642 matches
-
adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică modul său de a pune în practică ,,vrăjitoria cu Spiriduș’’, pleacă ,,devale prin dosul Ceșmigiului, și fata mergea hupa țupa și unchiașul tipa-tipa.’’ Finalul episodic al basmului explorează cu rezultate excelente resursele comicului furnizat de lait motivul originar. Ne trezim în acest mod în plină reprezentație teatrală ai cărei protagoniști
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o savuroasă scenetă aparținând teatrului popular. Momentul apariției tistului de sergenți din Dealul Spirii sub fereastra la care Olga stătea singurică și ofta (căci, fiind într-o luni seara, ,,tocmai mersese unchiașul la vrăjitoriile lui unde se întâlnea cu alți spiriduși deai lui de vorbea cu duhurile’’!) și al pătrunderii lui în casă, urmat de apariția inopinată a hirsuitului moșneag, se încheie printr-o scenă de mare haz: ,,da n-apucă să isprăvească vorbească, și s-aude o uruială grozavă la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare, ci marele joc al regilor. 2.4. Satanismul caragialian Promițătoarele și totuși începuturi timidele de ,,carieră’’ ale satanei, detectabile în schițe cu aspect de snoavă cum sunt Olga și Spiriduș sau O invenție mare, beneficiază de împliniri excepționale în extraordinarele nuvele Calul dracului, Kir Ianulea, La hanul lui Mânjoală, La conac și În vreme de război. Sensibil îndepărtate ca structură prozaistică de specia ,,basmului nuvelistic’’ gen Abu-Hasan, aceste scrieri tind
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Calul dracului (1909) este probabil unul dintre cele mai caracteristice. Calul Dracului are înfățișarea unui încântător ,,basm satanic’’, tras pe un șablon memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii sieși suficiente. Din ,,zicerea’’ presupusului model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
greutate, vă rog, bunilor fizicieni, unde fuge mercurul;// (...) Unde se grăbește și de ce se grăbește mercurul,/ de ce, domnilor fizicieni, v-am spus, eu sunt/ un poet de modă veche, n-am nevoie de asemenea// farse, de ghidușii, de prezența acestui spiriduș/ la masa mea" (Unde fuge mercurul, Adrian Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
impresionant de pseudonime: de la anagrama N. Aihceru la Inginerul din Bucegi (iscălitură pentru volumul Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
sunt șocați: în van Lady Macbeth încearcă să liniștească spiritele propunând un toast (Și colmi îl calice). Actul III. Peșteră vrăjitoarelor În peștera vrăjitoarelor, acestea amestecă într-un imens cazan care fierbe (Tre volte miagola). Hecate, Zână Nopții, însoțită de spiriduși și drăcușori, anunță vrăjitoarelor că Macbeth este pe punctul să sosească: ruină care îl așteaptă nu mai poate fi amânată prea mult. Macbeth intra și cere vrăjitoarelor să-i prezică viitorul. În peștera el zărește un cap cu un coif
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
același ritm necruțător ("Pancia ritronfia" / "Vuota barili" / "Sfianca-sedili", etc. - Burtă umflată, Golitor de butoaie, Sfarămă-scaune). Falstaff, într-un cantabile plângăreț, încearcă să mai îndulcească pedepasa (Mă salvagli l'addomine - Dar măcar cruțați-mi burtă) în timp ce corul de zâne și de spiriduși readuc ritmul precedent 6/8 (Pizzica, pizzica, pizzica!) Așa precum o făcuse Shakespeare înaintea lor, Verdi și Boito creezaă aici o fuziune ingenioasă între o comedie și o poveste cu zâne, care dezvăluie cele mai serioase și profunde adevăruri într-
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o călugăriță pitică! Circulam, apoi, după cum s-a văzut deja, cu obișnuință și firesc, prin apartamentele mai multor familii - nici măcar nu mai intram pe ușă întotdeauna, ci săream direct pe balcon sau pe fereastră. Lucrul acesta îmi dădea senzația de spiriduș, care se poate strecura prin orice fel de deschizături. Curioasă, iscodeam pe unde puteam, chiar și acolo unde nu aveam acces întotdeauna. Vara, când ploua, ocupam cu o șleahtă de fete și băieți casa scărilor, unde ridicam corturi din pături
