1,505 matches
-
pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de nimic, nepăsători parcă de subțirele gheții, de răsfirarea zăpezii prin cenușiul stâncos, pustiu... * Oh, Anyu, Anyu, ce deznădejde te-apasă?! De ce lași în urmă tundra și satul tău de nomazi? Ce te-ndeamnă s-alergi nebunește în împărăția pustie înmuiată de-atâta căldură? se tot întreba. Și-apoi își zicea că Woka
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n candoare de delfinii cei buni,Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit,Răsfățată de pești, de meduze mițoase,Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
îmi vor da dreptate. Vă invit, însă, pe cei care nu au făcut-o deja, să pășiți în Împărăția lui Zamolxe - Peștera Polovragi. Nu prea departe de Horezu, se află Masivul Căpățânii, despărțit de Masivul Parâng prin Cheile Oltețului. Pereții stâncoși, abrupți și încremeniți peste ani în forme care cer admirație, respect și supunere, încep imediat de lângă Mănăstirea Polovragi, un lăcaș de cult cu o vechime mai mare de 500 de ani, devenit în zilele noastre monument istoric. Oltețul se strecoară
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
minunat loc. Viața de zi cu zi nu oferea aici spectacole grandioase precum cele de la Roma, ci bucurii mult mai mici, precum o ieșire la pescuit, sau mici plimbări cu barca prin mirificul peisaj dat de grotele inundate de la țărmul stâncos al insulei unde apa incredibil de limpede juca reflexii neasemuite în apropierea pereților verticali. Apoi, mai erau micile petreceri date de împărat, în care se discuta despre literatură și poezie ori despre ultimele apariții editoriale din Roma, în compania unor
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
XI. DE DOR..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. De dor... Te- am visat și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta și brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
că la tine, de unde, În vis îmi apari, comoara mea din tainic sipet... Citește mai mult De dor... Te- am visat și mi- e dor,Cu ochii tăi verzi și frumoșiDe aici, dintre umeri de nor,Dintre brazi și munții stâncoși.Dorul e viu, mătăsos și curatși mă- mbracă- n mantii discreteCu țesături de tafta și brocartFoșnind unduios în trupu- mi și-n plete.Te simt, te port, te duc cu mine oriundeEști în genele mele și- n suflet...Aici e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și putea să treacă acum ușor peste toate greutățile. După amiază, Naranbaatar o luă la plimbare să-i arate peisajele minunate din jurul lor. Și a dus-o la o cascadă cu apă rece, ce se revărsa cu viteză pe pereții stâncoși ai muntelui. Erau locurile în care el se juca când era mic. Arborii și plantele ce populau zonele montane păreau desprinse dintr-un basm. Iar viața i se părea Emei un vis plăcut. Dar sosi și ziua când o apucară
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
din piatră brută și balustrade cu mână curentă[ Mână curentă = partea superioara a unei balustrade, din metal, plastic, sau lemn (n.aut.)] solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde[ Ciurdă = cireadă, turmă mică de animale (n.aut.)] de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
CA UMBRA SĂLCIILOR Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului CA UMBRA SĂLCIILOR Eu te iubesc cu-ncrâncenare mută, Cu dinții strânși, cu pumnul încleștat, Ca marea te iubesc, când își sărută Țărmul stâncos cu valu-i înspumat. Eu te iubesc cu tremurul de pleoape, Cu roua-n ochi, grăbită spre senin; Ca umbra sălciilor peste ape Eu te iubesc, într-un prelung suspin. Eu te iubesc cu unghiile-n carne, Cu fruntea-ncinsă-n
CA UMBRA SĂLCIILOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374039_a_375368]
-
de-a lungul traseelor se întind pajiști cu plante de câmp: smirdari, margarete și iarbă de bumbac, ... XVI. RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE, de Tatiana Scurtu Munteanu, publicat în Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013. Asezându-se cu mândrie pe un pinten stâncos, în inima sălbaticiei, ruinele castelului Montaigle par să vină direct dintr-o legendă medievală. Acestea ocupă vârful unui masiv calcaros, întinzându-se de la est la vest, la o cotă medie de 160 de metri, la confluenta râurilor MolignAee și Flavion
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
