11,094 matches
-
devină stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică de jos tesla pe care Năsturel o lăsase ca nefolositoare și făcând din miezul rărunchilor hac!, ca și când ai avea să despici un nod care se ține prea înverșunat de mijlocul lemnului, sparse țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cu sânge și ninge cu bucăți de creier uman. Mintea nevinovaților din apartamentele învecinate e terciuită nemilos, dar nimeni nu schițează vreo urmă de protest. Ar fi complet inutil. Participanții la bairam n-ar auzi nici dacă li s-ar sparge ușa de la intrare cu un berbec. Lucrurile se schimbă întru câtva când ziua de naștere se serbează în prezența părinților, iar copilul încă n-a ieșit din adolescență. Explicația e la mintea cocoșului. Tatăl n-a mai ales să plece
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
a mai rămas După acele dragi pahare Băute-n Morile de Vînt? Bătrîne Al, toși, în finale, Ne dăm cu fundul de pamînt Și nu mai vrem să știm nimica. O, scandalosul Pîrș din Zori Cînd vinului îi sîntem sticla Spartă-ntr-o mie de fiori Și din ungher libarca vană A vechiului plictis învie. Bătrîne Al, e-n mine-o rană Pe care n-o mai pot descrie. Căci unde ni-i copilăria Cu iz răscopt de dovlecei? Oh, du
Cîntec naiv pentru Săndel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10942_a_12267]
-
e o dezordine acră și reflexivă punctele se albesc în derivă virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă înrotunjindu-te-n cămașă spărgând hotarele-n păcat pruncia ta s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât de ciudat: ziua s-a spart polul nord mi-a plesnit în port-hart pe sub pleoape îmi trec până și lipitori tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura-mi miroase ca gingiile
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
unei haine. Norme Numai ceea ce putrezește pretinde dovezi nici pămîntul care putrezește nici apa care putrezește nici soarele care putrezește și el nu se abat de la regulă doar sfințenia nu putrezește e un etern început gata cel mult a se sparge rece și inumană cum o bucată de sticlă. Păpuși Pînă și-aceste păpuși sînt dedate la furtișaguri asemenea unor servitoare netrebnice afară e-o inconștiență senină un cer lipit de trup cum transpirația.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
făceai cu sînii cheta Prin tavernele candorii? Aveai cea mai inocentă Coapsă din întreg orașul, Presărată fin cu creta De mult dulce pătimașul Detectiv Emil Brumaru Ce-ți înnobila chiloții, Bosumflați la fund, cu harul, Chiflicind toți cașaloții Și-ți spărgea naiv poșetă Cu pitaci și trupu-n zorii... Mai ții minte, Cuchineta, Anu-acelor triste glorii?
Cuchineta by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11558_a_12883]
-
ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
antologii de literatură română ar căpăta dimensiunile unui somptuos, impozant volum de opt-nouă sute de pagini, de nu și mai mult. Nimic de-a face cu meschine încropeli decorative din zilele noastre, prezentate ca epocale rachete balistice culturale menite să spargă, în fine!, blocada indiferenței față de o literatură ce de-abia acum începe, de-abia acum se înfiripă... Subintitulată "Traduction et extrait des principaux počtes et prosateurs", antologia a fost făcută de doi autori, N.Iorga și Septime Gorceix. Acesta din
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
oameni și de fotografii de-ale lor ,băieșița n-are leafă" ș.a.m.d. un rege de operetă decorează un general în ținută de gală pînă la femeia cu gherghef și înapoi nu mai este decît un pas și liftul sparge acoperișul teatrului și uite cum trecem ușurel de la Național la Intercontinental București, 10/4/05 Aithér (A cincea țară) uite că mă întorc într-un oraș pe care nu-l mai cunosc pe care îl recunosc doar precum ai spus
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și arinul pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
fiecare bucățică de carne îmi vine să le spun tuturor c-o să dispărem brusc în mintea mea se repetă același scenariu totul în jur e transformat în moloz și mă isterizez de frică mănânc cu noduri de frică soneria îmi sparge timpanele de frică beau prea mult, de frică tratamentele chimice prescrise o dată la câteva luni sunt o frecție se poate ca mințile mele să fie țăndări dar nimic nu mă poate împiedica să alerg mai departe prin dezastrul psihic al
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu-i este. Dar ele ne pîndesc deschise larg, Să ne absoarbă-n fragedele bezne. Și-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă vezi poate vrei să știi că vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
ca să mai aibă parte de un final de viață liniștit, trebuia ca și eu, în cealaltă cameră, în semn de solidaritate, salvîndu-l astfel... era neapărat nevoie să dau semne de neputință acută, să încurc sensurile, să produc versuri ininteligibile, să sparg strofa aiurea, fără nici o grație, să încîlcesc semnificațiile ca pe niște sfori enervante, cu noduri vechi și nefolositoare...să rătăcesc hai-hui pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața aia cu ochii verzi, veșnic exaltată și
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
zurbagii (veseli-chercheliți-fără griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
a dat adevăratul exotic romantic, care nu e decor, ci priveliște însuflețită, și tot el în Doina lui și mai ales în Satira III, a înălțat poezia noastră patriotică în domeniul etern al frumosului pur. Dar Eminescu, ca orice geniu, sparge hotarele unei școli și tot atât de bine am putea să-l numim ultimul și cel mai mare romantic ca și întâiul și cel mai mare clasic al literaturii române" (Romantismul român). într-un alt articol, Eminescu și poezia pură, unde teoretizează
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
poate fi furată, ascunsă, mâncată. Un asemenea eveniment trebuie împiedicat cu orice preț. Dincolo de poezie și de mitologie, Luna e, pentru oamenii serioși de la Primărie un obiect de iluminat gratuit și avantajos (nu ia foc, nu trebuie aprinsă, nu se sparge și nu necesită înlocuiri periodice). Până la iluminarea electrică a Cișmigiului, făcută abia în ultimul deceniu al secolului luminii de lună, plimbarea prin parc e permisă până la ora zece seara în mod obișnuit, iar în nopțile cu lună, se înțelege, plină
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
decupăm altare uitării, cernem noroiul la limita dintre suflet și lut, cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi. satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet, preludiu unei iubiri frânte într-un recviem. parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri. dar cine să spargă oglinda adâncului? Citește mai mult Suntem atâta de singuri,parteneri cu nepăsarea.dureros de orbi,dureros de surzi,decupăm altare uitării,cernem noroiulla limita dintre suflet și lut,cu tristețea brațelor rotunjiteîn îmbrățișări goale de noi.satisfăcuți agonizămîntr-un zâmbet,preludiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]