564 matches
-
de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranaturală a acestei clipe de topire în ceruri? Aruncă pe capul meu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece - cald, dulce - amar este urmărită pe toate planurile. CÎteva definiții sînt fine. Pentru Amor, zice Într-un loc stihurgosul, mișcarea și repaosul sînt totuna: „mărsul, dusul și stătutul la dînsul sînt tot o stare”. O stare, va să zică, ce n-are stare sau o stare de nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părțile mele trag din greu ducându-și zilele cu două capre, oleacă de pământ, ceva fructe; credeam însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răcoroși îți sar pe obraz, îți treci mâinile umede prin păr, încerci o senzație de prospețime. Lumina din temniță e ca și cum ai bea dintr-un chiup nisipos ; o apă zgrunțuroasă și sălcie. Ca și apa, lumina poate fi curgătoare ori stătută, limpede ori sălcie. Ca și apa, n-are gust, dar poate fi gustoasă... În închisoare, apa avea gust de rugină, parcă amestecată cu sânge. Când e curată, apa nu are gust. Tot așa lumina, când e curată, n-are culoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost o operă de lungă a înghețat Veritabilitatea, și pe urmă mai și transpiră o motorică proaspătă drept simpatie, omul nostru cu banii artistici. MECENA (cu supărare): Eu sunt Veritabilul gol goluț, pentru că scot la lumina societății posibilitățile artistice stătute... sunt important pentru asigurarea posibilului. PIANISTA: Așa-i, când se trimit spre a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
turcului. Picături În urechi cu miere de albine Încălzită, de mai multe ori pe zi, din care una, seara la cculcare. Picături cu zeamă caldă din flori de mușcată, de praf copt, de ulei de nucă, de ricin, de untdelemn "stătut" În flori de sunătoare, cu unt proaspăt, turnat În urechi. Tinctură din 5 picături de suc de măselariță, ceai de mușețel, zeamă de urechelniță și o buruiană oarecare ce crește pe acoperișul caselor. Se puneau În urechea afectată 3-5 picături
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
din ultimul timp i-au făcut pe unii - mai optimiști - să afirme că avem un peisaj în schimbare. Alții, mai rezervați, susțin că e abia sesizabilă o mișcare de suprafață, care nu strică „desenul din covor”, nu tulbură adâncimea apelor stătute. Un scriitor german, prieten de-al meu, rezident la Berlin, îmi mărturisea prin telefon că urmărește cu mult interes „dinamica evenimentelor din Basarabia” și că citește aproape zilnic în presa germană articole despre protestele opoziției de la Chișinău. „E un adevărat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și grotesc în esență, e și acesta un mod de a-ți semnala, din când în când, prezența. În altă ordine de idei, „furtuna” stârnită de ultima diversiune a lui Druță a reușit să mai anime într-un fel tihna stătută a vieții literare de la Chișinău, să mai scuture niște inerții. Dezbaterile care se consumă acum pe acest subiect, e drept mai mult în culise decât la vedere, în paginile presei, sunt un bun prilej de a evalua adevărata stare de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ca ars. - Măi Nene, ești chiar fără inimă, zău așa, am auzit-o eu gemând, mai bine dă baioneta ceea de la brâu. Deschise gura încleștată fetiței cu lama lată a baionetei, apoi turnă câteva picături de apă călduță, sălcie și stătută, din bidon. Mai turnă puțin și deoadată fetița strănută împroșcând apa în stropi mărunți. Deschise niște ochi negri, adânciți în niște pomeți proeminenți. Văzu cele două chipuri de militari străini care se uitau mirați la ea și strânse iar ochii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la o bere, doar la chioșcul mic înconjurat de zoaie și cotoare de mere mucezite, de lângă gară, sprijinit de unul din copacii scunzi, ornamentali, privind la țăranii veniți din satele din jur cu treburi la oraș, ciocnind halbele de bere stătută și acră, scuipând capete de țigări gălbejite în mâzga neagră și consistentă de pe jos, strigând la copii cu ochi limpezi în care rămăseseră oglindite lucruri frumoase, râvnite, văzute în vitrinele orașului. Azi fusese zi de salariu. Ieșise ziua, demult nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-ar fi spus răstit: „ Ce cauți aici mă stârpitură, aici nu este loc pentru păsări de noapte”. Merse mai departe fără țintă sorbind pe nările nasului borcănat aerul cald, stătut, al orașului, cu iz de praf și transpirație, ocolind femeile care treceau pline de cuvinte și griji, cu fuste subțiri și scurte, sau cu pantaloni albaștri mulați perfect pe șoldurile pronunțate. Ar fi trebuit să se ducă acasă, la marginea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prostituat prin mânuirea sloganului"74. Pe lângă prezumția de nevinovăție acordată tinerilor, cronica amintită depozitează primele anticipări ale "Tezelor din iulie". Cultul personalității, panegiricele, osanalele îi ajută pe tineri să ocupe funcții oficiale înalte și favorizează reînghețul culturii, "acoperind cu apele stătute ale compromisului ceea ce păruse că reprezintă o șansă majoră de reînviere spirituală"75. Asemenea anticipări apar frecvent în discursurile autoarei, nu numai cu privire la "Teze", ci și la multe alte evenimente, profeții surprinzătoare ce nu țin neapărat de inteligență, de analiza
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
