630 matches
-
să ajungeți fericiți și veseli și să-mi urmați voia”. Instalarea perechii primordiale pe pămînt are loc sub semnul unui dezastru ecologic. Izvoarele sînt Întinate, plantele și animalele ucise, deoarece oamenii n-aveau habar de existența Dumnezeilor Luminii. Cei cinci stăpînitori divini ai lumii văd tragedia lui Adam și a Evei - căci acestea sînt numele care li se dau celor doi În mărturiile occidentale -, cei făcuți din substanță divină Întemnițată În carne; sînt cuprinși de milă și o roagă pe Mama
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai scurtă decît durata vieții celor născuți În vremea cînd domnea Stăpînul Anului.” Prin același mecanism de succesiune În diminuare progresivă, viața omenească a devenit În ultima vreme cît se poate de precară, sub imperiul celui mai mic dintre toți Stăpînitorii, Stăpînul Minutului. Oamenii sînt tot mai urîți și mai mici de statură, iar „doctrinele și gîndurile lor sînt pline de răutate”. Și e firesc să fie așa, căci Lumina Închisă În lume stă să se termine și sfîrșitul e aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
impunîndu-și cifra asupra altor zone ale realității care nu erau clasificate, În mod obișnuit, după o schemă pentadică, de pildă cele patru elemente (care, firește, devin În maniheism cinci). În felul acesta numărul cinci este, Înainte de orice, cifra Întunericului, a stăpînitorilor planetari malefici. A fost ulterior extins și asupra Lumii de Lumină, văzută ca typos față de care Întunericul este antitypos, matriță. Dacă În sistemul maniheist Lumina și Întunericul apar ca părtașe la veșnicie, În concepția lui Mani, și o putem afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pseudodualiști numai În privința acestei chestiuni, căci, În rest, sînt de acord că Șarpele este un reprezentant al Diavolului, nu Însă și cu punctul de vedere potrivit căruia Diavolul este Demiurgul acestei lumi (cu toate că ortodocșii Îi conferă misteriosul titlu de „stăpînitor #archon## al acestei lumi”, după Ioan 12:31). Acest model va genera toate soluțiile posibile. Morfodinamica sistemelor dualiste poate fi comparată cu un eșichier și, de fapt, poate constitui o tablă de joc a transformărilor. Căci sistemul generat de diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acele divinități care guvernează viața oamenilor: „Destinul, Timpul, Întîmplarea, Norocul și Schimbarea. Lor numai / Li se supun toate lucrurile, În afară de Iubirea eternă”6. Jupiter nu este cu adevărat rău; este doar un tiran neputincios și abuziv care a ocupat tronul Stăpînitorului lumii și care va fi Înlăturat de un stăpînitor mai bun - Iubirea. Asemeni Demiurgului gnostic, Jupiter nu are cunoștință de existența unei Plerome mai puternice, mai presus de el. O dată cu descătușarea lui Prometeu, tiranul va fi azvîrlit În abis, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Norocul și Schimbarea. Lor numai / Li se supun toate lucrurile, În afară de Iubirea eternă”6. Jupiter nu este cu adevărat rău; este doar un tiran neputincios și abuziv care a ocupat tronul Stăpînitorului lumii și care va fi Înlăturat de un stăpînitor mai bun - Iubirea. Asemeni Demiurgului gnostic, Jupiter nu are cunoștință de existența unei Plerome mai puternice, mai presus de el. O dată cu descătușarea lui Prometeu, tiranul va fi azvîrlit În abis, iar natura regimului lumii se va modifica În mod dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mi-e frică; milostenie; minunat; minune; miracol; mirific; mister; mit; mîntuitorul; neprevăzut; Nirvadza; noi; e cu noi; nor; nostru; nu; număr; ochi; ocrotește; pace; pasăre; popă; pretutindeni; pur; puternicul; refugiu; rugăciuni; salvare; serios; sfințenie; siguranță; simbol; soare; spirit; spîn; spovedanie; stăpînitor; stea; stîlp; superior; supranatural; suprem; cel de sus; șmecherie; tată ceresc; Tatăl ceresc; un zeu singur; unic; unicul; unul; vede tot; veșnicie; viața de apoi; viu; vrăjeală; zile (1); 827/215/77/138/0 durere: suferință (121); tristețe (51); rană
