774 matches
-
îl sfătuiește să bea, pentru a stinge “mare arsura mațelor”, ouăle șarpelui numit “ohendră”. însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia, de grumadzi i să colăciia, îl pișca, îl mușca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
instalată afară ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub ochii unei mulțimi de gură-cască hoituri Întregi de cal aduse de Ioșca, hengherul pri mă riei, care tăia, despica, spinteca - cu cuțitul, cu satârul și cu fierăs trăul - hartanele sanguinolente, lungind cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă!! Ce-am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai fost și tu cu mâinile În cătușe și știi cum e. — Din partea mea, n-ai decât să-l hrănești. Dezleagă-i mâinile, numai ai grijă să nu fugă, fiindcă atunci te spintec pe tine În locul lui. Omul Îi dezlegă mâinile și-i puse Între degetele Înțepenite porția pregătită: Ia și mănâncă, nenorocitule. Cine știe de când n-ai mai avut nimic Între dinți! Simeon Îi mulțumi și mușcă fără poftă din carnea tare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintre cadavre au fost în urmă arse. Femeii Ana Negreanu de 65 ani i s-au tăiat mâinile . Femeii Ana Sălaj in vârstă de 31 ani, deși însărcinată a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Magarus a fost găsit cu capul spintecat în două, iar copilul Ion Sălaj de 2 ani a fost ucis cu grenada. 47 de gospodarii țărănești din Trăznea au fost complet mistuite. După cum arată documentele " la plecarea din comună soldații maghiari au legat de un tun pe locuitorii
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
nisip, un pește uriaș. Oamenii vorbeau că îl adusese apa și se întrebau unul pe altul ce fel de pește era. Unii ziceau că ar fi delfin. Orice ar fi fost, oamenii erau gospodari și se și apucaseră să-l spintece și să-l jupu iască de piele. Cu toate că mai văzuse pe la televizor delfini și îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest rahat e și el cineva. Și eu pot să mă uit la cel care mă examinează. Să ne încrucișăm săbiile, așadar. Haredi-ul care mă provocase mă spintecă o fracțiune de secundă cu privirea, după care mă transformă într-o non-ființă, lăsându-mă să înțeleg că în niciun moment n-ar putea fi vorba să-mi înfrunte în sens invers privirea, eu și el nu suntem din același
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
S-a trezit din somn de moarte Să ne spuie-n hram și-acasă Ca viteazul din poveste. Veșnicele adevăruri. Limba noastră-i numai cântec, Limba noastra-i limbă sfânta, Doina dorurilor noastre, Limba vechilor cazanii, Roi de fulgere, ce spintec Care o plâng și care o cântă Nouri negri, zări albastre. Pe la vatra lor țăranii. Limba noastră-i graiul pâinii, Înviați-vă dar graiul, Când de vânt se mișcă vara; Ruginit de multă vreme, In rostirea ei bătrânii Stergeți slinul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
obicei, și nu că e un semn care să mă facă atentă. Iar când ne întorceam de la biserică acasă, revenea la subiect, dar într-atât de laconic încât vorbirea îi conținea și tăcerea. Concentra inima cu picățele negre și harbuzul spintecat în cuvințelul aia, spunându-mi: „Aia cu Maria să n-o spui nimănui“. I-am respectat îndemnul chiar și după ce-a murit și după ce ajunsesem la oraș. Până când nu m-am apucat de scris, n-am suflat o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea aveau proprietari și dacă puteam folosi vreun lucru de-acolo. El le știa pe toate. Fără fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am auzit scrâșnetul roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de pisică mutra contorsionată a păsării și deasupra ei cerul gol și cenușiu? Scriitorul cântări diversele scenarii până când am pus piciorul în prag și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Rege în cabinetul său de lucru, a tras 2 focuri în fereastră. Imediat s-a dat alarma. Sergenții din fața Palatului au sărit asupra lui Fântânaru și numai după o oarecare luptă - în care un sergent s-a ales cu buza spintecată de stilet - Fântânaru a fost arestat. La interogator, Fântânaru a mărturisit că a voit să ucidă pe Rege, fiindcă el este cauza tutulor suferințelor țăranilor. Întrebat de ce n-a atentat la viața Regelui în alte ocaziuni, de pildă pe stradă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc, ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
conștiința de cetățean. [...] Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-o mare de nemângâiere. [...] Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. [...] Doamne! Ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viața noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n am făcut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau P.N.L., infinitivul lung de la verbul „a opri”? Nu știi? Nu mai are forma ca înainte de alegeri, „oprire”, ci „Oprescu”, adică „a opri ă Oprescu”. În ciuda tuturor, Oprescu, care n-a putut fi oprit de nimeni și de nimic, a spintecat Bucureștiul pe din două, demonstrând că el era omul așteptat de toți cei care sătui, se vede treaba, de îmbroboditul cu spectrul comunismului, cât și de cei care, ajunși la bord, s-au dat la făcut borduri. Bucureștenii, făcuți, cea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe care diplomații români le depun pe altarul patriei. Mult mai bine ar fi fost dacă s-ar fi spus că omul nostru a crezut că este trimis în țara vecină și neprietenă pe post de taur comunal, pentru a spinteca pe din două republicuța lui Voronin. Nici măcar nu știu dacă Nuică al nostru și-a luat măsurile de protecție și prevenire ca nu cumva din împreunarea unui taur cu o iapă să iasă un catâr, purtător de viruși antiromânești. Voronin
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-și strecoare coada de coțofană prin ușa întredeschisă. Rămâne împietrită. Se trage asupra ei, prin ușa închisă. Se aude un troznet și pe culoar cad două bucăți de stofă neagră. El se întoarce fără cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii, astfel încât țesătura să nu mai poată fi folosită. "Uite, pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
străzii principale a orașului - un fel de strat de adâncime locuit sau, mai bine zis, garnisit cu diverse utilități: magazine, restaurante, baruri, librării etc. E cumva ciudat să contempli de sus existența unei cavități de sub tine, de parcă cineva ar fi spintecat imensul trotuar ca pe o burtă în sala de operații, dezvăluind clocotitoarea viață a viscerelor subterane, unde mișună o umanitate de gradul doi, o populație de mutanți (vorba vine), dar care este aidoma lumii tale, adică „palierului existențial” la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau zgâria cu ghearele lungi acea poartă. Da, nu era deloc greu să auzi în gânduri gemetele sfâșietoare scoase de scândurile groase, atunci când monstrul încerca să le spintece, pentru a ajunge cât mai repede la oamenii cu carne fragedă, cuprinși de o teamă comună, ascunși în spatele zidurilor înalte, iar dacă ridicai privirea de-a lungul acelor ziduri - totul putea fi privit așa cum ai fi admirat, de pildă, un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]