12,878 matches
-
Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală fericiți, cu ochii scăldați în lacrimi. Mihai Constantin e strălucitor. E un spectacol oarecum straniu pentru spectatorii din Portugalia. Au venit foarte mulți tineri. În 1974, când a luat sfârșit dictatura lui Salazar, peste 45 % dintre locuitorii Portugaliei erau analfabeți. În treizeci de ani a trebuit reconstruit totul. Societatea. Educația. S-a creat treptat o cultură teatrală
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Educația. S-a creat treptat o cultură teatrală. Dar tinerii, ca pretutindeni, iubesc televiziunea, DVD, computerul, ascultă muzică hard. E greu să-i convingi să vină la teatru. Și totuși, în cele două seri cu Oblomov au fost foarte mulți spectatori tineri. S-a petrecut un miracol. Acest spectacol prezenta o tradiție necunoscută de acești tineri, ei au venit și au văzut ceva ce n-au mai văzut niciodată până acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt tulburați. De imagini, de lumină, de atâtea stări pe care le creează personajele și nu în ultimul rând de limbă. Spectacolul, bine subtitrat în limba portugheză, era urmărit de spectatori, dar era și altfel înțeles. Există cuvinte în limba română care sunt pronunțate cu un anumit accent și acest accent se regăsește în portugheza vorbită în Porto, deci nu la Lisabona, nu la Sintra, nu în Algarve, doar în Porto
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
presă... Dar obstacolele acestui debut au fost pe măsura ambițiilor: programe anapoda, subtitrări de proastă calitate, decalate, nepotrivire de ecrane, plus că o anume proiecție de la Cinematograful "Patria" ar fi putut fi luată drept o experiență de criogenare făcută pe spectatori. Nu-i nimic, plăcerile cinefile au compensat inconvenientele, așa că urăm viață lungă BiFESTului! Iată că și regizorii "de artă" fac sequeluri; ultimul film al regizorului hongkonghez Wong Kar Wai (difuzat la BiFEST) e elementul final al unui triptic, în sensul
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
ajungă în situația penibilă a soților lor adulteri... Cel puțin pe ecran, iubirea lor nu se consumă; mai târziu, îți vine greu să crezi că cei doi au întreținut relații sexuale al căror rezultat e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și pândească subiecții pe la colțuri, prin cadrul ușilor, pe alei întunecate, ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
că cei doi au întreținut relații sexuale al căror rezultat e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și pândească subiecții pe la colțuri, prin cadrul ușilor, pe alei întunecate, ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
emoționale, dar nici un punct culminant. Legătura dintre cele trei planuri ale acțiunii este psihicul lui Chow; racordurile se fac prin diverse obiecte care reapar. Meandrele narațiunii degenerează într-un labirint minoic și nu există nici un fir roșu care să ajute spectatorul să iasă, în ciuda numeroaselor intertitluri care precizează datele sau orele. Prin adăugarea materialului SF, lungmetrajul vrea să ilustreze un paradox temporal: și dacă te îndrepți spre viitor, găsești tot trecutul, care e omniprezent. Dar știm cu toții că memoria e uneori
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
lor cum trece peste mobilă în mișcarile de travling de parcă te-ar invita să asiști la un incident, nu să înțelegi dinamica unui cuplu incipient. Acesta e un paradox regizoral, deoarece camera din proximitatea protagoniștilor invită de obicei la participarea spectatorului, nu la distanțarea lui. Relația dominantă dintre cinematografie și mizanscenă e reversată în lungmetrajul lui Bertolucci din 1990, Ceaiul în deșert. De data aceasta, regizorul lasă decorul natural (Africa de nord, Sahara) să-și strivească - psihic - personajele (Kit și Port
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă", sugerează un mod de aproximare a realului-imaginar cu o totală libertate de invenție a ecuațiilor dintre termeni și, totodată, o libertate de distanțare față de aceste construcții, o detașare relativizantă, de spectator și de regizor care manevrează numitele metafore după impulsurile momentane ale sensibilității sale. Această libertate imaginativ-(auto)critică, dacă ne putem exprima astfel, asigură, pe de o parte un foarte larg câmp relațional, multiplu sugestiv, de ample reverberații ale sensului
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
păstrăm o oarecare independență în raport cu spectacolul și să ni-l asumăm ca pe un act continuu în mișcare. Nu e nici o nenorocire dacă unele detalii ne scapă; asta nu ne face să ratăm esența. Confruntat cu înlănțuirea neîntreruptă a imaginilor, spectatorul are de ales între a refuza să se implice și a se lăsa târât de val. Examinarea detaliilor nu-și află aici rostul. E totul sau nimic. Teatrul lui Zholdak poate fi nu numai respins, ci și temut, căci el
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
poartă pe căi neștiute, instituie relații bizare și schimbă deseori tonalitatea. Secvențele spectacolului erau una mai melancolică, alta mai puțin melancolică, una mai luminoasă, alta mai întunecată. Ritmul lent, lungit, ritm fantasmatic! Am avut atunci impresia că Zholdak îi permite spectatorului de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
portretizați tot de către actori - și membrii trupei în interacțiunea lor cu locuitorii orașului. Debutul regizoral al lui Moises Kaufman este însă un film cu o clară agendă politică: constelația sa de actori hollywoodieni nu are doar rolul de a atrage spectatori (știm de mult că unele filme sunt doar vehicule pentru staruri), ci și de a da mai multă pregnanță unei crime care s-a aflat în miezul unei dispute legislative privind promovarea unui pachet de legi special pentru infracțiunile comise
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
