2,695 matches
-
fenomen mult mai profund, cred, care arată în ce măsura etica unui popor este informată de metafizică și de semantică. Mai concret, este vorba despre modul japonez de relaționare cu universul, care își găsește întruparea în limbă. Dacă avântul meu speculativ nu vă va convinge, cel puțin veți afla câte ceva despre o particularitate fascinantă a limbii japoneze. Tipul de locuire în lume diferă fundamental, la japonezi, de cel prefigurat în limbile indo-europene. La noi, totul se construiește în jurul subiectului: nu există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
perversă de a introduce în text o adresă de email la care cititorii interesați ar putea să-și împărtășească propria experiență. Pentru a-l parafraza pe Tanizaki, este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
amplifică fericirea. Fără îndoială că a avea milioane la dispoziție creează o stare de liniște, dar nu și fericirea în mod automat. Lăcomia, dorința de a avea mereu tot mai mult evidențiată și de criza economică dă naștere unei tensiuni speculative și conduce la catastrofe personale, la pierderi de miliarde și la nefericire în masă. Pentru obținerea unei fericiri care să dureze toată viața nu este determinantă situația financiară, ci comportamentul și activitatea spirituală. O viață relativ fericită există cu adevărat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
clemenza di Tito, concertul pentru clarinet și cea din urmă operă rămasă neterminată, Requiem-ul, pe care o probase chiar cu o seară înainte de moartea sa subită, de pe patul în care zăcea bolnav. Nu, nu era vorba de o "autoconsolare speculativă", cum spune Hildesheimer, când în acea scrisoare către tatăl său nota: "Dat fiind că moartea, privită cu atenție, este adevăratul scop al vieții noastre, deja de câțiva ani sunt în bune raporturi cu această prietenă autentică și bună a omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încă de când studiam la Roma, de filozofia lui Hegel și, imediat după ce am terminat teza de doctorat în teologie despre Karl Barth, am început la Sorbona teza de doctorat în filozofie despre cristologia lui Hegel ce culminează cu "Vinerea sfântă speculativă". Hegel descoperise dialectica, progresul prin intermediul perspectivelor contrarii afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al lui Dumnezeu însuși. Aveam impresia că în acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
om. Holocaustul, înțeles din această perspectivă, pentru unii ar însemna că "suferința de nedescris a celor șase milioane este și vocea lui Dumnezeu în suferință". Alții, de asemenea, au considerat chiar că pot depăși problematica suferinței într-un sens foarte speculativ, plecând de la istoria suferinței divine ce se consumă în dialectica dintre Dumnezeu și Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să strige: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare a lui Elie Wiesel despre copilul spânzurat la Auschwitz nu "Dumnezeu", ci "Unsul" lui Dumnezeu. "Cristos", "Fiul Omului", "Fiul" lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru cineva din estul Europei. El sublinia, așadar, cuceririle din punct de vedere tehnic ale lumii occidentale, dar și faptul că între stat și preoți se iscase de ceva vreme un conflict. Explicația pe care o dădea era însă una speculativă, considerând că neînțelegerile se datorau faptului că preoții nu făceau pe placul politicienilor. Or, după cum se cunoaște, Franța începutului de secol XX făcuse pași mari înspre laicizarea/secularizarea statului, chestiune care se limpezește prin mult mai multe elemente decât cele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare, remarc, din nou, caracterul speculativ al celor afirmate de către arhimandrit, chestiune care, în opinia mea, nu știrbește cu nimic contribuția sa. Aceasta se datorează faptului că Șerboianu căuta explicații și, fiind evident subiectiv, nu avea cum să nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
subiectului, meritând a fi restituite și supuse atenției publicului larg, prin prezenta ediție. Ele reprezintă ecoul unei epoci de aprinsă polemică asupra cremațiunii, ce a brăzdat societatea românească interbelică și ale căror efecte pot fi identificate până astăzi. Deși uneori speculative și amendabile, prin prisma unei lecturi teologice, aceste texte au meritul de a formula interogații și dezbateri, cu toate că stilul în care sunt concepte a fost unul afirmativ prin excelență. Acest stil afirmativ se explică prin caracterul propagandistic intrinsec. Chiar dacă Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
to the general public's attention through this book. They are the echoes of an era of fierce controversy over cremation, which marked the opinions of interwar Romanian society and whose effects can be identified to this day. Although sometimes speculative and improvable to a theologian's eyes, these texts have the merit of stirring up questions and favouring debate. Even though Șerboianu was stigmatized by the Romanian Orthodox Church, he stood by his choice aware of the risks. He believed
