768 matches
-
de unul singur, din cu totul altă parte, cântând „Jock din Hazeldean“. Era ceva absurd și mișcător în autoconcentrarea solipsistă și automulțumirea acestor cântăreți beți. Apoi, în cele din urmă, am auzit în depărtare vocea lui Lizzie cântând „La cinci stânjeni adâncime“. Am ascultat atent, dar nu mă puteam orienta asupra direcției de unde venea glasul, atât de puternic era acompaniamentul vuietului mării sălbăticite. Pe urmă, m-am gândit cât de straniu se reverbera vocea ei. Părea aproape amplificată. Cânta, probabil, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu două caturi masive de stejar ferecate și deschise larg în lături, am văzut un sat întreg la muncă. Copile râzâtoare treceau coșurile flăcăilor. Aceștia, la rândul lor, urcați pe scări im provizate, le deșărtau în trei călcătoare, de doi stânjeni lungime fiecare și așezate de-a curmezișul cramei. Panerele golite zburau pri n aer, însoțite de strigări și glume pipărate. Fetele le prindeau din zbor. Nici una nu se lăsa mai prejos. Răspundeau la fel, cu glume în doi peri, sau
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
om cu suflet care să rezolve acestă problemă și acesta a fost banul Nicolai Chiriac care, „după ce pe cheltuiala sa ridicase cea mai frumoasă casă pentru școala publică a dotat orașul cu un apeduct, care la o distanță de 400 stânjeni aduce apa de izvor în piața Vasluiului. Pentru aceasta banul Nicolai Chiriac a dat 600 de ducați consacrați execuției și separate a depus la „Sf. Spiridon” o sumă de piaștri pentru ca din dobânda lor să se poată face lucrările de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
acest așezământ sub patronajul Spitalului Central Sf. Spiridon din Iași, partea administrativă revenindu-i medelnicerului Ioan Andone și slugerului Ioan Kotinescu. Dimitrie Drăghici, împreună cu Neculai Hagi Chiriac, au construit, cu a lor cheltuială, un apeduct pe o distanță de 400 stânjeni care aducea apă de izvor în piața Vasluiului. În calitate de administrator al districtului Vaslui, documentele timpului consemnează și alte realizări din punct de vedere edilitar și gospodăresc. Într-o călătorie pe care prințul Grigore Alexandru Ghica o face la Vaslui, vizitează
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
transcris la Tribunalul Județean Vaslui, în prezența judecătorului Gheorghe Sturdza, aflăm că locotenent-colonelul Constantin Prezan, domiciliat în București, pe Aleea Carmen -Sylva, numărul 4, a cumpărat moșia de la avocatul ieșean, având o suprafață de 743 fălci, 68 prăjini și 28 stânjeni, plătind suma de 335.500 lei. Moșia era compusă din două părți: Schinetea cu Mălinești și Armășeni. Conacul Schinetea, de astăzi, se compune din două construcții: clădirea veche din secolul al XIX-lea cumpărată de la Livaditi (aflată spre nord) și
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
măcel: "Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie? Obraznicule, stai că-ți dau eu ție!"... "Dojenele Măriei Tale nedrepte-s și mă dor nespus. Cum aș putea să-ți tulbur apa mai în sus, cînd eu m-adăp cu zece stînjeni mai la vale?..." "Ba o tulburi!" zise el, pornit. Iar acum un an m-ai și bîrfit. "Măria Ta, fii bun și ține seama că nici nu mă născusem! Eu încă sug la mama..." " Atunci a fost vrun frate de-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și a consemnat: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată...Curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stânjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sânt câteva chilii ruinate. In niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sânt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
o pantă pronunțată într-o stranie pădure care a încremenit aidoma ca în basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe o bucată, dar e grea ca plumbul. Astfel de păduri se găsesc și în alte state, în special în Arizona. De-a lungul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