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe Sfântul Sfinților, ca pe Cel veșnic, ca pe Cel ce este; ca pe cauzatorul veacurilor, ca pe dăruitorul vieții, ca Înțelepciunea, ca Mintea, ca Rațiunea (Cuvântul), ca Cunoscătorul, ca întrecând toate comorile a toată conștiința, ca putere 141, ca Stăpânitorul, ca Împăratul împăraților, ca Cel Vechi de zile, ca neîmbătrânitor și neschimbabil, ca mântuire, ca dreptate, ca sfințenie, ca mântuire, ca întrecând toate în mărire, dar și ca aflându-se în adiere subțire. Ei mai spun că El este în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Lupul vornicul (...) n-au primitu într-acia domnia". Reapare cu acest prilej Miron Barnovschi, reprezentant ideal al regimului de stări în Moldova 163. Cu el se restabilea tradiția alegerii voievodului de către "țară", întreruptă de la sfârșitul domniei Movileștilor. Daniile sau confirmările făcute stăpânitorilor de moșie sau acordarea imunităților, se făceau și pe vecie 593. Existența unui termen tehnic 594 desemnează cazuri în care dania se făcea pentru credincioase "slujbe" prestate domnitorului. Uneori prin actul de danie sau de întărire, domnul amintea slujbe din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult departe-ori tăinuindu-ți față / când nu-mi rasai în vise / celesta nălucire / sau în surâsul firii / pe câmp, cănd se-nfiripă dimineață / tu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului inevitabil. Dar, treptat, știința și-a băgat coada în toate constructele epistemologice, hazardul s-a impus ca lege și absurdul sau nonsensul existenței a invadat conștiințele. În tot acest timp, Mallarmé trăia retras din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de către Mahomed în anul 630 d.H., a condus la teritorializarea rapidă sub hegemonie arabă (în doar câteva decenii), a unor imense spații din Orientul Apropiat, nordul Africii, peninsula Iberică. În acel moment arealele în cauză erau prea puțin cunoscute noilor stăpânitori arabi, dar au intrat repede în circuitul arabofon prin intermediul factorilor socio-culturali, între care Islamul a reprezentat principalul liant al arabizării. Prin urmare, în această perioadă de expansiune, necesitatea gestionării imenselor spații luate în stăpânire, a determinat interesul pentru cunoașterea lor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Poitiers. La treizeci de ani de la aceasta, spaniolul Isidor cel Tînăr scria: " Cînd au ieșit în zori din casele lor, europenii au zărit corturile bine rînduite ale arabilor". Ulterior, după ungerea sa ca împărat, în 800, Charlemagne este numit "preamăritul stăpînitor al Europei", "părintele Europei". Însă după moartea acestuia ideea de creștinătate absoarbe ideea de Europă, iar dezbinările din sînul creștinătății o dezintegrează: cuvîntul dispare, aparent, pînă în secolul al XIV-lea. Islamul europenizator Cu toate acestea, Islamul avea să dea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mare parte ortodocși); ruptura dintre Papalitate și Imperiu (sec. XI-XIII), care traduce într-o perspectivă mai largă separarea dintre puterea spirituală și puterea temporală. Toate aceste separări, fisuri și rupturi se reconstituie în diferite moduri fragmentarea etniilor, conflictele dintre feudali, stăpînitori și republici. Dar tocmai pentru că poartă în sine dezbinarea religioasă, conflictul dintre temporal și spiritual, o excepțională pluralitate etnică și primele caracteristici naționale, Europa creștină reprezintă, începînd din secolul al XI-lea, matricea geo-istorică din care va lua ființă Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reușit să le îndepărteze. Mai târziu, Marea Mediterană, în primul rând articulațiile ei cu celelalte segmente ale marii axe de legătură dintre Occident și Orient (Gibraltarul, cu un nume ce amintește de vremurile când ambele maluri ale strâmtorii erau în mâna stăpânitorilor arabi, Suezul, care reprezintă punctul unde a fost săpat cel mai important canal maritim al lumii, Istanbulul, astăzi cel mai mare oraș musulman de la nord de paralela Mediteranei iar în trecut “cheia strâmtorilor”, împotriva stăpânirii căruia de către o putere nord-orientală
