2,276 matches
-
două acte de Nagle Jackson, un dramaturg american se pare, necunoscut mie. Tradaptarea românească și regia artistică îi aparțin regizorului Petre Bokor. Din programul-afiș aflăm că spectacolul se înscrie în stagiunea 1999-2000. Noi l-am urmărit pe acela care deschide stagiunea 2000-2001. Subiectul piesei, amplasat la începutul anilor '90, în timpul perestroikăi lui Gorbaciov și cu puțin după căderea acestuia este unul amar de actual și atins de mine mai devreme: până unde merge compromisul în teatru ca să-l transformi într-o
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
și din păcate inevitabil, în starea teatrului. Iar sărăcia este probabil pericolul major. Spectrul mizeriei și al sărăciei este detectabil și în zona artistică. Spaima zilei de mâine naște disperarea, instalează compromisul mic sau mare, pune în paranteză performanța. În stagiunea trecută s-au făcut eforturi mari ca să nu se bage de seamă cât de tristă este realitatea. Și eforturi se fac de mult. Ele au început să se vadă de o bună bucată de vreme, chiar dacă unii sau alții ne-
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
tot felul de deformări în receptare, entuziasme periculoase, nume umflate cu pompa de consistența unor bloane de săpun în fapt. Cei mai mulți sunt dezorientați. Atât profesional, cât și social. Asta se vede pe scenă, dureros de tare. Din câte se pare, stagiunea 2000-2001 nu are nici un motiv să se anunțe impresionantă. Mă tem că lucrurile semnificative se vor înscrie în zona excepțiilor și nu vor avea forța de a da direcția unui fenomen. Mi-aș dori ca la anul pe timpul acesta să
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
da direcția unui fenomen. Mi-aș dori ca la anul pe timpul acesta să recunosc că m-am înșelat, că teatrul, măcar el, a pășit altfel într-un nou mileniu. Deocamdată însă, cele câteva premiere în care teatrele bucureștene au deschis stagiunea, nu fac eforturi să mă contrazică. De exemplu, spectacolul Cu capu' de nicovală, o adaptare după Fierarii dramaturgului sârb Milos Nicolic (o traducere de Veronica Lăzăreanu), spectacol în regia lui Horațiu Mălăele pe scena Teatrului Nottara. Aflat pe o poziție
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
așa măsură după măsură... Orchestra Națională Radio a navigat cât a putut de bine între gafele solistei și resemnarea dirijorului (un cuvânt bun despre solo-ul de vioară al lui Virgil Zvorișteanu). Promisiuni Opera Națională Română și-a marcat închiderea stagiunii printr-o reluare, pe post de premieră. O premieră ar fi fost mai oportună, mai ales că Opera ne-a cam rămas datoare anul acesta. Pe de altă parte, este drept că "Nunta lui Figaro" nu poate lipsi de pe afișul
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Strălucirea indiscutabilă a ultimilor ani se datorează atît de discutatului director Emil Boroghină, un artist care și-a iubit teatrul mai presus de orice și care a avut ambiția să concureze cu el alături de cele mai înalte vîrfuri mondiale. În stagiunea 1988-1989, trei spectacole, într-un crescendo valoric, au atras atenția lumii teatrale la Craiova. Este vorba despre O scrisoare pierdută de Caragiale (octombrie '88) și Unchiul Vanea de Cehov (februarie '89, cu o superbă scenografie a Ștefaniei Cenean), ambele în
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
cuvine în istoria literaturii române contemporane. În final, un gînd bun și - dacă mi se permite - afectuos pentru Sorana Coroamă-Stanca; am colaborat direct cu această "femeie de oțel" la două dintre cele mai importante spectacole ale Naționalului ieșean, din ultimele stagiuni: O seară romantică, adaptare după texte de Vasile Alecsandri, Matei Millo și Constantin Negruzzi și D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. E un desăvîrșit om de teatru, profesor și regizor, dar, iată, cu o sensibilitate deschisă către scris, către
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
atenția publicului și a specialiștilor cu două spectacole: Furtuna de Shakespeare de la Teatrul Maghiar din Cluj - pentru rolul Caliban din această montare Bogdan Szolt a fost nominalizat la categoria cel mai bun actor în cadrul Galei UNITER - și acum, în această stagiune, Cafeneaua de Goldoni. Întîlnirea regizorului cu ambele trupe, de la Cluj și Odeon, a fost benefică pentru toată lumea. Și asta se vede pe scenă. Țesătura specială a lucrului în echipă - regizor, actori, scenograf - este detectabilă în aceste două montări, iar "desenul
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