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
leandru, București, 1967; Vedere la amiază, București, 1975; Cum am crescut un zmeu, București, 1976; Fragi în noiembrie, București, 1978; Barcă de vânzare, București, 1980; Paradisul de fier, București, 1980; Portocale pentru eschimoși, București, 1983; Amănuntele, București, 1984; Domnișoara și spiridușii, Cluj-Napoca, 1985; Peripeții de vacanță, București, 1986; Un om în câmp, București, 1989; O doamnă la marginea orașului, București, 1991; Copilul tuns zero, Constanța, 1992; Fotografie cu un câine lup, București, 1996; Un om fără importanță, București, 1997. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
spălat plăcile mari de gresie din bucătărie (foarte mulțumitor). Am spălat și vaza cea urâtă de pe palier și am lustruit măsuța ponosită din lemn de trandafir (mi-a fost recunoscătoare). Am pornit să curăț și șemineul din salon, dar nu știu ce spiriduș cuibărit pe acolo mi-a opus rezistență. Și pe urmă am lustruit oglinda mare, ovală, din hol (despre care cred că am mai vorbit). Obiectul acesta rafinat (să fi datând de prin o mie opt sute nouăzeci?) constituie, probabil, „piesa“ cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost doar figurantă. Am uitat cine o juca pe Julieta, știu doar că nu făcea față.) Eram mișcat de iubirea ei și de splendida ei supunere, dar pe atunci eram încurcat cu Rosina și nu vedeam în Lizzie decât un spiriduș fermecător, zglobiu și subțire ca o viespe. De câte ori o întâlneam, îmi venea să râd și apoi râdea și ea. Obișnuiam să râdem unul de altul prin restaurante și, pe urmă, în chip misterios, în timpul repetițiilor. Nu era necesar să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum cântând melodios. Cum de s-a menținut, după atâția ani și ani, spiridușul meu jucăuș! Îmi amintesc că a jucat odată, într-un spectacol de amatori, pe Cherubino din Figaro, și succesul acela de duzină era pentru ea una din amintirile cele mai de preț. Fir-ar să fie, acuma mi-a trăsnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de două sau trei zile în care s-o las pe Hartley să reflecteze asupra scrisorii pe care i-o dădusem. Mă bucuram că se afla în posesia scrisorii și-mi imaginam că acționa asupra ei în numele meu, asemenea unui spiriduș cuibărit în casă. Mi-am mai adus aminte că avusesem buna inspirație de a-i da numărul meu de telefon. De bună seamă, la vremea asta Ben o fi părăsit cursul de lemnărie, dar, neîndoielnic, trebuia să iasă din când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
SPIRIDUȘ, periodic apărut la București, săptămânal, de la 23 iunie la 14 iulie 1859. Plecând de la „Țânțarul”, revistă pe care o redacta împreună cu C. A. Rosetti, și înainte de a înființa, la 23 iulie 1859, „Nichipercea”, N. T. Orășanu scoate de unul singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289835_a_291164]
-
lărgit orizontul, a consimțit totuși să cedeze o parte din colecția sa, punând condiții: vroia să întemeieze un colț muzeistic în școala la care învățase, liceul „Vasile Alecsandri”. GRUIA Prea nepătrunse sunt, Doamne, căile tale ca să fi putut bănui că spiridușul care intra în sala de cerc și ne privea cu ochi șăgalnici avea să ajungă, în numai doi ani, „un mare arheolog”, așa cum îl caracteriza la una dintre sesiuni cercetătorul V. Chirica. Îndemnat de un prieten, Gruia venise la Archeos