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
difuziunea lor nelimitată, străvechiul formalism ritualistic par că țin mai degrabă de oroarea de vid; substituindu-se riturilor propagandei comuniste, ortodoxismul de fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu propuneau întoarcerea la comunismul purificat la care visase pentru o clipă Ion Iliescu pe 22 decembrie, când îl acuza pe Ceaușescu de "întinarea" valorilor comunismului: reacția spontană a maselor revoltate, de la Timișoara la Cluj, Brașov, București, blocase
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
gloata oprimată. Pentru Șerban Vodă Cantacuzinul acum însemna anul 1690, pe care n-a apucat să-l vadă. De la el febra plăsmuirii de fantasme s-a întins și la alții și iată, se pare chiar sultanul Ahmed al III-lea stăpânitorul Constantinopolului se consideră singur urmaș legitim al bazileilor bizantini. Chiar și Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul de a se unge în Sfânta Sofia și de a se proclama împărat al Imperiului Roman! „Marea idee” a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl avertiză pe împăratul Iulian: -Dacă nu îți vei înmulți credința și vei trăi în continuare gustând din fructele plăcerii și dezmățului, mari nenorociri se vor abate asupra casei tale și întreg neamul tău, asupra căruia veghez necontenit. Iulian era stăpânitorul unui vast imperiu, întins pe două continente, având supremația pe mări și oceane, supușii săi numărând jumătate din populația globului pământesc. Bogățiile fără de sfârșit, armata imensă de neînvins, transformau imperiul într-o mare putere invincibilă. Împăratul Iulian fiind cel mai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cristalele de cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin, erau comorile acelor tărâmuri fantastice, atracție pentru hoți și cotropitori. Misterioasa și înfloritoarea civilizație, cu nemăsuratele-i bogății, metamorfoza viața într-un ținut al ambroziei și nectarului, al agoniei și extazului. Stăpânitorul acestor feerice meleaguri, era poporul ales, condus de Rafael și Izabel, sub binecuvântare și ocrotire celestă. Acoperiți cu robe de in de un alb strălucitor, trăiau într-o comunitate a frăției, bunei înțelegeri și respectului reciproc, cu multă înțelepciune, măsură
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
șezut trei zile acolo arestați, până au adus spitalul în curățenia cerută; i-am găsit mâncând pe o tarabă a cârciumei de peste drum de spital cârnați de băcănie; noaptea dormeau în cârciumă. Cu asemenea strășnicie se ocârmuia oștirea pe atunci! Stăpânitorul răsplătea meritul cu mâna deschisă și pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon și alergam călare în oraș, ca să văz pe mumă-mea. Nimic mai îngrozitor ca ulițele Bucureștilor atunci: în tot lungul ulițelor nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
decedat. Cei scăpați își strigă durerea. Acesta este mesajul cărții și meritul ei de necontestat. Prioritatea i se cuvine necondiționat. Versurile - rechizitoriu acuză! Sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de după marele '22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare în toată hidoșenia lui fastă. Și acesta e marele merit și câștig al cărții. Îi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile și îi era dor de casă. Se săturase de Ta Kemet. Oamenii rome erau harnici și cumsecade, dar săraci. Chiar bogații stăpâni din ținut nu se puteau asemui cu stăpânitorii Atlantidei. Aici, în Ta Kemet, nu erau nici palate sclipind de fildeș și oricalc, nici băi de marmură, nici locuri de petrecere sau grădini minunate ca în Țara Apelor, pe care acești oameni rome o numeau, aproape necrezând în ființa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]