649 matches
-
am trecut pe la Păușești. E de acolo, e orfană de amândoi părinții, are avere mare și e în grija moșului ei. — Are pistrui? Stai să vezi, mai șopti Safta, ca imediat să țipe cu ton poruncitor. Un ac cu mătase stacojie și unul cu sârmă de argint! De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe nas și la tâmple. Era pentru prima oară în viața lui când spătarului îi păru bine că fiu-său, Mihai comisul, nu este om de domnie, ba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu un văr de-al ei din Câmpulung, pe care-l știa că lucrează la IMGB de vreun an și se mai întâlniseră în câteva rânduri. Acum era cu un prieten după el - un lungan roșcovan cu fața osoasă și stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela n-a mai avut ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și Getuța iarăși, păi, când ai văzut-o lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt bărbat pe lângă care să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni nehotărâtă pentru câteva clipe, să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un ton politicos, dar ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc hățurile, pornise într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
număr și vorbi, și vorbi. Astfel, am aflat că deseară avea întâlnire cu un gagiu la barul de noapte din centru, că ținea cură de slăbire cu un măr și un minuscul gratar de carne de vită, că minifusta aceea stacojie e prea lungă și trebuie să meargă cu ea la croitoreasă și altele câteva chestii foarte interesante pentru starea mea generală din această zi putredă de atâta ploaie. În fine, după vreo douăzeci de minute, îmi aruncă o pereche de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi șlefuit precum un maâtre bimbelotier, după care, dându-i brutal capul pe spate, fără să uite, însă, a-i face pe obraz cu genele în clipăt un roi de „fluturi” palpebrali, i-o vârî fără preaviz în lacoma fantă stacojie ca pe un membru în erecție, dârz, lubrefiat, dar vag rugos, precum radula unui melc (un vaginula strubelii, de pildă), cu care, de-ar fi fost mai lung(ă), i-ar fi atins, în treacăt, omușorul, făcând-o, poate, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
numele lui: Carmèn și, respectiv, Basile; apoi, de-a dreptul de pe lujer, cu limba-i însăși, tot franceză, dintre tot mai umedele-i coapse și fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care limba-i stacojie pătrunse ca un membru dârz, erect și foarte lubrefiat, cu toate că puțin rugos, precum radula unui melc (un vaginula seychelensis, paregzamplă), cu care-i leorpăia, domol, în du-te-vino, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
uneori cotorul cu degetul, sperând, poate, că aș mai putea simți vreodată bucuria aceea dumnezeiască de a fi venit pe lume. îmi amintesc că, întorcîndu-mă spre casă în acea seară, totul mi se părea altfel: dungile de rășină portocalie și stacojie de peste sat, zgomotele din bodegă, luminile aprinse prin case. Porumbul crescut, înalt, prin curțile oamenilor. Simțeam aerul ca pe un curent de apă rece, cu vițe și vinișoare transparente, licărind. Puteam să înțeleg acum. Am ajuns la casa inginerului, am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care le uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
smulse... Intrând în curte, m-am lăsat în voia memoriei corpului, care m-a purtat sus, în aripa stingă, pe scara complet putredă, m-a-ndreptat spre al doilea holișor cu tapetul de hârtie 39 mucegăit și m-a oprit în fața ușii stacojii, cea de care se leagă într-un fel tot ce am scris vreodată, pentru că tot ce am scris a fost ca să pot ajunge acolo. Am deschis ușa. Pereții odăii cu ciment pe jos, unde văzusem lumina zilei, erau de paiantă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-un fel de legendă: trebuie să fi 42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi se părea o tâmpenie. Nu venisem acolo ca maratonist, dar tipul, cu ochi de șprițar și creier micuț, nu stătea la discuții cu mine. Îi plăcea să mă vadă stacojiu la față, leoarcă de transpirație, sufocat ca-n pragul crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe urmă, după ce ne încălzea bine, ne împărțea în două, în trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului imens
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
monstruozitatea. Eram Leverkuhn, eram strigoiul lui Lovecraft, eram Roderick Usher, cel care-și înmormîntase sora într-o odaie întunecată, sub scară (și sora mea 35 își aruncase păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit pornirea idolatră/ Cu o voință
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară: o recunoșteam din fotografia (în tonuri de sepia și ea) pe care-o păstra mama în vechea ei geantă stacojie cu acte și mărunțișuri. O descoperisem 38 întîmplător, între legitimații, siguranțe și bonuri, în adolescență, pe când uitasem - sau îmi aduceam vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lemn, în spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde era un palier de vreun metru pătrat, cu o singură ușă stacojie, cu gemuleț. Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]