506 matches
-
o aventură, că nu Își făcea griji pentru nimic și se bucura de toate. Inițial, o vedeam doar duminicile, la părinții lui Dan, dar apoi Își luă obiceiul de a suna ca să vorbească cu Dan și Întotdeauna sfîrșeam prin a sporovăi puțin. După un timp, Începu să treacă pe la noi În weekend și, cu cît ajugeam s-o cunosc mai bine, cu atît mă simțeam mai În largul meu În preajma ei. Ne Întîlneam la prînz la Calden sau Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de firmă? Îi șoptesc eu Emmei În cabina de probă a celui de-al doilea magazin de rochii de mireasă, În timp ce ea mă ajută să-mi Închid fermoarul. Linda e afară, purtîndu-se de parcă ar fi regina Însăși, sorbind cappuccino și sporovăind cu vînzătoarele. Emma rîde și-mi răspunde: — Meseria de stilist freelance nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am zis odată lui Fran, cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de altă natură: Cei care n-au copii par a fi promovat la etapa cinelor intime. Deși nu atît de elegante ca petrecerile similare organizate de părinții nostri, ele prezintă tendința de a gravita În jurul bucătăriei, lumea stînd În picioare, sporovăind și ajutînd de obicei la pregătirea cinei Înainte să se instaleze la masă, În compania cîtorva sticle de vin bun. Cei care au copii ne invită de obicei la prînz sau la grătare În aer liber, vara. Sau nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Desigur, le am pe Fran și pe Sally, și acum, pe Emma, deși venirea pe lume a lui Tom pare să mă fi Îndepărtat puțin de ea. Ne Întîlnim În fiecare duminică la părinții ei și ne petrecem tot timpul sporovăind, dar, din cauză că nu lucrez În West End, nu mai poate să bage capul pe ușă și să mă ia la masa de prînz și nici nu pare interesată de bebeluși. Sincer, pe mine numai asta mă interesează În clipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar putea fi tot În pătuțul lui, așteptînd să vin să-l iau? Fețișoara lui Tom se luminează de un zîmbet larg, brațele lui grăsuțe Întinzîndu-se după mine de Îndată ce dau colțul casei și mă apropii de piscină. Toată lumea e acolo, sporovăind și rîzÎnd. Izbucnesc toți În urale În vreme ce eu mă Îndrept ca prin ceață spre Tom, care șade pe prosop. — Ce-aș vrea ca și soțul meu să mă lase să dorm mai mult dimineața, zice Trish, uitîndu-se țintă la Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă duc la toaletă ca să mă asigur că nu-mi lucește fața și să mă mai dau cu ruj. Deschid ușa și mă ciocnesc de Lisa. — Te distrezi? Dau din cap plină de entuziasm, căci petrecusem o jumătate de oră sporovăind cu Jonathan și Caro și Încercînd să-l ignor complet pe Charlie Dutton. M-a epuizat efortul de a ignora complet doi bărbați, deși din motive diferite, și m-am trezit că m-a Înveselit foarte mult flirtul cu Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești străin. — Touché, Îmi zîmbește el și ridică paharul. — Dă-mi voie să merg și să pregătesc cina. Mă scol În picioare, iar el mă urmează În bucătărie. — Lasă-mă să te ajut, spune el. SÎnt un vrăjitor În bucătărie. Sporovăim, rîdem și mai bem puțin, În timp ce pun somonul În cuptor, iar Charlie mărunțește salata. Scena aceasta are un aer familiar și totodată străin. Îmi dau iarăși seama că mi-e dor să fac parte dintr-un cuplu, căci a găti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fericită, iar eu l-am crezut pe socrul meu cînd am vorbit la telefon. S-a terminat totul și să sperăm că ea nu va ști niciodată ce s-a petrecut În realitate. Schimb cu dibăcie subiectul și continuăm să sporovăim pînă sîntem gata de plecare. Acum, că Linda s-a relaxat și părem a fi găsit o cale de ieșire din impas, Îmi dau seama cîtă plăcere mi-a făcut să luăm prînzul Împreună. Am crezut că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt convinsă că i-ar face mare plăcere să mi-l ofere. Dar ne Întîlnim să luăm prînzul Împreună, de regulă o dată pe săptămînă, și discutăm despre lucruri banale, ca, de pildă, despre cărți, știri și cunoscuți de-ai noștri. Sporovăim și rîdem. Nu aducem niciodată vorba de chestiuni importante, cum ar fi cele privindu-i pe Michael, pe Dan sau pe copii, mai puțin poveștile despre cît de adorabili sînt aceștia și ce lucruri amuzante au mai făcut. Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă crezi. Poate, chiar nu mai am vanități. O fac dintr-o mare nevoie de liniște. ― Nu te îngrijorează această nevoie, Galilei? ― La început, m-a îngrijorat Nu eram obișnuit să rămân singur. Dar când am auzit cam ce se sporovăiește pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înțeles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt, ce gândeam eu. Nu mai eram decât un "caz". Și acela, închis, cu crucea pusă."Galilei? A, da, cel care a abjurat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ajutor? - Stăpâne, s-a plâns porcarul, eu trăiesc în pădure, și casa cea mai apropiată este la aproape o milă, așa că nimeni nu m-ar fi auzit. Credeți-mă, individul îl are pe duhul rău în cap; toată noaptea a sporovăit întruna despre unii creștini pe care îi numea martiri și mă poftea să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă cu cine erau rude și cum Își făcuseră rost de permisul de intrare, și ieși grăbit afară. Rămase sub dușul rece până când Începu să tremure. Apoi se Îmbrăcă din nou și se Îndreptă spre ieșire. Nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi iubit și nici n-ar fi sângerat de moarte în brațele mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă a fratelui ei ca scrib-șef și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-o vor cunoaște niciodată. Alungă acel gînd, dar păstră un pic de bucurie de pe urma lui. - Ai face măcar o dată În viață ceva pentru copilul tău? - Crezi că ți-aș putea refuza ceva? Semeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau cel puțin nu păreau să-l aștepte pe el. Cu speranța de a stabili un contact, se ducea la toate seminarele, la toate cursurile și astfel deveni curând un student foarte bun. La bufetul studențesc, le vedea, le auzea sporovăind: ieșeau În oraș, se Întâlneau cu prietenii, se invitau reciproc la petreceri. Bruno a Început să se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
O fi el om În toată firea, dar așa face de când e copil. Nu știu de ce. Neamul meu nu e ca el. Pfuuuh, doar o parte din neamul lui Gupal nu era precum Dupna, pentru că mulți o luaseră după scofâlcit, sporovăind În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mincinos ca tine, a ținut el să-mi sufle de cum m-a văzut. Apoi, s-a dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar fi păsat de nimic. Numai că mă iscodeau cu atâta luare aminte, Încât i-am simțit că puneau la cale o blestemăție și că vorbeau așa doar ca să mă amăgească. - În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl lăsaseră Într-un luminiș, În grija unor mărunței de-ai lui Kikil. Unu Începuse să alerge deja și spunea și el câteva vorbe, acolo. - Dar tot o să vreau să Învețe și glasul din minte, Îmi zise Enkim. Am mai sporovăit despre Unu, le-am spus și eu despre Marea și Omăt și tot așa, până ce n-am mai putut să mă prefac că nu mă interesa ce se Întâmplase. - Ia zi, Enkim, ce-a fost cu semnele alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Au murit mulți de-ai noștri. Kikil și Tek sunt de-acum În brațele Umbrei. - Kikil și Tek. Da. Și Enkim. Am luat-o prin sat și, când și când, mă opream prin fața răniților pe care Îi știam după nume. Sporovăiam cu ei despre una și alta, și apoi mă duceam mai departe. L-am găsit chiar și pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e cine știe ce. Trebuie să recunosc asta, sunt atâția ani de când... știți, aici, se întâmplă atât de rar ceva, ceva cu adevărat... așa... cu adevărat... Hm! De altfel voiam să vă cer și scuze... pentru cele întâmplate... pentru cei doi... care sporovăiesc, da, tot timpul sporovăiesc, ha, ha... Bruno și Grubi, înțelegeți? Doi băieți singuri... Nu sunt însă băieți răi... atât de răi... cum ar fi putut să ajungă... dacă... cine știe? Nu, nu sunt deloc băieți răi. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
recunosc asta, sunt atâția ani de când... știți, aici, se întâmplă atât de rar ceva, ceva cu adevărat... așa... cu adevărat... Hm! De altfel voiam să vă cer și scuze... pentru cele întâmplate... pentru cei doi... care sporovăiesc, da, tot timpul sporovăiesc, ha, ha... Bruno și Grubi, înțelegeți? Doi băieți singuri... Nu sunt însă băieți răi... atât de răi... cum ar fi putut să ajungă... dacă... cine știe? Nu, nu sunt deloc băieți răi. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care își urmează gândurile.): Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]