1,618 matches
-
cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul său îl săpase în saltea, pentru că, la fel ca mai toți cei care dormeau prost, gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce orchestrează tentativa de luare cu asalt a întregii lumi. Între această armată a întunericului și pacea Republicii se interpune doar cuplul de agenți înzestrați, la rându-le, cu o panoplie de arme miraculoase ce evocă arsenalul agentului 007. Moștenirea spectrală a benzii desenate din Pif traversează granița dintre evuri a anului 1989. Pentru cei care vin din lumea fără de culori, întoarcerea către Pif este întoarcerea spre acea ușă din zid dincolo de care se întrevede insula de fericire a timpului care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fac, acum, că era cu cale s-o fac, mă simțeam ca paralizat. Ar fi trebuit să străbat sălile noaptea, folosind lanterna de buzunar cu moderație. Puțină lumină nocturnă se filtra prin ferestrele Înalte, dacă-mi Închipuisem un muzeu devenit spectral În lumina lunii, mă Înșelasem. Vitrinele primeau de la ferestre reflexe incerte. Dacă nu m-aș fi mișcat cu băgare de seamă, aș fi putut să răstorn pe jos vreun obiect, izbindu-l, cu zgomot de cristaluri sau de fierărie. Aprindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a găsit Wakefield refugiu este construit pe locul unui spital din timpul Războiului Civil și seară de seară ascultă poveștile cu stafii ale ghizilor care trec, cu grupurile lor, pe sub ferestrele lui. Apoi, Într-o noapte, chiar vede un soldat spectral cu bandaje Îmbibate de sînge și o soră nurlie plutind deasupra patului lui. „De ce ați venit aici?“, Întreabă el telepatic și ei dispar Într-o pală de fum alb. CÎnd adoarme, visează că limbi de foc ling pereții clădirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că numărul pe care Îl caută este al Hotelului Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor abrupte, ușa de sticlă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ani nu au mai filmat nimic. Ultimul va fi cel din noaptea asta. Iar acum, sângele Își continuă reacția chimică și se Încheagă pe pardoseală, pe zidurile goale, pe canapele. Urmele Însângerate desenează conturul fugii și al morții. O aureolă spectrală iradiază din corpurile acelea și din amprente. Lumina aceea este limita care le face intangibile. Semnul depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încet: - Ce faci aici, căpitane? A fost o tăcere mică, mai mult de surpriză, și apoi râsul insultător al lui Andrei Ionescu, bineînțeles, râdea de glasul lui de babă emoționată și nicidecum că ar fi pus la îndoială o viziune spectrală, dimpotrivă, imediat a și spus unde îl vezi, stai puțin, că și mie mi se pare ceva, acolo, lângă fereastră, ca și cum s-ar fi mișcat o pală de aer poleit. În sfârșit, toată excursia a fost un fiasco, nici măcar fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aruncă o privire la cele două mari computere Cray În formă de turn, cu panouri de control care luceau În penumbră. Milioanele de procesoare dispuse Într-o arhitectură masiv paralelă erau gata să integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept, lipindu-le de trup, nu reușea totuși să alunge o impresie de tristețe, de răceală interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pat mare, auriu, foarte asemănător cu cel pe care l-am avut odată Helga și cu mine. Și vitrina nu expunea numai patul acela wagnerian, ci arăta și reflecția lui Resi și a mea, ca niște spectre, cu o paradă spectrală în spatele nostru. Fantomele palide și patul real formau o compoziție liniștitoare. Parcă era o alegorie în manieră victoriană, de fapt o pictură destul de bună într-un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald Reuel Tolkien. Autorul ne introduce într-o lume care provoacă teroare și teamă prin evenimentele înspăimântătoare și personajele violente precum arcașii, cavalerii negri și spectrali - armata celui rău, iar de cealaltă parte se află armata binelui, călăuzită de magul Gandalf. Pentru a-și realiza obiectivul, Sauron și un alt personaj negativ, Saruman, capul magilor, devenit sclavul celui rău, trebuie să găsească inelul în care stă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
scrie și ironia în opera narativă a lui Miguel de Unamuno), Ediciones Universidad de Salamnca. www.pajarita.biz/aep/otros/unamuno/biografia.pdf. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, M. Henri Blaze • Analiza spectrală a Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Candid în țara sfântă, Règis Debray • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
