6,992 matches
-
Jocului secund și trecut prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu invelează cele două suflete ce i se zbat în piept - după formula goetheană -, între carnalitate și spiritualitate, între fast și rigoare, între Lidia și Simonie, între mercur și plumb, aur și aer, foc și apă, între făptuire și tăcere, ducând spre perfecție nu atât formele fixe versilibristice, cărora le este mai frecvent fidel, cât o particulară tehnică
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
vedeam în direct scena... Pictura lui Velasquez clară, realistă, obiectivă, dezbărată de întunericiala antecesorilor mistici... Forța acestui tablou contemplat de atîtea ori în reproduceri, acum mi se impunea cum o realitate copleșitoare. Nici urmă din personajele alaiurilor slavice, nimic din spiritualitatea sacră de care erau cuprinși împătimiții viței de vie. Înaintea mea aveam o ceată obișnuită de bețivani exultînd de plăcerile viciului atît de uman. Erau niște mahalagii madrileni. Era o cronică a lor cotidiană în toată splendoarea și vivacitatea luminii
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
stare haotică în care au fost aduse economia și finanțele", folosindu-se, între altele, de noile manuale alternative spre a pune în circulație idei ce contravin "tezelor consacrate ale culturii noastre", minimalizînd "realizările fundamentale ale înaintașilor noștri comuni" sau distorsionînd "spiritualitatea creștină a neamului nostru". Dl Blaga are umorul (involuntar, bănuiesc) de a mă întreba unde, în aceste formulări, s-ar găsi "duhul național-comunismului" de care am vorbit în editorial. Cum unde, domnule Blaga? Chiar în cuvintele Apelului pe care le
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
mijloc la fel de reprobabil de-a substitui acțiunea prin demagogie, de-a transforma o dramă națională în capital politic bine sunător în vremuri de mizerie multiplă. Din păcate, chiar guvernele României au alocat miliarde de lei unor așa-zise Congrese ale spiritualității de la Herculane, "reuniuni mamut, de o valoare nulă", în dauna unor proiecte sau instituții cu adevărat viabile și eficiente. Odată trecută granița peste Prut, intelectualii basarabeni s-au văzut puși în situația de a depăși imprecisul sentimentalism, de a-și
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
de Vianu în revista helvetă Pax, îl considera gîndirist ortodoxist. Și îl prevenea pe profesorul de estetică de faptul că "însuși Nichifor Crainic a primit de la mine o serie de scrisori prin care ceream să nu limiteze programul Gîndirii la "spiritualitatea ortodoxă"" cerîndu-i lui Vianu să rectifice, într-o notă dintr-un periodic românesc, această abuzivă anexare. Deosebirea aceasta de principii va izbucni, la tonalitatea știută, în timpul războiului, cînd gîndiriștii ortodoxiști îi reproșau lui Blaga tocmai abaterea de la ortodoxie și ortodoxism
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
întrețină pe bunii ei prieteni, soții Grielescu. Întregul univers al lui Chick se răstoarnă în momentul în care îl întîlnește pe Ravelstein, profesor de filosofie politică la aceeași universitate, o personalitate complet diferită. Figură histrionică, de o cultură și o spiritualitate fabuloase, criticînd răspicat societatea în care trăiește, dar trăindu-și din plin viața, îmbibat de erotism, dar homosexual, Abe Ravelstein e probabil cel mai reușit personaj al lui Bellow, în ciuda faptului că, așa cum observă critica, este cel mai puțin fictiv
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
întruchipa fiecare personaj din comedia umană. Cînd am început să scriu Al doilea mesager, m-am întrebat: " Ce va înțelege un cititor din Franța, Spania sau Anglia? Pot să comunic cu el, chiar dacă nu ar cunoaște nimic din cultura și spiritualitatea românească?" Am încercat să depășesc granițele artistice, nu numai cele geografice și să dobîndesc o dimensiune universală. Personajele au căpătat nume franceze, iar acțiunea se petrecea în insula Belle-Ile pe care am găsit-o întîmplător pe harta Franței. Cu cît
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul ei nu pot accepta transformarea spiritualității și culturii într-un domeniu rezervat minciunii planificate, ipocriziei-sistem, plecăciunii de Curte Nouă, lașității cu răsplată". Să mai atragem atenția asupra strictei actualități a unei atari perspective? Principiul veghetor de ieri nu s-a perimat. Îl putem repeta cu același