special pentru infracțiunile comise din ură. La întrebarea " A fost un jaf care a degenerat în crimă sau o crimă din ură?" filmul răspunde "crimă din ură" și anumite fapte dispar din scenariu. Efectul? O revoltă morală - artificial amplificată - a spectatorului care află că nimic nu s-a schimbat în legislația din Wyoming. Un alt film eluziv din punct de vedere al veridicității este Monstru, tot un debut regizoral. Patty Jenkins, scenarista și regizoarea acestui lung metraj "bazat pe fapte reale
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului ei (abuz sexual în copilărie, sărăcie, alungarea de-acasă etc.), ci mai degrabă arată cum presiunile ce derivă din
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
cu un necunoscut! C.B.: În afara literaturii, ce ați reținut din cultura română? A.S.: M-a impresionat profund Andrei Șerban cu a sa Trilogie, pe care am avut norocul să o văd la Teatrul Național. Era fără precedent pentru mine participarea spectatorilor la spectacol. Îmi amintesc cum actori costumați ne goneau, mai bine spus, ne mânau dintr-o sală într-alta, cum ne feream de mulțimea legionarilor romani care veneau direct spre noi în marș forțat și cum, în cele din urmă
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
forma teatrală, concretă, aptă a materializa experiența psihică. Scena nu declară ci devine teritoriu fizic apt a incarna puterea devastatoare a unei pasiuni într-o lume dominată de incontrolabile forțe centrifuge. Dezastrul nu e evocat, ci analizat scenic. Și astfel spectatorul, din scaunul său, participă la naufragiul ce anunță al II-lea război mondial. Woyzzeck, în curtea celebră a Palatului Papilor e decepționat prin monumentalism și modernism placat. Nu deranjează faptul de a plasa acțiunea într-o mahala de oraș modern
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
pe scenă toate produsele unui mare magazin: detergent, suc de roșii, făină. O lume fizic desemnată ca lume ce sterilizează conștiințele și castrează contestațiile. Aici nu e loc pentru estetic, ci doar pentru urît, pentru a denunța urîtul! Dar ca spectator, cît e de dificil cîteodată să le distingi! Succesul lui Garcia se explică poate, cum spunea un prieten, ca o reacție polemică explicită contra regiei franceze prezentă în festival: scena e curată și gramatica respectată! Artiștii polonezi, Lupo, Warlikowski, Jarzyna
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
atât de bine! Filmul, în regia lui Francis Veber (Le Placard), avându-i în rolurile principale pe Jean Reno și Gérard Depardieu, aparține acelui soi de comedie spumoasă care crește, și crește, până la anihilarea totală, în rafale de rîs, a spectatorului. Problema care se pune este: să vă spun sau să nu vă spun cîte ceva despre subiect? Aș putea, ce-i drept, să trec în revistă personajele, relația dintre ele, să amintesc în treacăt că unul este un tăntălău sau
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar argumentele mele - deși sunt slabe șanse să fi ajuns la el - nu au făcut, oricum, decât să-l alunge cât colo de la casa de bilete. Ce-aș vrea să-i trag o păcăleală spectatorului de tipul eu văd doar filme americane, bă! Cum să-l conving să meargă la o producție SUA, cu un titlu atât de american: Splendoare Americană? Pornind de la premisa că nume non-americane pe generic, precum Robert Pulcini sau Paul Giamatti
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
filme americane, bă! Cum să-l conving să meargă la o producție SUA, cu un titlu atât de american: Splendoare Americană? Pornind de la premisa că nume non-americane pe generic, precum Robert Pulcini sau Paul Giamatti, nu-i vor atrage atenția spectatorului vizat de mine, am șanse să-l întâlnesc, cu o pungă medium sau large de floricele, chiar în rândul din fața mea, și să mă bucur că-l văd, prins ca-ntr-o cușcă, la o peliculă despre jumătatea goală a
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
și Hermione, care par să sugereze o relație mai mult decât amicală, dar care rămân neconcretizate, anticipând o posibilă continuare într-un viitor film. Iar "subtilitățile" tehnice ale lui Cuarón îi vor face probabil să caște pe cei mai tineri spectatori. Din păcate, cel mai antrenant dintre romanele cu Harry Potter a devenit pe ecran cel mai plictisitor film. Cu toate acestea, cred că Harry Potter și prizonierul din Azkaban merită văzut nu doar de fanii eroului, ci de orice cinefil
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
acceptat, întru începuturi, să visăm împreună. Să ne închipuim că acolo, la Green Hours, se poate naște fenomenul under-ground, că acolo vor coborî artiști importanți, din toate generațiile, ca să-și împrospăteze instrumentele, ca să testeze altfel de contact cu spațiul, cu spectatorii, ca să caute în ei înșiși, cu un soi de dezinhibiție, forme și fonduri în care să-și exprime momentul, revolta, binele, sinele. Începutul a însemnat un one-whomen-show cu Maia Morgenstern, acompaniată de Dorina Crișan Rusu și altul, cu Coca Bloos
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
Cătălin D. Constantin Întocmai ca un scamator abil - iertată-mi fie comparația - Andrei Oișteanu își "păcălește" subtil cititorul, nu încetează să-l ia prin surprindere, trece pe neașteptate de la o temă la alta, se joacă necontenit și rafinat cu spectatorul său, stîrnește curiozități intelectuale și potolește științific taine pe care le scoate la iveală din texte uitate sau nebăgate în seamă, din credințe populare pe care noi, cititori moderni și profani, am fi tentați să le socotim simple, învechite superstiții
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
a fost supus Tais toi (regia Francis Veber, cu Jean Reno și Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torențială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă spectatorii că umorul său spumos, irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame vechi din perioada prerevoluționară (ultima datată 1986 " ne spun cu strictețe organizatorii) sau pelicula rusească Volga Volga (regia Grigori Aleksandrov, 1937) care
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]