465 matches
-
clipa în care ai pierdut frânele timpului. Folosește-te de rațiune până mai e vreme. Este atâta ceață în inima omului, încît razele oricărui soare nu mai revin, odată intrate. Și este atâta gol în simțurile lui, în simțurile lui spulberate, că rătăcesc porumbei nebuni, cu aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fuseseră trimise o dată. În sectorul lor fusese lovită o linie de tren; trei oameni care strîngeau În urma ultimului raid fuseseră omorîți, iar șase răniți. Au transportat patru dintre victime o dată, apoi au fost trimise la o locuință Înșiruită cu fațada spulberată, unde o familie fusese Îngropată sub dărîmături. Au scos la suprafață o fată și două femei; un băiat și o fată au fost găsiți morți. Kay și Mikey le luaseră cadavrele. Acum fuseseră trimise din nou; se Îndreptau spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deja de un copil minune și lumea își pusese deja speranța în aparat. A venit mult așteptata zi a testării aparatului. Avertizorul a eșuat. În prima noapte, copilul nu a dormit de loc. Se gândea cu tristețe la speranțele lui spulberate, la visul său cu aripi frânte și îi venea să plângă. După îndelungi chinuri și frământări, a apelat în cele din urmă la un inginer electronist. Acesta a depistat greșeala și aparatul a fost pus în funcțiune. S-au construit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îngăduie să sper în revenirea frumoaselor timpuri de odinioară. A doua zi când m-am dus în bălării, manechinul dispăruse. Privind, culcat în iarbă, luminișul gol, inundat de soare, cred că am adormit cu gândul la visele mele de mărire spulberate, fiindcă am avut un vis în care lucrurile se petreceau pe dos. Oglinzile se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-am mai scris în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca românii să fie uniți, pentru că numai astfel putem face față dușmanilor care de sute de ani ne-au călcat în picioare și cred că nici acum nu și-au schimbat obiceiurile.” Din păcate, speranțele studientului Mihăilescu Manole sunt astăzi spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor granița nedreaptă de la Prut, granița dintre români ca să-și vadă țara. Guvernanții de la București au clădit vămi solide, parcă pentru veșnicie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare. Din mesajele primite până atunci, Oană Înțelese că Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Copilărie spulberată... Copilărie spulberată... așa începe povestea tulburătoare a Teofanei, al cărei destin o însoțește încă din fașă, amânându-i deocamdată posibilitatea de a interveni în modificarea lui, cum ar fi fost normal; dar și destinul uneori greșește. Când viața ne poartă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Copilărie spulberată... Copilărie spulberată... așa începe povestea tulburătoare a Teofanei, al cărei destin o însoțește încă din fașă, amânându-i deocamdată posibilitatea de a interveni în modificarea lui, cum ar fi fost normal; dar și destinul uneori greșește. Când viața ne poartă cu sau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
domenii, cu producțiuni literare și traduceri. În 2006, am publicat, la Editura Alfa, Iași, un prim volum de proză scurtă, memorii și amintiri, intitulat Surâsul lacrimii. În 2008, mi-a apărut al doilea volum de proză scurtă, cu titlul Bucurii spulberate, la Editura Tipo Moldova, Iași. În 2010 am publicat două volume: Destine bucovinene (Iași, Editura Alfa, 2010) proză scurtă și Vetre strămoșești. Ropcea un sat din Bucovina, la a 560-a aniversare (Suceava, Editura George Tofan, 2010), acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a și prefațat primul volum), Sabina Fânaru, Gheorghe Giurcă, Floarea Tofan, Carmen Veronica Steiciuc și, nu în ultimul rând, Nicolae Cârlan, care a supus unei analize mai detaliate valoarea tematică și artistică a povestirilor în Cuvântul său înainte la Bucurii spulberate. Din 2008 am devenit membru al Societății Scriitorilor Bucovineni. Aduc pioase mulțumiri, și de această dată, părinților mei, oricând dispuși la mari sacrificii, că mi-au dat viață, că m-au adus pe lume în stare de sănătate bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu cei de la clasele primare și încheind cu cei de la ultimele forme de perfecționare) că mi-au transmis lumina științei de carte și abilitatea de a mă folosi de ea. De același autor: Surâsul lacrimii, Editura Alfa, Iași, 2006 Bucurii spulberate, Editura Tipo Moldova, Iași, 2008 Vetre strămoșești. Ropcea, un sat din Bucovina, la a 560-a aniversare (coautor Dragoș Olaru), Editura George Tofan, Suceava, 2010 Destine bucovinene, Editura Alfa, Iași, 2010 Carte premiată cu Medalia Crucea de Argint a Societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Fermierul zootehnic era unul dintre cei mai corecți muncitori și cinstiți lohăneni. Totuși, după cum vom vedea, a sosit un moment istoric, propice, pentru ca, și el, să dea cinstea pe rușine. Rușine, care, de asemenea, vom vedea, că, a fost total spulberată, din clipa imediat următoare actului de pe ecranele televizoarelor, care anunța istoria, că, pe meleagurile României, regimul comunist a ajuns la final. Iată cum au stat lucrurile. În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, moș Victor a venit, ca de obicei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din ce este. Bine, fiule. Mulțumim lui Dumnezeu. Și-au mai trecut ore și iarăși s-a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]