza proiecte din ce în ce mai ambițioase. V.I.: Un gând pentru românii de pretutindeni... A.C.: Doresc să îndrept cele mai sincere gânduri către toți românii din lume: să
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
Barnes&Noble Books, New York , “The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea și difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică și o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariții; și minune mare, spațial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruța cu două, trei și patru roți apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găsește tot pe teritoriul nostru, la Tartaria
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
dau, ani la rîndul, examene foarte greu de trecut care implică nu numai cunoașterea tuturor străduțelor întortocheate ale Londrei, dar și drumul cel mai scurt între două destinații; hipocampusul acestora, o zonă a creierului folosită în stocarea și procesarea informațiilor spațiale, e mai mare decît al celorlalți oameni). Locul talentului pentru cuvinte și al memoriei verbale identificat de Gall este aproape de locurile ocupate, în prezent, de aria lui Broca și aria lui Wernicke. În mod surprinzător, pot fi aduse în discuție
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
lui Dumitru Radu Popa. Pe de o parte prin amestecul de real și fantastic, ce balansează între un tărâm luminos, plin de culoare și armonie, și un tărâm straniu, ambele deschizând un labirint al lumilor paralele, al planurilor multiple, atât spațiale, cât și temporale. Pe de altă parte, prin paradoxala gravitate a umorului și a ironiei ca spirit critic ce demistifică, nu prin evaziune, ci prin asimilare și depășire. Toate acestea sunt potențate prin măiestria de a crea atmosferă (un decor
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
ceda uneori acestei dorințe, constatând că nimic extraordinar nu se întâmpla, decât poate faptul că, pentru câteva secunde, se simțea deopotrivă privitorul și cel privit în acel tablou" (pp. 12-13). Suspendarea într-o altă dimensiune presupune distorsiuni temporale și alunecări spațiale, astfel că, deși născută în 1917, stabilită în anii 60 la New York, Lady V. duce cu ea cititorul în ambianța anilor 1870, Whistler și Gautier devenind personaje. Raportul dintre viață și artă este surprins prin aventura spiritului peregrin aflat în
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
ne este deconspirat de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren, deși se mențin în cadrele acelorași distorsiuni temporale și spațiale ce implică sfărâmarea cadrelor realismului, ori ale falsului raționalism, transportă cititorul într-o zonă a misterului sumbru, a fantasticului mistic. Un proces legat de vânzarea unei case declarate bântuite naște discuții în rândul unor funcționari din justiție și duce la
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Este vorba despre un complex de valori înseriate și scalate între care se stabilesc relații urmând a căpăta sens și formă în discursul promulgat prin decizie componistică și afirmat în acțiunea vie a „rostirii”. Acest proces al interrelaționării dintre valorile spațiale se petrece de obicei inconștient, ca parte a unui complex de factori interdependenți funcțional, ale cărui resorturi interacționează în afara conștiinței actanților. Voința componistică (formativă) se aplică sintetic asupra acestui proces, coordonând conștient (decizional) evoluția anumitor elemente subsidiare ale acestui fenomen
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
muzical redefinit în funcțiile sale de bază, și anume clădit pe relație și nu pe enunț-obiect (sonor) în desfășurarea teleologică. Enunțul intervalic este acțiunea formativă elementară în acest discurs și se produce dual, într-o relație definită între anumite puncte spațiale ce constituie fenomenologic obiectul muzical. Limbajul generat se edifică pe un complex de relații asupra căruia urmează a se concentra acțiunea formativă. Această transgresie de la enunțul prim de sunet, conform practicii muzicale tradiționale, la enunțul prim de relație între puncte
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