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
băgînd aceste lucruri admirabile, care erau interzise. Am încercat atunci refacerea firavă a unui sistem de valori, dar nădăjduiam ca după revoluție să se petreacă într-adevăr o repunere, o restitutio in integrum a scenei de valori a culturii și spiritualității românești. Sigur că s-a încercat și se încearcă. Au fost scoși din uitare mari poeți, au fost scoși din uitare mari scriitori, Vasile Voiculescu, de pildă. El apăruse și înainte, dar, evident, în răstimpul acela nu a apărut decît
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
religii care socotesc scrierea un semn palpabil al acțiunii dumnezeiești. Unii ezoterici musulmani cred că literele alfabetului alcătuiesc însuși corpul lui Dumnezeu, iar Brahma poartă o ghirlandă de cincizeci de litere. Altfel spus, Dan Stanca e un autor axat pe spiritualitate. "Cultura fără spirit este ca pîinea fără duh", iată o posibilă deviză a eseistului, extrasă chiar din cartea d-sale de care ne ocupăm Veninul metafizic. Partea cea mai valoroasă a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
ideea se înscrie ca o dureroasă negativitate". "Negativitatea" ideii în sine nu constituie ea însăși o idee reducționistă, menită a zăgăzui, printr-o exagerare artificială, spiritul uman deschis prin chiar natura sa către nemărginire? Firește, scrisul e un instrument al spiritualității. Dar unul de dată relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva explicabilă, a
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
golul. Din punct de vedere sacru, însă, acest nimeni poate fi chiar Haina lui Dumnezeu". Înțelegem un atare punct de vedere, însă nu putem a nu observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea spovedaniei, ci o potențează. Solitudinea maximă, realizată de scriitor precum o condiție a substanțializării sale, are un beneficiu mixt, estetic și spiritual, factorii fiind cu neputință de separat. În artă, sacrul și profanul nu se opun, ci cooperează în cadrul valorii
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun unii, că în spiritualitatea, în mentalitatea românească, există un dat suprarealist, o înclinație către absurd? A.V.: Eu cred că da. Cînd am fost acolo, la rudele mele, pentru mine lucrurile care se întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
S. Crohmălniceanu, scris în colaborare cu Klaus Heitmann (Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane, București, Ed. Universalia, 2000). Pornind de la celebra teorie a lui Lucian Blaga, potrivit căreia cultura germană ar fi influențat în mod "catalitic" spiritualitatea românească, autorii au încercat s-o valorifice din plin, punând în seama acestei influențe realizările majore ale Cercului Literar de la Sibiu și dezvăluindu-le cu sagacitate "sursele originare", temele și motivele predilecte, tendințele clasicizante etc. Semnalând faptul - deseori trecut cu
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
oare "euphorionismul" o simplă utopie? Desigur, o utopie fără de care însă Cercul Literar de la Sibiu, așa cum pertinent au arătat Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann, n-ar mai fi dobândit semnificația pe care o are astăzi în cultura română: "Contactul cu spiritualitatea germană... a prilejuit ca, după Junimea și Gândirea, o altă grupare, Cercul Literar de la Sibiu, să se impună la un nivel comparabil, prin valoarea și originalitatea operelor cărora le-a dat naștere". După Literatura română între cele două războaie mondiale
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
rază/ un înger acum îmi visează/ cuvintele care mă spun/ Nu sînt/ Mai țin de o bură/ și tot descîntul/ ce-mi este făptură/ se face floare de prun" (Într-un lăuntru). Și același echivoc între înfățișările sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles "adorată" de absolut: "Nu știu ce numeni mă duc/ dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
