996 matches
-
generalul Constantin Prezan 99 a rămas definitorie pentru explicarea prezenței militare române în Basarabia, fiind preluată ca atare și în manualele din 2000. Mârzescu a avut însă obiecții la această declarație de bune intenții, redactată în grabă și cu destule stângăcii, el observând că "fraza cu reîntoarcerea trupelor române după restabilirea ordinii este nedibace și nu va impresiona bine populația de la noi și armata". În martie, întâlnindu-se cu generalul Prezan la Te-Deum-ul de la Mitropolie, prin care se celebra recenta unire
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1918 în componența statului român și-au păstrat, conform legii, școlile și dreptul de a învăța limba maternă, trebuind în schimb să își însușească, în regim de urgență, limba oficială, istoria, geografia și literatura noii lor patrii. Reacțiile ostile și stângăciile de tot felul nu s-au lăsat așteptate 257. De altfel, nici pentru românii din provinciile proaspăt unite, vechile manuale de istorie din Regat nu păreau foarte atractive, având prea puține informații despre trecutul lor regional 258. Situația era foarte
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai bine de un deceniu după căderea regimului comunist, am întâlnit elevi de 14-15 ani capabili să apere cu vehemență istoriile de colportaj și puținele sau închipuitele amintiri despre anii '803, ignorând manualele 4. Puteau chiar povesti, cu o anume stângăcie, câteva dintre glumele de atunci, puse pe seama unui personaj încă amuzant ("Ceașcă", o poreclă ironic-afectuoasă pentru Nicolae Ceaușescu). În ceea ce privește trecutul comunist care le era încă familiar opțiunile lor valorice au fost ferme, lapidare, ignorând fără rețineri informațiile din surse publice
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să nu-i contrariați acțiunile"132. Copilul este o ființă naturală prin excelență, cu condiția de a-l menține în această stare, cea mai mică imprudență fiind un risc de a-l face s-o părăsească prematur, cea mai mică stîngăcie putînd compromite acțiunea naturii. Ca și pentru biologii de azi, pentru Rousseau dezvoltarea implică o stimulare, un exercițiu continuu al organelor de dezvoltat. Natura vrea astfel. Perioada rezervată de ea acestui exercițiu este copilăria. Trebuie deci "să respectăm copilăria", să
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
condus pe Rousseau la ideea educației negative. Încrezător în perfecțiunea inițială a omului, el credea că acesta s-ar putea dezvolta fără intervenții din afară. Însușirile native ale omului se dezvoltă bine dacă nu intervine omul, care strică totul, cu stîngăcia și perversitatea lui. Datoria educatorului, de la naștere pînă la doisprezece ani, este de a lăsa copilul în voia lui, să se manifeste de la sine, liber, ferit de orice contact cu oamenii și cu exemplul lor prost. Pînă la doisprezece ani
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
pentru a înlătura obstacolele care ar putea apărea în libera dezvoltare a acestuia. El este mai mult un colaborator discret, care ajută copilul să trăiască viața în mod natural. Dacă se va dovedi neîndemînatic, este suficient să respecte natura pentru ca stîngăciile lui să nu cauzeze copilului neajunsuri majore. Mai trebuie reamintit și faptul că Émile nici nu este un copil real. Succesorii lui Rousseau sînt însă educatori, confruntîndu-se cu elevi reali, adesea numeroși, închiși în "închisorile" numite școli. Acești educatori nu
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, și anume în Chei fierbinți pentru ferestre moi (1998) și în Stângăcii și enormități (1999), atenția prozatorului deplasându-se acum asupra realităților postdecembriste. Nu însă și maniera narativă, bazată pe aceeași reciclare postmodernă a convențiilor narative și legitimată tot de un pretext ciberneutic: în localitatea Straja, o triadă de afaceriști veroși deschid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
proze îl constituie tocmai fractura epică prin care un eveniment neprevăzut orientează desfășurarea textului către un sens centrifug. SCRIERI: Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, București, 1996; Chei fierbinți pentru ferestre moi (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1998; Stângăcii și enormități (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1999; Proza generației ’80. Strategii transgresive, vol. I: Trafic de frontieră, Pitești, 2000, vol. II: Ochiul bifurcat, limba sașie, Pitești, 2003; Under Eastern Eyes. Cross-Cultural Refractions, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Alex.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