cum este cazul sitului cunoscut sub numele de Rocile Montaigle, loc în care arheologii efectuează săpături mai bine de un secol. În 1867, geologul Ed. Dupont a fost însărcinat de guvernul ... Citește mai mult Asezându-se cu mândrie pe un pinten stâncos, în inima sălbaticiei, ruinele castelului Montaigle par să vină direct dintr-o legendă medievală. Acestea ocupă vârful unui masiv calcaros, întinzându-se de la est la vest, la o cotă medie de 160 de metri, la confluenta râurilor MolignAee și Flavion
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
în care își strecură mâna, la timp, căci mâna cealalată era pe punctul de a se răsuci în fisură riscând astfel să-și rupă încheietura dar să și cadă. Se văzu astfel într-o poziție asemănătoare crucificării, atârnat pe peretele stâncos cu picioarele abia sprijinindu-se pe mica treaptă de piatră. Puterile îl părăseau însă repede. Agoniza rănit la cap și la gât cu mîinile amândouă prinse în teribila capcană de piatră. Trecuseră astfel două ceasuri de la miezul nopții și cei
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
de mine, așa credeam, eram printre trăiri, trăind cu tine, desenându-mi apoi, chipul, pe nisipul plajei, apelor noastre moarte, la fel, că dragostea înfiripata odinioară, care s-a acoperit, de algele depărtării, iubirile noastre, plutind în derivă, aproape de malul stâncos, al plajei, apelor noastre moarte. Flux și reflux de sentimente, ce vin și se duc, aievea, în larg, oprindu-se câteodată, la mal, iubindu-te, știind, că n-a să mai fie, la fel ca altădat`, plutind în derivă. Austria
IUBIRI PLUTIND ÎN DERIVĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371046_a_372375]
-
cetățile române se structurau de obicei pe dealuri/ coline și reliefuri mai înalte, definite prin stabilitatea ce o transmiteau astfel cetăților construite pe ele, ori această -în formă trapezoidala - se prezintă și ea că o cetate construită pe un platou stâncos (după Wikipedia și alte surse). În orice caz, zona se prezintă mirifica prin acel început de delta, caracterizat prin verdeața intensă, multe păsări în zbor în drumul lor către sau dinspre delta, cumva și mai multă umiditate a aerului... Lucrarea
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă cu surprindere că în peretele stâncos erau săpate câteva litere. Citi cu atenție: „Zona duhurilor rele”. - Eheee!... Asta înseamnă că a mai fost careva pe aici!... Sau să fie de sute de ani?... Imposibil! Doar nu aveau și atunci aceeași scriere ca acum!... Sau mai știi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă cu surprindere că în peretele stâncos erau săpate câteva litere. Citi cu atenție: „Zona duhurilor rele”. - Eheee!... Asta înseamnă că a mai fost careva pe aici!... Sau să fie de sute de ani?... Imposibil! Doar nu aveau și atunci aceeași scriere ca acum!... Sau mai știi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Arnăutu cercetează împrejurimile. În depărtări vede un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula! CĂPITANUL SASU: Și al urmașilor săi! CĂPITANUL ARNĂUTU: Și noi suntem din neamul său! Oare
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
vom duce lipsă. EXT./REGATUL MUNȚILOR/ AMURG Crepusculul cuprinde regatul munților începând cu văile cele mai adânci și terminând cu vârfurile cele mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să vorbească și ne spune al cui este! MOȘUL . Până vorbește e bozul mare pe noi! EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ZI Imaginea cade pe rând atât pe piscurile împădurite cât și de golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoși ce se ridică din versanți și coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreți. Deodată zările se deschid și pe un pisc îndepărtat se zăresc turnurile unui castel.Călăreții continuă să
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
meu nici măcar nu-mi poartă numele, îl cheamă Saladin al-Zawahiri. Cum o să conving niște fanatici demenți că e fiul meu? Mergeam călare. Soarele tocmai apunea. Se mai auzea doar tropăitul asinului meu și șerpii cu clopoței, când de după o formațiune stâncoasă și-a făcut apariția o ceată de saudiți înarmați, cu fețele acoperite și cu turbane mari pe cap. Mi-am zis că asta e, am reușit, i-am găsit. Nu mai rămânea decât se le explic cine sunt și ce
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]