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sine această esență de a se auto-afecta în sensul de a fi el însuși ceea ce este afectat și el însuși ceea ce afectează, acesta și numai acesta este viu. Însă auto-afectarea nu este un concept gol sau formal, o afirmație speculativă, ea definește realitatea fenomenologică a vieții înseși o realitate a cărei substanțialitate este fenomenalitatea sa în stare pură și a cărei fenomenalitate în stare pură este afectivitatea transcendentală. Aceasta deoarece spaima nu este nimic altceva decât afectivitatea auto-afectării sale care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ne aflăm la antipozi în privința așteptărilor noastre științifice. Dumneata crezi într-un Dumnezeu care dă cu zarurile, iar eu în desăvîrșita lege și ordine dintr-o lume care există în mod obiectiv, și pe care eu, pe o cale violent speculativă, încerc s-o surprind. Cred ferm, dar sper că cineva va descoperi o cale mai realistă, sau mai curînd o bază mai tangibilă decît mi-a fost dat mie să găsesc. Nici chiar marele succes inițial al teoriei cuantice nu
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea dramatică a geniului speculativ călinescian, devenit inept și confuz în încercarea de a acomoda contrariile" (254). Ce impută E. Negrici criticii literare, criticilor? Percepția globală ajunge aceea că, dacă ar fi avut din ce să selecteze criticii noștri, am fi clădit o altă literatură
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Sorin Lavric Dacă i s-ar cere cuiva să arate că filozofia nu exclude talentul literar, că așadar gîndirea speculativă poate face casă bună cu expresia mustind de virtuți literare, exemplul cel mai la îndemînă ar fi Kierkegaard. Danezul acesta retras, orgolios și peste măsură de nefericit, suferind de epilepsie și avînd pe deasupra ghinionul de a fi dat cu piciorul
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
atinsese pragul supremației idolatre în epoca lui Kierkegaard, respingerea terțului exclus devenise un obicei la modă. Răspunsul lui Kierkegaard la această dilemă avea să se sprijine pe o prealabilă distincție: destinul unui om se desfășoară în două planuri; lumea gîndirii speculative și lumea libertății. În planul gîndirii, spune danezul, regula terțului exclus poate fi încălcată prin sofisme logice. În schimb, în lumea morală, antinomiile rigide sunt obligatorii. Aici relativismele sînt dăunătoare și dătătoare de confuzie etică. În schimb, dacă disjuncțiile exclusive
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
următor s-au precizat intenționalități evidențiate mai înainte, s-au modificat accentele. Dar harta a rămas, în datele ei caracteristice, aceea fixată de răsturnările din deceniul al treilea", scrie el la un moment dat. E, desigur, o mostră de gândire speculativă aplicată în marginea istoriei ideilor. (În prefață, Nicolae Manolescu ridică, în dreptul acestui paragraf, un mare semn de întrebare.) Numai că, spuneam, subiectul cărții lui Z. Ornea are un pandant peste timp, în conjunctura scrierii ei. Dacă aplicată pe anii treizeci
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
dintre bonomia inepuizabilă și fermitatea opiniei. Andrei Pleșu e rareori agresiv și patetic. Dar atunci când se întâmplă să fie, e limpede că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu mai e nimic de făcut. De regulă, inteligența sa speculativă se manifestă în câmpul unor nesfârșite, deconcertante, inepuizabile "serbări galante" a minții. Dilematic prin program și natură, Andrei Pleșu nu este însă un personaj neimplicat. E adevărat, uneori se retrage lungi perioade din viața publică. Dar asta nu înseamnă că
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
a cărui pasiune poate trece peste orice obstacol atunci cînd, trebuind să arate meritele filozofiei, o înconjoară cu metereze justificative. Citindu-i erudita carte, rămîi însă cu impresia contrară dorinței autorului: că tipul de filozofare care li se potrivea minților speculative din teologia medievală este astăzi iremediabil încheiat. Nimeni nu mai poate gîndi ca Toma din Aquino sau ca Augustin. Da, îi putem imita în expresii și în distincții, dar nu-i mai putem urma în viziunea lor. Vederea lor asupra
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
o carte compromițătoare - nimic nu-l poate compromite pe Nietzsche -, ci ilustrativ pentru tipul de meditație cu temei ranchiunos. Afli din ea ce înseamnă să faci filozofie plătind polițe personale și injectînd veninul propriilor resentimente, sub ca-muflajul ireproșabil al comentariului speculativ.
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o adică. Forța lui e tocmai în
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
e relativă, secundară și defel indispensabilă. Un astfel de spirit va domoli intensitatea controverselor și le va netezi asperitățile conceptuale, încredințat fiind că distincțiile dintre cuvinte sunt în genere lipsite de importanță. E ca și cum, puse sub bolta principiului divin, subtilitățile speculative sunt micșorate prin fireasca lor așezare la locul cuvenit. Li se arată proporțiile și li se subliniază adevărata dimensiune, prin comparație cu consecințele grave care decurg din acceptarea prezenței lui Dumnezeu. Aceasta e cărămida din care e alcătuit edificiul prelegerilor
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
adăugat tripticului dă un suflu proaspăt ambiguității lirice deja existente. E necunoscuta din ecuațiile de grad superior. Căci, dacă nu pune prea mare preț pe abstracțiuni, lucrul nu înseamnă că în regia propriilor poeme Angelei Marinescu îi lipsește cumva viziunea speculativă. Sunt destule situațiile când o imagine discutabilă e salvată (profund estetic, nu numai la suprafață) de o vecinătate admirabilă. Răuvoitorii ar putea aduce ca argument două sau trei finaluri de text care sună nu mai mult decât obișnuit. Restituiți-le
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]