poeziei ocazionale, a cărei caducitate poetul o va fi înțeles într-un târziu, ci și de un alt mod de a scrie, de recuperarea unor teritorii lirice și a unor posibilități ale versului. Poetul prea grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii, facilități și contradicții în imagini” (G. Călinescu), este acum un ludic, un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
românească (Anotații scoase din prozodia limbii românești), și face câteva traduceri în versuri (din Schiller ș.a.). În timpul vieții i s-a tipărit în volum doar o odă închinată episcopului greco-catolic al Făgărașului, cu prilejul zilei onomastice. Celelalte versuri, cu destule stângăcii, nu au valoare deosebită. Ambițios, autorul a ținut să le adune, în 1840, într-un volum, rămas în manuscris: A poeziilor de Nicolae Paulethy. Bun cunoscător al limbilor latină și greacă, P. încearcă să transpună mai multe lucrări printre care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
Capitolul I. Mitul "Miturile sunt indicii pentru potențialitățile spirituale ale vieții umane." (Joseph Campbell) Definiții ale mitului A emite pretenția unei analize complete asupra accepțiunilor, întrebuințărilor ori valențelor noțiunii de "mit" ar constitui nu doar o dovadă de naivitate și stângăcie metodologică, ci chiar de eroare discursivă fundamentală, iar aceasta nu doar datorită faptului că o expunere completă, fie și a unei singure perspective asupra mitului, a contribuției unui singur autor, ar exige sute de pagini riguros documentate, ci și pentru că
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este o soluție facilă, o parte a decupajului fiind deja operată, cadrele selectate, dialogurile deja concise, decorurile și costumele deja concepute, oricât de bună ar fi banda desenată (ceea ce nu este întotdeauna cazul), simpla transpunere a ei în film reflectă stângăcie și necunoaștere a niciunuia din cele două medii, căci fiecare are ritmuri proprii (filmul nu e doar bandă desenată însuflețită). Paradoxal, filmul indonezian s-a dovedit de multe ori mai puțin dinamic decât banda desenată, iar insistența pe violență și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a capului). La aceasta se adaugă faptul enunțiativ că un Bravo! modulat de un anumit ton și/sau de o expresie a chipului poate deveni un enunț ironic și un blam în loc de un compliment (decalajul dintre enunț și context o stîngăcie enormă sau o gafă, de exemplu face posibilă o astfel de interpretare). Asumarea enunțiativă sau punctul de vedere (PdV) ne permite să arătăm dedublarea polifonică proprie ironiei: locutorul (L) se disociază de un PdV1 (felicitare) al unui enunțător E1 pus
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
comică, nu lipsită de asprimi. Știa să înjghebeze o intrigă verosimilă, să alterneze momentele de acalmie ale acțiunii cu schimbări surprinzătoare de situație, să mascheze cât de cât concluziile morale, dar nu construia caractere, personajele, mereu aceleași, fiind conturate cu stângăcie. Îi lipsea și fantezia verbală. În 1845 teatrul din Iași juca Rezeșii la Iași sau Iașanca la țară, comedie în două acte. Pe aceeași scenă se reprezenta, în spectacol cuplat cu Baba Hârca de Matei Millo, comedia într-un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
lui M., ca și al dramaturgiei pe care o cultivă. Piesele lui sunt, în majoritate, poeme dramatice, preluând simbolistica permanenței și a continuității, a trăirii demne, în spiritul firescului și al codului axiologic al neamului. Deficitul de substanță dramatică și stângăciile bat însă la ochi. Având o structură și o atmosferă baladescă și mizând pe naturalismul scenelor și al evenimentelor care aduc unele accente polemice, în contratimp cu scenele ideologizante, aceste piese au reprezentat un moment important în viața teatrală basarabeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