ce constituie fenomenologic obiectul muzical. Limbajul generat se edifică pe un complex de relații asupra căruia urmează a se concentra acțiunea formativă. Această transgresie de la enunțul prim de sunet, conform practicii muzicale tradiționale, la enunțul prim de relație între puncte spațiale asupra cărora se va concentra acțiunea formativă a discursului muzical privește evident altă Lume (a comunicării prin sunet - în sens generic) cu altă Logică internă de desfășurare a acțiunii (muzicale). Lucrarea Cantus Firmus (PHTORA III) deschide în acest sens un
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
configurarea limbajului muzical se transgresează de la un anume tip tradițional de „lectură” (a operei închise în semiologia tradițională corespondentă) la alt tip de enunț. Și anume, de la element la relație-element. Dacă am nota cu [MT] cardinalul mulțimii totale a punctelor spațiale înseriate și scalate în toate dimensiunile-spații ale obiectului muzical, relația dintre aceste n elemente luate câte n ≤ [MT] va constitui modelul generic al formării discursului muzical în noua ordine.) Discursul muzical va deveni locul privilegiat de enunț al intersecțiilor de
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi logic în raport cu spațiul oferă o apreciabilă libertate de concepție, fapt dovedit prin imensitatea numărului de opusuri realizate de-a lungul ultimelor secole. Operând pe o interfață spațială, compozitorul își poate șlefui elementele sonore ca obiecte în sine, asensuate. Funcția lor este de delimitare (localizare punctuală) în spațialitatea conceptual-ideatică a mișcării muzicale. ② Cel de-al doilea raport al gândirii componistic-muzicale, incluzând în pereche spațiu-timpul, implică un mod de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
un mod de aspectare propriu construcției teatrale (dramaturgiei), prin/ca: Decor (spațiu/cadru scenografic dimensionat figurativ prin volumele obiectelor propriu-zise și a intervalelor dintre acestea) și scenă (situație relațional-temporală generată prin prezența efectivă/manifestă a unor personaje); Costum (caracter static/spațial) și personaj (caracter dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare/lumină (ca aspect/imagine de suprafață sau intensie pe durata/continuitatea unei stări temporale). Corespondentul muzical al acestei perechi de supra-întindere este conceptibil pe trei subnivel-straturi, ordonate de la stabil către relativ-stabil, conform coordonatelor sonore de Timbru, Intensitate și Tempo
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
multe prea de-aproape, nu-l mai putem survola ca întreg. Spunem deci că timpul este perceput în imedialitate (fără interval de desfășurare), ca netimp, echivalent deopotrivă - prin inmensurabilitate -, clipei și eternității. Ceea ce se aude însă ne conferă o perspectivă spațială proprie muzicii, de corporalitate sonoră căreia îi suntem cuprinși ca scufundare într-un spațiu anume, adică într-un mod de spațiu. Cum timpul este încremenit, mișcarea exclusiv în spațiu poate fi orientată simultan(-instantaneu) în toate direcțiile, prezumând spațiului calitatea
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Dowling, Sketch, pentru violă, voce, clavecin și computer e clădită, așa cum o spune și titlul, pe un tipar teatral-dramaturgic, sau ca să cităm viziunea autorului asupra actului componistic, sub forma unui „act sculptural, ce include implicarea obiectelor sonore și a prezenței spațiale.” Așadar, vocea ar avea semnificația unei sculpturi, iar instrumentele, pe cea a obiectelor sonore, toate legate între ele de rezonanța mediului electronic. Lucrarea nu e lipsită de o tentă umoristică, rezultată din succesiunile sincopate ale ritmurilor eterogene, minimaliste, dar și
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
interpretării ei. Tot dublă e și semnificația construcției piesei. Pe un fel de pedală redată de mediile electronice, compozitorul suprapune diferite repere, algoritmic, printre care sunete lovite sau ritmuri și timbruri punctate, făcând posibilă perceperea timpului, prin contrast cu imuabilitatea spațială. Cea mai amplă, dar și cea mai interesată din recitalul celor doi irlandezi rămâne, indubitabil, lucrarea Pentacle, semnată Jean-Claude Risset - un autor binecunoscut publicului nostru, din programele diferitelor ediții ale Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi - și dedicată uneia dintre virtuozele
