2,618 matches
-
fii de veacuri prostănaci! Mai bine iar să dăm mână cu mână, Cum am făcut de- atâtea multe ori... Iar nația de daci, acum română Să ne- o cinstim pe veci în trei culori! Roșu- i jertfa seculară sub pământ, Spicul galben, este dincolo de Prut... Albastru- i cerul nostru drag și sfânt, Sub care ne- am trezit și ne- a durut! Cum poți să- mi spui să mă deștept!? În somn au murit străbunii mei? Ei n- au dormit și nu
STRĂBUNII N-AU DORMIT...! de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368748_a_370077]
-
Autorului Un fulg se zbate-ncet în palma mea, Simțind sfârșitul în căldura mâinii... „Ce doruri porți în tine, mică stea, Și cui le lași, când te sfâșie câinii Cu ghearele de iarnă grea și rea?” Tu dormi precum un spic în miezul pâinii... Și-aștepți să vină-o altă iarnă rece Și-o altă palmă albă-n a ta cale, Căci clipa-ți este unică, dar trece Ca gândul către spații siderale Și-n zboru-ți lin pe toți îi vei
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]
-
a hotărât că sunt forma complexă a atingerii filelor Omului m-a lăsat să trec pragul simplității naturii, să iau calea lui, a umbrei mai întâi și apoi a Chipului Domnului lăsat în fiecare bob de grâu așternut pe trupul spicului, în bătaia Soarelui Alb. Nu știu dacă a fost o reîntoarcere la orizontala umană sau poate un prim pas spre verticala valorilor născute simplu din trup de lumină. Cert este că din târâre am trecut prin piatră apoi prin floarea
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
ardă vatra cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut păioasele din cauza secetei care a început încă din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz rămase pe spic, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, iar boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
vizibil instinct liric, un spațiu poetic bine conturat: “Zâmbesc așa, într-o doară/seara se întinde câine docil sub ferestre/uneori singurătatea miroase a pagini de carte/e acrișoară, sărată/e sângele acelui copac schimonosit de furtuni,/pietrificat/printre atâtea spice verzi și alintate” (“Singurătatea ca specie de copac”, pag. 42). Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicație a poemului, unul sau două cuvinte care, de multe ori nu ating semnificația scontată. Textele sale sunt mai
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
tornadele să mă întrebe de tine una scrijelea ceva pe zid voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund în frunzișuri de ploi avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul în urcare nici pe santinelele care adormeau instantaneu la marginea iazului la ore vitale Doamne niciodată n-am văzut atâtea viori mascate într-un singur stup treceam printre ele cu pumnii strânși de parcă o poteră
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
am vrut să văd cum e să fii splendoare din revelații strâns-am bucurie machiată la un ochi când altul doare de-atâta vară iarăși o stihie se plimbă-ntre iluzii solitare desculță printre picurii de rouă privirea lunecând pe spic de grâne s-a ridicat spre cer când norul plouă și-a coborât în palmă colț de pâine desprinderea de lumea pământeană mi-a-ncins trăirea într-un fir de sensuri rostogolind în mine o dojană m-a pus să
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
flăcăi, Și sunați din zurgălăi, Să răsune peste văi! Mânați măi: Hăi! Hăi! Grâu mărunt și grâu de vară, Să răsară-n primăvară! Dumnezeu să îi dea ploi, Că e semănat de noi! Grâul în brazdă să crească Și-n spic să se aurească! S-aveți în anul ce vine, Hambarul plin, pentru pâine. Ogor cu spice bogate Pentru mese-mbelșugate, Pâinea să o rumenească Doar pe vatră strămoșească! Să vă intre în hambare, Grâul pentru bunăstare! De noi să vă
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
grâu de vară, Să răsară-n primăvară! Dumnezeu să îi dea ploi, Că e semănat de noi! Grâul în brazdă să crească Și-n spic să se aurească! S-aveți în anul ce vine, Hambarul plin, pentru pâine. Ogor cu spice bogate Pentru mese-mbelșugate, Pâinea să o rumenească Doar pe vatră strămoșească! Să vă intre în hambare, Grâul pentru bunăstare! De noi să vă amintiți Întru mulți ani fericiți! Iar la Anul, când venim, Fericiți să vă găsim! Cu pâine
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
ofere corporatiștilor dominația totală. Există, undeva pe lume, o vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-au extaziat, cândva, pe Ghilgameș și pe vajnicii căutători ai Lânii de aur.. Există,tot undeva pe lume, un pământ unde curge lapte și miere