care își propune să valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate folosită cu stângăcie), o tânără e actriță etc. Deși autorul nu a mizat pe această încadrare a scrierii sale, Verigile nu s-ar defini nici ca roman de gare, lipsindu-i antrenul epic și abilitatea livrării elementului senzațional. SCRIERI: Zidul, București, 1967; Verigile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
o putere balcanică. Soarta Bulgariei, în ciuda trecutului său glorios, seamănă cu cea a Serbiei. Zdrobirea de către Vasile II a Imperiului lui Samuel nu a pus capăt și dorinței de independență a nobilimii. Moartea Bulgaroctonului, exacțiunile fiscale ale guvernului bizantin și stîngăciile comise față de autoritățile religioase bulgare au suscitat în 1040 o revoltă generală împotriva grecilor, înăbușită în anul următor, dar care pune în lumină eșecul eforturilor de asimilare întreprinse de basileu. Trebuie, însă, așteptată prăbușirea puterii bizantine în Balcani, care urmează
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări ale schemei (acceptarea morții ca refuz al sistemului semiotic dominant, idee preluată prin Jean Baudrillard) cu formulări plastice („Epica magna e epopeea unei Troie de după războiul troian”) și observații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
instinctul vital alterat posedă nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de sine, vizibilă în însuși propriul ei proces de dezatomizare; ea umple toată conștiința reflexivă a poetului, manifestată printr-o atentă notație. Oricâtă simplitate și stângăcie verbală dovedește lirica bacoviană, acestea sunt și semnele neîndoioase ale lucidității lui artistice; conștiința umană se prăbușește în reacții fiziologice, dizlocate, fără nici o putință de se ridica pe un plan egal sau analog, dar numai o inteligență artistică o poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor, de o anume edulcorare în erotică, de unele reflexe epigramatice (Vărul Dionis) și, mai ales, de lipsa de unitate a ciclurilor. Carențele dispar în bună parte în antologia Darurile pământului. Cântecele patriei, bunăoară, relevă un lirism înrădăcinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
face din ea o rațiune proprie de viață și de artă. Trăiește arta ca o viață și viața ca o artă. Masca devine propria lui expresie. Spiritul nostru este la început surprins, iritat de atâtea clișee, mânuite, de altfel, cu stângăcie, apoi vedem că sinceritatea confesiunii le dă viață. Temele altora devin obsesiile profunde ale poetului. Cu aceste tipare în față, Stelaru vorbește de singurătate și iubire, de moarte și de ascensiunea pe care trebuie s-o facă când exilul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
să restituie atmosfera din România perioadei de după primul război mondial, cu trimitere la greva generală din 1920 - Până mă întorc, visează (1980). Maturizarea artistică se produce abia cu aceste două desfășurări epice și este evidentă în primul rând prin eliminarea stângăciilor de compoziție și stil reportericesc. Renunțând și la formula strictă a romanului tradițional, Ț. recurge la forme moderne de scriitură, între care pulverizarea epicului și colajul de documente sau alternarea persoanei naratorului în relatarea faptelor. Prin calitatea de personaj-martor, dezvăluită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
sociale, politice și culturale, iar cadrul legislativ a fost și el supus unor multiple transformări și reactualizări, în dorința de a asigura o cât mai bună abordare și soluționare a problemelor cu care se confruntă societatea românească. Nu au lipsit stângăciile și neconcordanțele, dificultățile în executare și inerentele tergiversări ale unui sistem în schimbare. Cu toate acestea, legislația în vigoare promovează reglementări moderne, expresie a înțelegerii adecvate, Legea nr. 215/2001 stipulând în chiar primul său articol următoarele: „Administrația publică în
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
partid. În Italia, partidele se consolidează încă din secolul al XIII-lea; în Franța și în Țările de Jos își fac apariția în cel de-al XIV-lea. Oricine a studiat istoria acelei epoci a fost cu siguranță frapat de stângăcia cu care cercetarea istorică modernă atribuie nașterii partidelor cauze politico-economice. Antagonismele economice puse la baza fenomenului nu sunt de cele mai multe ori decât niște construcții schematice, care nici cu cea mai mare bunăvoință nu se pot identifica în izvoare. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]