oricui - să spună: Copiii mei! Întărind: Eu sînt părintele! Berg avea În jur de cincizeci de ani; putea să aibă chiar șaizeci sau cîteva sute, În unele clipe, cînd lui Thomas i se părea că anticarul e ireal, un mesager spectral, peste timp, al tuturor textelor strînse În rafturile magazinului, În depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau, poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cînd se urca pe motocicletă, accelera agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar de el, aveau să-l cheme tot mai insistent; nevăzuți, așteptau; exista, poate, cum se tot spunea, acel glas al sîngelui. Nici un glas; viziuni; vizionări: un fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist spectral, o umbră ce căuta alte umbre, fiii-nefii, fiicele-nefiice. Iar morala din concepte doar Îl atingea, un contact profesional; Thomas cîștiga bani din acest frecuș, nu-i displăcea situația, chiar se dovedea conștiincios. CÎt dinspre Ingrid, nu venea o primejdie imediată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rîs, doi neputincioși - Thomas - pe care nici o puicuță nu va putea să-i mai Învioreze... Ne vom zgîi la filme imbecile, la televizor, vom suna pe la Salvări, vom fi morți, Thomas... SÎntem! Mă uit la tine și... da, ai ceva spectral... ești un duh... umbra lui Thomas cel de odinioară, ai și un miros...“ Lui Thomas nu i-au plăcut spusele lui Jesper, chiar Începuse să Îi pară rău că l-a Întîlnit. Poate că nu băuse destul; de altfel, Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. Esența vieții sociale este nedreptatea. Și atunci, cum să mai aderi la o doctrină socială și politică? Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomatizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al poemului se amplifică astfel enorm, atît În sensul Îmbogățirii viziunii „panoramice”, care atrage În sfera imaginarului nocturn un număr impresionant de „obiecte”, cît și al unei „radiografieri” a detaliului, plasat sub cele mai diverse lumini, supus unei anume analize spectrale, obligat să intre Într-un amplu sistem de relații insolite, printr-o extindere la limită a rețelei analogice. Apropierea, mai mult decît oricînd În opera lui Voronca, de dicteul automat suprarealist se impune de la sine: „stupefiantul imagine” n-a fost
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
diferite lungimi de undă, care se descompun în prisme pentru a rezulta culorile curcubeului (în acest caz, picăturile de apă funcționează ca prisme). Doar o lumină cu aceeași lungime de undă, numită monocromatică, produce o culoare pură, numită, de asemenea, spectrală; studierea perceperii culorilor are în vedere aceste culori pure; cele obișnuite corespund cu aproximație următoarelor lungimi de undă exprimate în nanometri (o miliardime de metru): Violet 450 Albastru 500 Verde 530 Galben 580 Portocaliu 600 Roșu 700 Fizicianul englez Thomas
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
spectrologie), pe care Sorin Alexandrescu îl împrumută de la Derrida, într-un articol extrem de incitant, în care se precizează, printre altele că ...ficțiunea în general (...) nu este decât revenirea modificată a istoriei reale; arta, amintirile, istoriografia, cultura, nu sunt decât fenomene spectrale, prin care ceea ce odată a fost, revine, părând, o clipă, din nou a fi, pe o scenă de teatru, într-o carte, într-un film139. În acest no man’s land care este spațiul ficțiunii, al recunoașterii și, în ultimă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vie, suspendarea referinței reale devine condiția accesului la referință la modul virtual. Numai în acest sens analogia cu fotografia se dovedește adecvată, întrucât - se știe - aceasta din urmă reprezintă, prin excelență, mediul în care se înscriu anumite narațiuni trecute, neterminate, spectrale 141, în măsura în care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată. Pentru a putea observa cu mai multă claritate cum funcționează aceste delicate mecanisme, nu ar fi cu totul lipsită de interes o incursiune în acele récits inachevés care sunt ficțiunile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
despre o dinamică a genurilor - vitalitatea lor extraordinară nu încetează să uimească, într-o epocă în care s-a trecut pe rând, de la dezbaterile referitoare la moartea autorului, a reprezentării, a literaturii înseși, la o neașteptată resuscitare (poate simplă revenire spectrală!) a tuturor acestor concepte hard. Într-un atare context, nu este de mirare că extraordinara vitalitate a genurilor a fost privită nu de puține ori cu o doză considerabilă de suspiciune. Transformările recente survenite în teoria genurilor și, concomitent, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nivel lexical) servește în fond revelării a ceea ce, până la urmă, rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp). Aceste amănunte reușesc să contureze o atmosferă particulară, propice „conjurării” amintirilor. Ele se ivesc îndată, una după alta, luând forma unor „povești scurte”, cu pseudoevenimente, întâmplări neterminate, spectrale, în fond schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu au avut răgazul să se petreacă vreodată, din pricina intruziunii brutale a morții. De fapt, ceea ce provoacă vibrația autentică a poemului, străină - mai e oare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]