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror sorbitură te trezește din somn, din oboseală, din morți, cu biciul lor neiertător de cofeină! Sorbind dintr-un asemenea degetar, i-am mulțumit spiridușului din fața mea, că m-a scos din încurcătură. Știu, mi-a răspuns, am văzut că erați la ananghie. Altfel, recunosc că aș fi fost șocat. La noi în America, o femeie nu se adresează niciodată, prima, unui bărbat. În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să încui totuși valiza și zice: Hai să-ți arăt Florența în lumina primelor ore ale zilei! Și atunci a început povestea. Căci ce altceva au însemnat oare acele două zile ce au urmat, zile și seri în care un spiriduș căzut de nu știu unde, sau răsărit din nu știu ce, m-a plimbat prin cetatea strămoșilor săi, ca printr-o cetate de basm, povestindu-mi fără sfîrșit o istorie miraculoasă cu ilustrații din marmură și aur? "Las Vegas" prezenta avantajul de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
contemplu pe zidurile caselor rămase în picioare aceeași urmă sinistră a apelor revărsate și că alte ape domoale din mijlocul Carpaților mei aveau să devină urgii oarbe, dezlănțuite și distrugătoare. Seara a aprins luminițe la toate ferestrele Florenței și atunci spiridușul meu și cu mine am inventat un joc minunat: ne-am urcat ca nebunii pe imperialele autobuzelor și am călătorit năuci, de la un cap la altul al Florenței, de la Porta Romana pînă dincolo de Piazza della Liberta, de la Piazza Puccini pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ele sunt relevante numai pentru Peru și Argentina, dar, În fapt, unele dintre țările cu rezultate dintre cele mai proaste sunt țări precum Germania sau Italia. (E drept, guvernul german a protestat față de câteva rezultate ale studiului.) LUAȚI-VĂ DUPĂ SPIRIDUȘII SĂLTĂREȚI Unul dintre cele mai bune exemple de țară care a făcut un salt enorm Înainte, alegând calea dezvoltării și a reformei en détail a politicilor guvernamentale, a infrastructurii și a educației este Irlanda. Vă spun aici ceva ce probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Irlanda. Vă spun aici ceva ce probabil că nu știați: astăzi Irlanda este cea mai bogată țară din Uniunea Europeană, după Luxemburg. Da, această țară, care timp de secole a fost făcută celebră de emigrație, poeți tragici, foamete, războaie civile și spiriduși are astăzi un PIB pe cap de locuitor mai mare decât cel al Germaniei, Franței și Marii Britanii. Cum a reușit Irlanda să ajungă din bolnavul Europei bogatul Europei În mai puțin de o generație este o poveste uimitoare. Cotitura Irlandei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și umblătură/ Mă-ntorceam la miezul nopții din sat/ ca un pui de satană-nțărcat” (Ucigă-l toaca) sau: „Unde mi-am încropit eu culcușul/ A venit și-a stuchit spiridușul/ Că de tot ce-am avut le-a fost milă/ Și lui Flămânzilă și lui Setilă” (Speranța). Tot de sorginte folclorică e cel mai lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
fiind ridicată la rang de noimă. (Ibidem, p. 288). Credința creștină a majorității locuitorilor se ghidează tot după un principiu binar: fapta bună și păcatul, omul bun și omul rău, raiul și iadul, piaza bună și piaza rea, diavolul și spiridușul, ceasul rău și sfânta cruce. În basmul românesc binele înfruntă răul, Făt Frumos se bate cu Zmeul, Ileana Cosânzeana e salvată din ghearele Mumei Pădurii, oamenii trăiesc pe acest tărâm, arătările pe tărâmul celălalt. 1.1.4. Pitorescul Trăsătură comună
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
că dacă poartă cineva un ou al unei puice negre nouă zile înainte de Paști subsuoară și zice, pe timpul cînd să iasă cu învierea și să cînte: „Hristos a înviat, și al meu a înviat“, atunci iese din acel ou un spiriduș, care apoi îi dă celui ce l-a clocit averea de pe lume, dar după moarte îi ia sufletul. Dacă poartă cineva un ou subsuoară prin nouă luni, apoi se zice că din el iese Necuratul, care îl servește pe respectivul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]