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de voy pentru flaut, violoncel și pian de Sebastian Andone are o formă de poem, cu o sensibilă delicatețe de culori. Gabriel Mălăncioiu surprinde în piesa sa Liniște, pentru soprană și flaut, pe versuri de Lucian Blaga, un sentiment larg spațial, inclusiv prin orientarea emisiei vocale și a celei instrumentale direct spre pianul cu capacul ridicat și cu pedala pusă, ceea ce produce prin intersectări o profuzie de sunete armonice. Sabina Ulubeanu a modelat, în Raum und Liebe pentru flaut, violă, violoncel
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
că, aprioric, timpul pur este informal, fiind doar substanță de continuitate. Forma sa se ivește într-o circumstanță de incidență sau fluctuație, din care diverg simultan-alternativ (în raport cu timpul) două forțe: inflația - ca extindere sau dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor două forțe, forma
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
-ne tot la coordonatele energie-timp, schimbarea în constanta variabilității sau profilului de tranzit al lor se poate evidenția (articula) presupunând existența unor faze intermediare. Pf-trz 1. Pe relația E→T se intermediază tractor printr-o pereche de faze de adâncire spațială, sub aspectul de timbralitate sonoră. Astfel, pornind dinspre stadiul prim-energial, demersul (formalizarea) Mins se inițiază prin/dintr-un impuls incipient, în rezonanța căruia detensia energetică se densifică sonor într-o masă acordică compactată în simultaneitate, percepută ca grosietate timbrală sau
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
printr-o altă pereche de două faze. Trece mai întâi printr-o fază timp-spațială, de reliefare sonoră, exprimabilă ca declinare melodică sau diatonie (tonuri distincte în șir-pereche), și descriptibilă printr-un dublu aspect: de reprofilare temporală prin secvențialitate; de profilare spațială prin intervalitate, ceea ce determină extensia spațială în plan vertical, din această fază. Ulterior, în faza adecvată printr-o încetinire a tempoului în-parcurs, extensia spațial-verticală atinge climaxul, ca punctualizare sonoră la vârf, sub aspectul de sunet-înălțime, delimitat uniton (ca doar acolo
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
faze. Trece mai întâi printr-o fază timp-spațială, de reliefare sonoră, exprimabilă ca declinare melodică sau diatonie (tonuri distincte în șir-pereche), și descriptibilă printr-un dublu aspect: de reprofilare temporală prin secvențialitate; de profilare spațială prin intervalitate, ceea ce determină extensia spațială în plan vertical, din această fază. Ulterior, în faza adecvată printr-o încetinire a tempoului în-parcurs, extensia spațial-verticală atinge climaxul, ca punctualizare sonoră la vârf, sub aspectul de sunet-înălțime, delimitat uniton (ca doar acolo), într-un areal/registru de înălțimi
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
simplu, fiind lesne separabil dintr-o succesiune, circularitatea capătă un caracter pulsatoriu (a, a, a, etc.). În situația unei intensii energetice tot mai crescânde, duratele-expresii de continuitate se comprimă odată cu micșorarea intervalelor dintre înălțimi, într-un aspect general de diminuare spațială. Continuând astfel, sunetele înălțime-durată ajung să se decontureaze discret, într-o singură linie, ca sublimare monodică până la unitonie. Asociat acestui fapt, și punctele-incipit ale rimelor Fmz se apropie, determinând densificarea frecvenței acMins, care generează apoi, prin contopirea accentelor, un mod
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
aceste texte permit o trecere în revistă (fie și în cheie parodică) a procedeelor tehnice specifice postmodernismului românesc din faza de început (perioada textualistă). În fine, recitite astăzi, textele din O sută de ani de zile la Porțile Orientului, Epopeea spațială 2084 sau Planeta Mediocrilor pot fi interpretate ca momente ale rezistenței anticomuniste din perioada finală a dictaturii. Sarcasmul coroziv al acestor texte poate fi pus în relație cu vituperantele intervenții ale lui Neculai Constantin Munteanu de la microfonul Europei Libere. Faptul
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]