578 matches
-
femeile din catalogul Army & Navy, care le vine de Acasă o dată pe sezon. Nu este genul de rochii așteptat cu nerăbdare de femei, câte două, trei luni, care atunci când sosesc, sunt ambalate frumos în hârtie fină și poartă încă mirosul stătut al depozitelor din Victoria. Aceste rochii sunt lucrate acasă, din materialele cumpărate în bazaar. Se poartă la ele o singură brățară de sticlă. O brățară discretă, dar să fie totuși o brățară. O bijuterie indiană, nu una adusă de Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
treia, apoi pe a doua, vagonul gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și pătrund într-o cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soldații englezi armează un tun aflat la intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cenușa focului de seară. Îi strigă, îi strigă, dar nici urmă de ei. Pe măsură ce încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat, lumea lui pare că se deplasează brusc spre marginile viziunii sale. Termosul din care ia o gură de apă stătută este o povară inutilă, iar lumina care se filtrează prin sticla ochelarilor de soare este neplăcut de puternică. Confuz, încearcă să ridice tabăra, dar descoperă că strângerea pânzei de cort este o operație dificilă. O rulează și încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și transpir. Stau chircit În balansoarul care se leagănă Într-un ritm grețos, dar nu pot să mă duc În pat, nu până când nu se face lumină. Cred că o să vomit. Mă abțin, Încercând să inspir Încet. Transpirația vâscoasă și stătută de alcool. Măruntaiele mele de rahat. Probabil de la plăcintă. Mă bate gândul să-i reclam pe bulangii de la magazinul de delicatese la oficiul de protecție a consumatorului, nu că Împuțiții ăia ar fi buni de ceva. Puțin mai târziu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar chestia aia din weekend a fost ultima picătură, aproape Îl implor eu. Detest vopseaua aia albastru deschis de pe pereții camerei lui Toal. O face să pară mereu rece. În plus mai e și mirosul, duhoarea aia hidoasă de tutun stătut, care pare să se fi impregnat În celulele pielii lui Toal. Adică, și mie Îmi place câte o țigară, dar puțoiu ăla... — Bine Bruce, bine. Pot să autorizez un concediu special. Sunt gata să fac asta doar În cazul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
limba În botul ei cât pot de adânc, vârându-i-o În toate crăpăturile. Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea jupuită și solzoază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ario psihologie de homosexual. E de-nțeles să-l dai În gât. Se aplică aceleași reguli. Cine are chef de Crawford’s? Întreabă Gus. — Îmi pare rău Gus, treso tai, anunț eu, aruncându-mi haina pe mine. Emană un miros stătut și rânced, dar cel puțin m-am deranjat să-mi pun pantalonii noi de la C&A. Materialul pare că-mi irită eczema de pe interiorul pulpelor. Am o mică pistă cu un tovarăș de-al lui Ocky. Poate că iese ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvârlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe toată lungimea golului urât format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram când gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gândisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
era ca și cum singurul său scop fusese să arate mai gras. Ciudat... Burke trase din nou aer în piept, dar de data asta fu mai puțin norocos, căci o adiere de vânt îi băgase în nări un puternic miros de gunoi stătut și urină. Își scoase stația și începu să vorbească. - Agent 5212 către Centrală... Am prins suspectul din parc și l-am imobilizat. - Ești rănit? - Nu. Doar un cot făcut praf. - Poziție? - La câteva străzi de West End. Stați puțin. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i aceea: stătută, mamă? I-așa, când stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam așa ceva, zice mama, cu gura pungă. Așa să fie. Acum se vorbește de stricăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i aceea: stătută, mamă? I-așa, când stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam așa ceva, zice mama, cu gura pungă. Așa să fie. Acum se vorbește de stricăciuni, În sat - nu cine știe ce, nimica toată!, spun cu toții și râd: ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o. Dacă l-ar fi avut, plumbul, nu l-ar fi cerut, tot mereu; și n-ar fi stat cu mâinile-torți, În șolduri. Dacă i-ar fi dat cu plumbul pe la aici, n-ar mai fi zis ea că-i stătută. Zice mama, În a treia zi: - Mai rămâneți sănătoși, că noi ne ducem la Camincea! Pe-acolo nu-i front și găsesc și felcer pentru băiat... Mă iau după mama, În sus, pe cărarea din codru. Fără păreri de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde tocmai fusese invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea. După ce acoperi cam douăzeci de metri, se Întoarse și făcu un gest cuprinzător cu brațul. Am plecat de lângă poartă și seara umedă Își reluă locul. În prima curte toate ferestrele erau deschise, mirosul de prăjeală Întinzându-se În aerul stătut. O mână fără trup tocmai scotea pe pervaz resturile arse de la trei cotlete de miel. Ridicându-se leneș din scaunul În care a moțăit, cu fața acoperită de un ziar, un soț făcu o față vicleană, așteptând ceva. Dinspre mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scap de un casus belli cu ostenitu. Că io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix, a zăcut hoitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
camionu. Da spune-mi cevașilea: nu crezi că soarta ie ca loteria, care se dă obstinantă să-i ajute p-alții? Chiar pă podețu dă scânduri, În fața sticloanței cu beutură dă drum, ieram gata-gata să Învăț să not În apă stătută, cu surpriza să curg În Întâmpinarea lu pretinu Dinte dă Lapte, care ie unu din punctele care dai din când În când peste iele. Nici nu i-am văzut bine moaca dă bugetivor, că mi-a și sărit inima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să asculte explicațiile orientale ale stăpînului. Îl lovise în față un aer vechi, cu miros stătut, nu era grețos, dar te amețea și te făcea să moțăi pe picioare. "Vreau o cameră. Mi s-a spus de la București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la fel, că gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intre, mă tem. Nu primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când trecea pe lângă ea, prin umbră, câte un locuitor tăcut al mahalalei. Nici n-o băga în samă; își căta de drum. Ea se oprea, asculta răsunetul înăbușit al pașilor, apoi pornea iarăși. Un vânt cald cu mirosuri de pe bălțile stătute de la răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, și stelele erau așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]