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, măicuța,-i ziua ta,, Soarele mă ia de mână. Pe câmpie, că aș vrea, Ca să-ți împletesc cunună, Nu de flori, ci doar de spice, Să-ți mlădie vântul dor, Ca esti bună, cum s-ar zice, “Pâine scoasă din cuptor”.... Nu ți-o-așez, mama, pe cap, Fata să nu ți-o umbrească, Ci la gât, s-o porți cu drag, Totu-n juru-ți, să zâmbească
FIE SUFLETUL TAU SFÂNT!... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350356_a_351685]
-
cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers ca o plutire și niște sâni micuți ca două mingii de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
pentru a ajunge cât mai sus, înspre varfu-i; drept pentru care, se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți (nemulțumiți)... Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta că și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ce ar putea fi... • Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor. • Îmi este cu mult mai ușor să prind rădăcini și să fac să crească în mine forme
CITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349085_a_350414]
-
brumă mi s-a lipit de tâmple; nu e durere, doar un oarecare regret, că din miezul primăverii, când trebuia să-mi cânte păsările, să-mi pun sub bete florile, prin trupul gol bântuie vântul domol. Viața e aspră ca spicul copt în vară gata de recoltat. Aproape de morminte miroase a flori și tămâie, iar în adânc zace țărâna din mine. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ȚĂRÂNA DIN MINE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV
ŢĂRÂNA DIN MINE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349201_a_350530]
-
de dragul meu bunel, căzut la Mărășești în vara cea fierbinte ce prefăcut-a glia în câmpuri de morminte. De-i presărat și galben în stindardul țării, e că era atunci de aur chipul zării, când lanul cel de grâu, cu spicul grăsunel, opritu-s-a în ochii oșteanului bunel. Iar de-i și-albastrul scurs în Tricolor, e că din cerul cel golit de nor, a picurat în el și stropul de mândrie pentru buneii cei căzuți la datorie. Referință Bibliografică: TRICOLORUL ȘI
TRICOLORUL ŞI... BUNELUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348556_a_349885]
-
am scăpat cu viață. Dacă am fi fost atacați de doi inși, lucrurile se puteau termina cum e mai rău pentru noi. Tot în București, tata a mai lucrat ca paznic și pe alte șntiere, ca de exemplu la blocul „Spicul” și la Operă. Îl însoțeam peste tot, citeam instrucțiunile de serviciu lipite pe pereții cabinei sale, în care scria că paznicul este dator să-l imobilizeze pe infractor și să anunțe organele. Cum să facă tata așa ceva îmi spuneam eu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VARA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului VARA Unduie mărunt spicele de grâu, Ciocârlia-n zbor spintecă înaltul, Ciute se adapă-n albia de râu, Forfotetesc la muncă oameni în tot satul. Soarele-n amiază dogore puternic, Răcăneii pe nuferi visează; Numai unul pare a fi mai nevolnic Și din albul
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, însoțiți de sprâncenele-i frumos desenate și de genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de codană. Avea o gură micuță, cu buzele subțiri, parcă desenate de penelul maestru al unui pictor priceput în redarea divinului. Pentru petrecerea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
cocoșata până și umbră turlei - satul cu bătrâni 23 măceș înflorit - primul poem de haiku al acestui an 24 pași mici prin colb- la picioarele troiței cană cu fragi 25 lanul de orez - un fluture ostenit pe sacul plin 26 spicul de orez - pentru o clipă leagăn pentru fluture Referință Bibliografica: Haiku / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
pe la toți sfinții. În tânguirea lor eternă Și umbra lor parcă mă mustră. E- atât de dulce și de ternă Această liniște lacustră. Doar timpul cade peste dealuri Și umerii mi- se-ncovoaie, Și vine vremea valuri-valuri Cu vântul și cu spic de ploaie. Și sufletul cu-nfiorare Ascultă trist vechiul ei cânt, N-a mai rămas decât o floare Să i-o pun mamei pe mormânt. E toamnă și e trist afară Și trec cocorii spre apus S-a oprit sufletu-ntr
E TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349919_a_351248]
-
poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]