rărunchii: "bida-ruuu!", "bida-ruuu!" Auzind răgetul de moarte al fiarei, mânați de foame și de bucuria victoriei, cei rămași în peșteră au ieșit la același îndemn, pentru a veni în ajutorul bărbaților. Precum sar broaștele de pe mal în apa unui lac stătut, la apariția unui intrus, așa și vânătorii din ceată flămânzi, cu sulițele în cumpănire pentru a fi aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Îl cheamă la viață pe Omul Primordial (’nasha qadmaya), iar acesta Își „cheamă” cei cinci fii, elementele pure ce se opun elementelor impure din Împărăția Întunericului: „Aerul limpede se opune Fumului, VÎntul răcoritor VÎntului arzător, Lumina - Întunericului, Apa Înviorătoare - Apei stătute. Focul care Încălzește - Focului mistuitor”36. După Ibn al-Nad@1@m (cf. traducerea lui Dodge): Protoantropul s-a Înveșmîntat cu cele cinci principii, care sunt cele cinci zeități: eterul (zefirul), vîntul, lumina, apa și focul. Și-a făcut din ele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
temerile subiectului. El se teme, pe drept cuvânt sau nu, că situația sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină, smârc, iaz Mlaștina evocă mai ales lentoarea, împotmolirea și confuzia. Este o reprezentare a apelor tulburi, stătute și neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea este simbolul matricii universale, al apelor primordiale, al locului originar. Marea este, prin excelență, mama universului
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
se plictisea și voia să se-ntoarcă cît mai repede acasă. Îl întreba cum mai merge cu școala, cu dragostea, îl pișca de obraji, în ciuda mișcărilor lui de evitare. Din pereți, covoare și mobilă, îi inunda plămînii un aer vechi, stătut, ca de mort. Covoarele, mobila, lemnul ferestrelor și al ușilor erau de pe vremea lui Zamolxis. Cornel nu prea avea ce face acolo. Nu-și lua soldățeii cu el, pentru a nu o supăra iarăși pe mama că nu se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
chiar dacă băiatul se jură că nu a ejaculat. O altă secreție caracteristică bărbatului este smegma; ea se adună pe parcursul câtorva zile sub pielea sexului băiatului care nu s-a spălat în acest timp. Smegma are un miros tipic de brânză stătută, și atunci când se învechește poate produce mâncărimi insistente, ce pot avea un rol în dorința bărbatului de a face sex pur și simplu. Dacă ești băiat și îți dorești cu tot dinadinsul ca vreo parteneră să-ți ofere sex oral
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
împărătesc după patru ani de suferință. Împăratul o pedepsește pe baba care îl transformase în purcel și face nunta și cumetria deodată. Stan sau Ipate din Povestea lui Stan Pățitul ăbasm apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1877) e flăcău stătut, harnic și strângător, dar singuratic. Îl urmărește un diavol, care vine la casa lui ca un copil sărman, care ar vrea să intre la stăpân. Stan îl tocmește pe acest Chirică pentru trei ani, cu învoiala ca la sfârșitul acestora
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o pană neagră de pasăre, o cărticică banală, o fotografie veche cu personagiile fragile și inactuale, ce parcă suferă de o gravă boală internă, o tandră scrumieră de faianță verde, modelată ca o frunză de stejar, veșnic mirosind a cenușă stătută; în simpla și elementara aducere aminte a ochelarilor cu lentilă groasă ai bătrânului Samuel Weber, în astfel de mărunte ornamente și lucruri domestice, regăsesc toată melancolia copilăriei mele și acea nostalgie esențială a inutilității lumii, care mă înconjoară de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
doar prin lacrimi, ci și prin elementul acvatic care anticipă și chiar substituie fluctuațiile memoriei. În repetate rânduri, Fred îl consideră pe Ladima când prieten devotat, când "frate bun" și multitudinea ipostazelor acvatice reperabile în jurnalul eroului (afluent, fluviu, ape stătute, curent fluid) construiește o rețea simbolică a placentei comune materne: "Viața omului acesta mă târăște în vremea care s-a scurs, cu propria mea viață, cum trage un fluviu apele râului afluent."92 În imaginarul naratorului, apa reflectă ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anodină Emilia e mai mult situată în sfera Tanatosului decât în cea a Erosului. Simbolul ei este al unei ape în nemișcare, ochii săi nu au nici o urmă de strălucire care să trădeze cerebralitatea, fiind comparați cu o baltă verde, stătută. Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura duhului patern se constată lesne în Jocul ielelor. Dramaturgul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care își trage seva din apa încremenită. Persona, concept psihologic care l-a preocupat îndelung pe C. G. Jung, poate fi definit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și urbanizarea, cu arhitectura exagerat cubistă, camere-cutiuțe, slab luminate și aerisite, instalații prost executate, cu foarte multe betoane. Astăzi se încearcă modernizarea lor cu "anvelope" și colorit variat, cu petele cele vechi lăsate de recalcitranți. Subsolurile tehnice, infestate de apele stătute și de paraziții produși de animalele care se adăpostesc acolo reprezintă pericole reale pentru grave epidemii. Acest stil de viață "modern" va continua decenii la noi, întrucât concepțiile călăuzitoare din arhitectură rămân cam aceleași cu cele de o jumătate de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]