564 matches
-
trebui să fim sensibili la sarcasmele unor autori din trecut cel puțin în egală măsură cu plăcerea pe care ne-o fac textele din „Cațavencii”. Cam tot ce am descoperit oarecum general valabil au fost versuri ca următoarele, care critică „spurcata împreunare” dintre takiști și liberali din 1911: „E un incest împreunarea/ Nababului cu junimiștii...” Asta fiindcă avem și noi parte de „spurcate împreunări” politice. Sau o satiră antiliberală de la 1914: „Partidul nostru este tare,/ Căci el se reazemă pe lei
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
textele din „Cațavencii”. Cam tot ce am descoperit oarecum general valabil au fost versuri ca următoarele, care critică „spurcata împreunare” dintre takiști și liberali din 1911: „E un incest împreunarea/ Nababului cu junimiștii...” Asta fiindcă avem și noi parte de „spurcate împreunări” politice. Sau o satiră antiliberală de la 1914: „Partidul nostru este tare,/ Căci el se reazemă pe lei./ De ce să ne trudim atâta/ Când azi cu mia și cu suta/ Mobilizezi pe derbedei?” Frauda noastră cea de toate alegerile, așadar
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
o tranziență lină de la materia teologică la situațiile existențiale, ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
propriului corp să trăiască din ce în ce mai mult ca și corp pnevmatic, spiritual, ca loc al iubirii<footnote Marko Ivan Rupnik, op. cit., p.23. footnote>. În timpul încercărilor de a ieși de sub influența malefică a ispitelor diavolești, care împing spre pofte urâte și spurcate<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea minții și așezământ ucenicilor săi, Edit. Credința Strămoșească, Iași, 1999, p. 60. footnote>, Părinții sfătuiesc că pentru ca aceste imagini înșelătoare să nu se mai furișeze trebuie să păstrăm mereu un post egal și măsurat
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
foarte bun al gândurilor care ne instigă la păcat și păstrarea cugetelor bune, folositoare sufletului, aducătoare de pocăință și de mântuire. Dintre aceste mijloace sufletești, Sfântul Ioan Casian ne recomandă: postul, căința (zdrobirea) inimii, rugăciunea stăruitoare împotriva duhului celui mai spurcat sau rugăciunea întinsă către Dumnezeu, citirea deasă și continua cugetare adâncită asupra Scripturilor, știința spirituală, osteneala și lucrarea mâinilor care opresc și recheamă mintea din cutreierul ei nestatornic, adevărata smerenie fără de care nu va putea birui nimeni curvia nici celelalte
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
de fier, sub durerea cărora unii și-au aflat sfârșitul în chip îngrozitor. În același timp, alții au dus lupta în chipurile cele mai diferite. Astfel, unul din ei după ce a fost împins cu putere și târât până la locul jertfelor spurcate și nelegiuite era eliberat ca și cum ar fi jertfit deja, deși el n-a jertfit deloc; un altul, care nici măcar nu s-a apropiat nu s-a atins de nimic necurat, era lăsat să plece fiind nevoit să rabde în tăcere
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
restul lumii, cu excepția Germaniei și a Austriei. Așa se face că Noua Turcie, scăpată de sub tutela europenilor, și-a putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
În același duh filocalic, Sfântul Isaac Sirul menționează că diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia..., vol. X., Edit. Institutului
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire; în viețuire, urâciune; în cumpărare și vânzare, înșelăciune; în stăpânire, trufie; în supunere, neascultare; în judecăți, nedreptate. În toate
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei, Bunica spune: nu vă apropiați, Este fără fund, iar apa spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta? Iar celelalte au vreun câștig? Poate timpul va spune, îngânându-le șoapta... Amintiri, ca niște cămile traversând deșertul. * Cerbul cel tânăr și-a făcut harem prin luptă Ciutele
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
Asta e împotriva turbării! Nu vezi cum bântuie? - Văd, cum să nu văd! Turbarea bată-vă să vă bată! - a blestemat femeia. La ieșire, au întâmpinat-o cei de afară. - Ce ți-e, fata, și tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap și încins cu bețe ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a iesit Ioana, nevastă-sa. - E, ce e, mă băiete? - Al tau unde e? - Uite..., e dus. - Dar vine? - Vine, că nu e dus pe lumea ailaltă! - Auzi, îți spun ție, că mă grăbesc. Îmi zise Tache că au plecat spurcații aia cu colectivul. S-au dus! Ducă-se unde și-a dus mutul iapa! - Mă, tu spui drept? - Drept! - i-a răspuns Făsui și a plecat. Au auzit: Bebe, Florea, Băcanu, Boderică, Stan, Boade, Vărzaru și Ciulu, că tot era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
duce „către doftorii cei sufletești”. Azi a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stângă, apoi arsura a coborât până la inimă și de aici a ajuns la picioare, unde a rămas - ce e? E tulburata. Poate spurcatul din ea vrea să se mărturisească... E un lucru cu primejdie. Fiindcă asemenea vestigii, cum e acesta al ei, nu sunt sortite să învingă secolele...