frumoasa Ileana, pe Făt-Frumos, fratele tuturor Feților-Frumoși din basme, vrăjitoarea cea rea, zmeul, geniu malefic, Murgilă, Zorilă, Gerilă, a cărui suflare îngheață câmpurile la zece leghe împrejur și care se plânge de frig în fața unui foc mare de douăzeci și patru de stânjeni, Păsărilă, care caută în văzduh ciocârlia ascunsă după lună, Păcală, un soi de Polichinelle, păsările fermecate, balaurul, caii fermecați acre vorbesc, își iubesc și își apără stăpânul, trăiesc sub pământ și se hrănesc cu jăratic. Folclorul românesc este o literatură
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trage și numele satului Alba care în vechime se chema Albu. Și Ion Ionescu de la Brad spunea că: boierul avea 1600 de fălci de pădure și că pădurea este prea frumoasă. Dintr-o falce de pădure ieșia până la 100 de stânjeni de lemne. în pădure predomina fagulu și carpinu. Lemnul din aceste păduri era și este folosit la construcții de locuințe pentru oameni și pentru animale pentru furci, nuiele, grinzi, căpriori, tocuri de geamuri și de uși scânduri pentru garduri și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
să-i aleagă părțile sale de pământ din hotarele moșiilor Stâncășeni, Călimănești, Croitoru, Tămășeni, Băncești, Obârșeni (T.A.V., p.215); 1 ianuarie 1858 un zapis prin care Gheorghe Popa din satul Stâncășeni vinde lui Ștefanache stolnic 7 1/2 stânjeni în hotarul Onești (T.A.V., p.259); 20 decembrie 1858 un zapis conform căruia Casandra, fiica lui Constantin Balan, postelnicul din Mânzați-răzeși, locuitoare în Stâncășeni, cu soțul ei Enache Oatu, vând 3 stânjeni de pământ din satul său de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lui Ștefanache stolnic 7 1/2 stânjeni în hotarul Onești (T.A.V., p.259); 20 decembrie 1858 un zapis conform căruia Casandra, fiica lui Constantin Balan, postelnicul din Mânzați-răzeși, locuitoare în Stâncășeni, cu soțul ei Enache Oatu, vând 3 stânjeni de pământ din satul său de origine (T.A.V., p.260). Se observă din aceste însemnări, aspecte ale organizării sociale, limbajul folosit și nume de familie perpetuate până astăzi între care acela de Oatu (pronunțat și Ouatu), nume care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
primejdioasă de foc, ar strica aerul orașului și ar pricinui necurățenie pe ulițe.” Obștea târgului prin jalbă arată utilitatea salhanalei și înlesnirea traiului locuitorilor. Isprăvnicia stăruie pentru desființarea salhanalei. Salhanaua stolnicului Vasile Glodeanu era amplasată în mahalaua Poștei, la 49 stânjeni de locuințele ce urmau a fi construite, o altă salhana funcționa în afara târgului. La 14 august 1850 se dă lui Vasile Glodeanu termen de 10 zile pentru „risipire.” Jalba din 17 august 1850 a „dumnealui luminarea sa cneazul Costachi Moruz
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și-l vindecă. Dar fiindcă acest cârciumar îi furnizase de multe ori vinuri excelente nu primește plata vizitelor. Cârciumarul însă era nemângâiat: cu orice preț voia să-și plătească da toria. După doi sau trei ani, doctorul Marcovici aduse câțiva stânjeni de lemne în curte și aștepta să treacă tăietorii spre a le tăia. În adevăr, iată că apare, într-o dimineață, un om cam bătrân, înarmat cu un fierăstrău, un topor și o capră. Omul vine, începe lucrul, taie toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, Îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe o bucată, dar e grea ca plumbul. Astfel de păduri se găsesc și În alte state, În special În Arizona. De-a lungul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Întotdeauna, dar spațiul era restrâns. Eu Îl cunoșteam din timpul ocupației austriece, când mama mea pleca cu ordonanța la târguieli și bea bere neagră. Din 100 lei, cumpăra un palton imitație astrahan, și altele și Îi mai rămânea pentru 2 stânjeni de lemne!! La toți dorim multă sănătate și cele mai frumoase realizări. Marie și Evsei Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”17 februarie 1977”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea Dvs. ultimă pentru care vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Un text din colecția basmelor ardelenești culese de Ion Pop-Reteganul conține imaginea artistică a cornutei nimicitoare în ipostaza unui taur sălbatic care strică recoltele: „E un taur mare, (...) e cu părul sur, cu două coarne de câte o jumătate de stânjen de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii cei sălbateci, așa spun cei care l-au văzut mai de aproape” (Grădiște - Hunedoara). Portretul încarnării terifiante respectă coordonatele imaginarului tradițional reperat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