doar în urma unor aprobări speciale sau... lipseau cu desăvârșire. În aceste condiții, la Radio, recenta săptămână de muzică bachiană, organizată de Direcția Formațiilor Muzicale, s-a constituit - se poate spune - într-o inițiativă de quasi pionierat. Pregătit minuțios încă din stagiunea trecută - așa cum se procedează la casele cele mari! - evenimentul a dispus de percutanță și de eficiență. La nivelul publicului, la acela al muzicienilor performeri înșiși. Este bine de știut, atât cei doi dirijori - muzicianul gazdă, Horia Andreescu, Cristian Mandeal, revenit
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Marina Constantinescu Teatrul Național din Cluj a deschis stagiunea. Nu oricum, ci cu un eveniment mai special. În primul rînd pentru că textul nu este o piesă propriu-zisă. Este vorba despre un eseu de George Banu, Uitarea/L'oubli, un text superb, pandant cumva cu memoria teatrului sau teatrul memoriei
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
mod special în spațiul muzicii germane. Cu decenii în urmă l-am audiat la Sala Mică a Palatului, uimindu-ne, la pian, cu a sa imaginație cuceritoare în ceea ce privește colorarea timbrală a discursului muzical bachian; cu un an în urmă în cadrul stagiunii de concerte de la "Expo 2000 Hanovra", l-am urmărit construind o impresionantă versiune - mai ales din punctul de vedere al consistenței spirituale - a Missei Solemnis de Beethoven; o realiza în compania orchestrei de la NDR Radio-Hamburg, ansamblu pe care, de asemenea
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
-a, în do major, de George Enescu. Dar paginile beethoveniene - Uvertura la "Făpturile lui Prometeu", acompaniamentul sol-major-ului pentru pian și orchestră - au sunat admirabil!... cu o suplețe, cu o promptitudine ce situează gândul muzical în vecinătatea faptei. Eschenbach deține, din stagiunea trecută, direcția artistică la Orchestre de Paris; are de înfruntat mentalități, de ordonat conduite profesionale. Pentru a ridica ansamblul la nivelul colectivelor simfonice europene importante. Evoluțiile solistice, în schimb, au fost entuziasmante. Ele aparțin unor tineri muzicieni ce parcurg traiecte
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
alte tentații, s-au înființat multe alte posturi de radio, comerciale, oferta s-a diversificat, e drept, nu și cea culturală. S-au mai pierdut ascultători pe acest drum, nu însă și cei mai fideli. Aceștia au fost recompensați în Stagiunea 2000-2001 cu cîte un spectacol pe lună, aș spune, o adevărată performanță. Aș numi, printre cele mai importante realizări, Richard al III-lea de Shakespeare, în regia lui Dan Puican, cu Ștefan Iordache în rolul titular, Țăndărică în țara basmelor
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
Franța, în Anglia există în continuare un cult pentru acest gen de teatru, care îți intră în casă și în suflet, transformîndu-ți spațiul vital într-unul magic. Cît privește Televiziunea națională, singurul post producător de spectacole, teleplay-uri denumite mai recent, stagiunea este egală cu un zero absolut. Nu s-a realizat nici măcar o singură piesă deși cerere există din partea telespectatorilor. Mai mult, a funcționat sub semnul unui paradox: neavînd producție te gîndești că a scăzut interesul pieței și nu are rost
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
gîndești că a scăzut interesul pieței și nu are rost să o alimentezi cu ceva ce ar zace pe tarabe. Realitatea este exact la 180o. Telespectatorii așteaptă și urmăresc spectacolul de teatru la televiziune, lucru știut de instituție, care toată stagiunea, a difuzat lunea, marțea, pe 1 sau pe 2, aproape sistematic la miezul nopții, producții mai vechi sau mai noi, reluate aproape cu un soi de disperare. Lipsa producțiilor de teatru la televiziune este un semn grav, o direcție inacceptabilă
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
sau pe 2, aproape sistematic la miezul nopții, producții mai vechi sau mai noi, reluate aproape cu un soi de disperare. Lipsa producțiilor de teatru la televiziune este un semn grav, o direcție inacceptabilă și amendabilă, iar situația acestei ultime stagiuni încheiate, nici un spectacol, este un fapt fără precedent, bizar, nefondat decît pe dezinteres și dispreț față de artă. Primii care au suferit, presupun, de această orientare luminată, inteligentă, plină de substanță a Canalului 1 al Televiziunii publice au fost slujbașii Departamentului
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
1 al Televiziunii publice au fost slujbașii Departamentului Teatru al aceleiași instituții. Se pare însă, că în ultima vreme adie o boare care să întrețină flacăra speranței iubitorilor de teatru, pe micul ecran, deopotrivă producători și telespectatori. Deși eroarea din stagiunea trecută este impardonabilă, să nu uităm totuși că directorul televiziunii este regizor de teatru, iar timpul pierdut este greu recuperabil, cred cu încăpățînare că mai există acei profesioniști în televiziune care mai știu că rolul esențial al celei mai influente