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
Cum urci, casele pe stânga. Apoi acolo-i, la dom’ comisar Butelcă. Intrând în curte, omul se opri mirat : - Aici e ? Apoi nu-i la dom’ comisar. Bine că nu-i la dom’ comisar. Pot să-ți spun acuma că spurcată nație de om e. Fără picior și fără mână, da’ scoate sufletul din om. ... Ia te uită la nașu ! Așa-i el. S-a și apucat de treabă. Eu am să stau oleacă, să-mi potrivesc fierăstrăul. Până nu potrivesc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor, 13. și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi. 14. Le scapără ochii de preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați! 15. După ce au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
să se stingă. - Dacă îți spun, Catinco, dacă-ți spun. O să se curățe, ia să vezi în două luni e gata. O vrea tat’su, asta e, că lui i-a fost dragă și o ia la el. - Ptiu, spurcată gură ai, fa! Vorbele au ajuns și la urechea Antonicăi. S-a uitat bine la fata ei. O privea așa cum nu o mai făcuse de mult. Își deschise bine ochii, sufletul și simți că fata ei e împovărată. - Cred că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu noaptea. Un război al norilor spart de razele mici, subțiri, timide, ale soarelui. Ici colo câte o pasăre mai spărgea frumosul răsărit în căutare de cuib, ici colo câte un glas de om nervos supăra văzduhul cu limba lui spurcată. Lăsasem de mult satul în urmă. Era doar legănatul carului. Pentru o clipă am închis ochii și totul s-a oprit. Mă gândeam că am ajuns. Nu auzem vocea tatei. M-am ridicat și mi-am dat seama că mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apoi, domn’ Lică, dacă-i pe așa, începuse timid bărbatul, să știi că eu oi mânca și o bucată de carne de porc, că doar vine Crăciunul. - Păcătosule! Nu mai ai ce căuta la adunarea noastră, auzi, să mănânci animal spurcat. Lică întoarse spatele și ieși lăsându-l pe țugui cu ale lui. Avea mai târziu să aprindă focul cu paginile bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc să prăjească o bucată de carne de porc. Cu ea căzuse în păcat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc să prăjească o bucată de carne de porc. Cu ea căzuse în păcat și fusese dat afară din Biserică. Ar fi trecut Lică peste fumat și l-ar fi dezobișnuit, dar de la “mâncarea spurcată“ nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mîncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinți. 7. Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor. 8. Să-l socotești ca sfînt, căci el aduce mîncarea Dumnezeului tău; el să fie sfînt pentru tine, căci Eu sunt sfînt, Eu, Domnul, care vă sfințesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul. 13. Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară. 14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. 15. Să nu-și necinstească sămînța în poporul lui, căci Eu sunt Domnul care-l sfințesc." 16. Domnul a vorbit lui Moise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au simțit și îndrăgit printr-un act, să-i zicem, de voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați, deși târziu; fericiți cei ce-l poartă în suflet, deși se află departe; cei ce - orice, oricând, oricum - nu și-l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc și-a pus indelebila pecete." De altfel, nu numai ceea ce este
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
de hin; vei bea din ea din cînd în cînd. 12. Hrana s-o mănînci ca turte de orz pe care le vei coace în fața lor cu balegă de om." 13. Și Domnul a zis: "Așa își vor mînca pîinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni." 14. Eu am zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pîngărit niciodată; din tinerețea mea și pînă acum, niciodată n-am mîncat dintr-un dobitoc mort sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
zilele, și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri și de batjocură printre toate țările. 5. Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca spurcată și plină de tulburări. 6. Iată că în tine, toți voievozii lui Israel își întrebuințează puterea ca să verse sînge. 7. În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți. 8. Tu Îmi nesocotești locașurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]