în secolele precedente, cînd s-a scris o literatură de înaltă calitate și frumusețe. Nu mi se pare așadar important dacă numărul cititorilor este sau nu mare. R.B.: Ce mesaj poate Olanda adresa prin scriitorii ei restului țărilor europene? Între spiritualitatea literară germană și cea olandeză există unele asemănări. Personal cred că există în proza literară olandeză contemporană o anumită transparență (de pildă în romanul autoarei Connie Palmen, Legile), un curaj de a privi situația în față și totuși o grijă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
tradiționale, modalități pe care le-a consfințit în arsenalul mijloacelor componistice ale secolului. Atins de aripa geniului, a rodit atât pe tărâm muzical interpretativ cât și componistic. Tonul viorii sale, curgerea arcușului său, se dovedeau a fi prelungiri ale unei spiritualități afunde, aidoma unei glăsuiri înțelepte veche de când lumea. Cunoscut în timpul vieții sale în primul rând în calitate de violonist, de dirijor, ulterior, în deceniile din urmă, opera sa componistică iese la iveală fiind antrenată în circuitul mare al faptelor umanității. Motivul? Indiscutabil
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
în săptămânile trecute, în concertele Formațiilor Muzicale Radio. Au colaborat împreună cu Canalul România Muzical, la realizarea unui concert special, de formulă specială, pretențios intitulat "George Enescu la sfârșit de mileniu". Pentru cei care știu să observe, raportarea creației enesciene la spiritualitatea zilelor noastre, cea românească, cea europeană, este mai mult decât elocventă. Căci Enescu rămâne un punct de referință, un temeinic pilon de sprijin, de care te poți anina în momente de cumpănă. Nu poți să nu observi, de asemenea, că
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
ne-o prezintă cu generozitate, nu pentru prima oară. În încheierea aceluiași concert a fost reaudiat Poemul vocal simfonic "Isis", pentru orchestră și cor de femei. Este o lucrare de atmosferă intimă, susținută de dirijorul Camil Marinescu în zona unei spiritualități ce aparține farmecului acestei muzici. Câteva zile mai târziu, cu prilejul concertului Orchestrei de Cameră Radio, am reaudiat ciclul cântecelor pe versuri de Clement Marot, în versiunea orchestrală semnată - de această dată - de maestrul Pascal Bentoiu, unul dintre cei mai
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
dovedesc că urmează traseele unui profesionalism atent orientat în universul muzicii bachiene. Vilonista Cristina Anghelescu, Nicolae Licareț la orgă, violoncelistul Alexandru Moroșanu în compania organistului Florin Chiriacescu, Cvintetul de suflători "Concordia", Trio "Aperto", cu toții au închegat imaginea unui flux al spiritualității bachiene în zone mai puțin spectaculoase, camerale, ale muzicii maestrului. În sfârșit, momentul final al festivalului - de la nivelul concepției și până la cel al realizării - i-a aparținut dirijorului Horia Andreescu în compania Orchestrei de Cameră. Întregul concert a fost dedicat
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
cu paparude sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd că s-a "săturat" de "maeștrii spirituali". Motivul refuzului spiritualității (religiei, metafizicii) ar consta într-o întîmplare din copilăria autorului, cînd acesta a fost vexat de reacția dură a unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce a
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
marcat pentru toată viața". Neputînd trece peste supoziția că hermeneutul nostru nu are din capul locului, "organ" pentru transcendență (se mai întîmplă!), ni se pare oricum șubredă logica unei atari extinderi a comportării abuzive a unui singur individ asupra semnificației spiritualității in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism"... Oricît unele din obiectivele de odinioară pot fi considerate că sînt și ale noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică a iluminismului, care
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Cronicar Provinciale Două reviste din țară sînt preocupate, în ultima vreme, de problemele provinciei culturale. Timpul de la Iași (nr. 7) are o anchetă pe tema aceasta. Ramuri de la Craiova (nr. 7-8) consacră mai multe pagini Spațiului și spiritualității Olteniei de nord. Foarte normal, în condițiile descentralizării, ca și în cele ale regionalizării, să se vorbească tot mai mult despre caracteristicile unei zone sau ale alteia. Desigur, provincialismul e încă o noțiune resimțită negativ la noi. Nu va mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]