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
precum și profilul unui artist important, în fiecare număr. Dacă Scena este axată puternic pe actualitate, cealaltă merge pe probleme de istoria teatrului și cercetare. Scena are în fiecare lună un top cu cel mai bun spectacol, iar la sfîrșitul fiecărei stagiuni, conform tradiției de acum, un top complex al celor mai bune producții analizate la fiecare palier: regie, actor, actriță, autor dramatic contemporan - român sau străin - scenografie, rol secundar ș.a.m.d. În ultimul număr, 8, apare, în premieră, un top
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
număr, 8, apare, în premieră, un top al criticilor rezultat din perspectiva a șaizeci și cinci de artiști. De asemenea, Scena organizează frecvent mese rotunde cu teme și probleme actuale, presante și variate, cu opinii diferite și chiar polemici: școala de teatru, stagiunea, premiile din breaslă, prostul gust, schimbul de mîine ar fi doar cîteva exemple. Multe din ideile dezbaterilor mi se par nu doar acute și pregnante, formulate transparent sau cu tîlc. Mi se pare că formează o oglindă pentru imaginea fenomenului
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
Marina Constantinescu De cîțiva ani, la sfîrșitul unei stagiuni, trăgînd linie și adunînd, constatam că marile spectacole s-au împuținat ca număr, desigur și evenimentele teatrale, și că există un pluton de spectacole mediocre, cele mai numeroase, presărat și cu unele corecte, să le spunem. Totuși, acest pluton crea
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
senzația că lumea teatrală caută - măcinată într-un fel de criza societății în care trăiește - să se miște și să se manifeste. Din aceste încercări multiple e mai degrabă posibil să țîșnească acel spectacol rotund, împlinit la toate palierele. În stagiunea care a marcat începutul unui alt secol și mileniu, ștacheta a fost jos la nivelul întregului fenomen, iar plutonul de care vorbeam s-a subțiat considerabil. Ici, colo cîte un spectacol onorabil. În rest, nu o imagine tocmai optimistă. Teatrele
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
tentativă a Monei Chirilă după Mantaua lui Gogol și, într-adevăr, realizarea Hamlet-ului lui Vlad Mugur, dar care va avea premiera în toamnă, un spectacol greu la care s-a muncit susținut din martie pînă în iunie. La Naționalul bucureștean, stagiunea a însemnat, de fapt, ducerea la bun sfîrșit a unor proiecte gîndite, de fosta direcțiune, schimbată după alegeri: și Omul din Mancha al lui Ion Cojar, și Cadavrul viu al lui Gelu Colceag, și Jocul vieții și al întîmplării al
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
întîmplării al lui Felix Alexa, și Amanții însîngerați al lui Alexandru Tocilescu reprezintă concepția repertorială a fostei direcțiuni. La Teatrul de Comedie din București nu s-a întîmplat nimic, încă de la Iluzia comică a lui Alexandru Darie de acum trei stagiuni. La Teatrul Odeon s-a încercat un experiment în ceea ce ar privi împletirea dintre teatru și dans. Balerinul și coregraful Răzvan Mazilu a realizat Îngerul albastru, pe un scenariu propriu, cam riscant și poate mult prea vulgar, neargumentat în demersul
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Amîndouă pun plenar în evidență doi mari actori în recital: Valeria Seciu și Marcel Iureș, două interpretări care îi aduc la rampă în ipostaze noi, speculate fiind alte registre și disponibilități. Evenimentul stagiunii este Unchiul Vanea de la Bulandra, pus în scenă nu de un regizor român, ci rus, Yuri Kordonski, ucenic al lui Lev Dodin. Atmosfera, interpretarea nuanțată, accentele diferit marcate, scenografia superbă, gag-urile, lucrul cu actorii impun acest spectacol în rîndul
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
interpretarea nuanțată, accentele diferit marcate, scenografia superbă, gag-urile, lucrul cu actorii impun acest spectacol în rîndul celor remarcabile, cu parfumul acelor montări de vîrf de la Bulandra, care au coagulat trupa teatrului, cîndva. Una peste alta, cam puțin pentru o stagiune întreagă. Sfîrșitul ei tulbure anunță un început incert, măcinat de absența, în continuare, a legii teatrelor, de pseudo-încercări de restructurări în așa-zise și jalnice concursuri pentru actori. Singurul semn bun este venirea lui Mircea Diaconu la conducerea Teatrului Nottara
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]