porumbița. Șî când s-a dat peste cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul mitic: „Strânse frâul, ’ntinse arcul,/ Că-mi sări de-un stânjen calul./ Păsărica de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în planul sacru este posibilă numai datorită potcoavelor cu o formă nefirească, ce forțează accesul pe muntele de sticlă. Dificultatea cățărării este dată de mărimea cuielor din potcoave, ce cresc de la o palmă, în cazul calului de aramă, până la un stânjen, la calul de aur. Potcoavele de argint protejează trapul eroic, în timp ce absența potcoavelor indică natura sălbatică, ce scapă erodării fenomenale. Copita transformată în armă are o putere modelatoare asupra lumii și invocă elementele primordiale care i se supun, fiindcă armăsarul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să meargă la Burdușani, distanța era mică. Bineînțeles, războiul o închisese, deși învățătorul, un bucovinean, era la fața locului; neavând însă lemne, nu funcționa. Ca să adun copiii după drumuri, m-am dus la fiecare maică cerându-i un lemn din stânjenii lor, am pus și noi câte un sfert de stânjen din cele cumpărate de la maica stariță, promițând învățătorului că voi da la sfârșitul anului o recompensă elevilor ce vor urma regulat: la fete păpuși, la băieți bricege. Efectul fu foarte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
închisese, deși învățătorul, un bucovinean, era la fața locului; neavând însă lemne, nu funcționa. Ca să adun copiii după drumuri, m-am dus la fiecare maică cerându-i un lemn din stânjenii lor, am pus și noi câte un sfert de stânjen din cele cumpărate de la maica stariță, promițând învățătorului că voi da la sfârșitul anului o recompensă elevilor ce vor urma regulat: la fete păpuși, la băieți bricege. Efectul fu foarte mare, dar bineînțeles cursurile nu începură decât după Paști. Germanii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
două exemplare, a fost legată de mine după război, una pentru Clubul liberal, alta pentru biblioteca de la Florica. pregătiri de iarnă. polonezii I-am spus lui Costache că ne făceam pregătirile de iarnă. De la Kommandantură nu se acordase decât un stânjen de lemn pentru amândouă casele, dar inginerul silvic român a venit la noi, ne a promis și [a] trimis cât am cerut. La plecare le-am cărat la București, unde ne lipseau cu totul. Spiritul general era mult mai bun
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
propuneau - cu bani, bineînțeles - vase corespunzătoare de smalț subțire și prost. pădurea Pe de altă parte, veni ordinul de tăierea pădurii, frumoasa și draga noastră pădure, singura mângâiere ce aveam la Pasărea! La 1 aprilie tot trebuia dat jos. Vindeau stânjenul cu 180 lei, 50 lei(În ediția I, 1937: „60 lei“, p. 227. ) transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș, de administrația superioară și care le revindeau cu sume mari publicului. Nici măcar o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acest punct de vedere inspecția a constatat lucruri satisfăcătoare, "întreținerea stabilimentului, băile, ograda, latrinele, șura etc. sunt satisfăcătoare, nu se simte nici o lipsă nici noi nu am putut constata contrariu..." și, mai departe, "...lemne se află în ogradă aproape 20 stânjeni...". Ca aspect general, administrativ, ospiciul de la mănăstirea Neamțului, era, după cum se vede, cât se poate de bine gospodărit. Dar să pătrundem mai departe în cancelarie, unde toate registrele sunt în regulă, iar "compturile sunt făcute și înaintate Onorabilei Epitropii până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci stânjeni. Aici mă oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii născuți cu două capete, viței cu șase picioare?... și altele și altele. Asta-i din cale-afară gogonată, bădiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]