780 matches
-
septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. Această instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
Al. H. Simionescu, spunându-se acolo că Agafton "„cu a sa silință și muncă a făcut curățitură în pădure(a) Merei de ș-au făcut mănăstioară cu chilii și ș-au pus și pomeți”". După o altă legendă relatată de stareța Ambrozia Hrițuc, sihastrul Agafton s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa și din interiorul său a auzit glasuri îngerești cântând Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. El a construit o biserică din trunchiul acelui
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Printre monahiile de la Agafton sunt de menționat și cele trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Ca urmare a creșterii numărului de viețuitoare din mănăstire, bisericuța de lemn a devenit
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mănăstire, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare și s-a simțit nevoia unui lăcaș de cult mai mare. Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", după planurile arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia Curt. În anul 1878 s-a construit un turn-clopotniță la vest de biserica nouă. După desființarea schiturilor Balș, Unsa și Orășeni, călugărițele de acolo au fost transferate la Mănăstirea Agafton. În anul 1860, obștea mănăstirii era formată din 156
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere voluntare în timpul Războiului de Independență (1877-1878), îngrijind răniții pe front. Începând din 1913 Crucea Roșie a organizat la
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în anii 1840-1843 cu binecuvântarea Marelui Mitropolit Veniamin Costache după planul arhimandritului Veniamin Velișcu, arhitect și pictor, prin osârdia Stareței Ctitore Agapia Curt, cu osteneala și ajutorul monahilor și a altor credincioși"". Noul lăcaș de cult este clădit în stil moldovenesc, fiind în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turle mari din lemn, cu
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
călugărit la Mănăstirea Agafton. Prezența lor este menționată în ""Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agaftonul, Plasa Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”", întocmită de protoierul iconom C. Lăzărescu, cu ajutorul stareței, schimonahia Susana Pisoschi. Acest document este păstrat în fondul Secției de Istorie Modernă a Muzeului Județean Botoșani (nr. inv. 2995). Cele trei surori Iurașcu menționate în acea condică sunt următoarele: Mai târziu, maicile Fevronia și Sofia au adus la mănăstire
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de Xenia. Dacă maicile Fevronia și Sofia erau schimnice și se ocupau cu citirea zilnică a Psaltirii, cu postul și cu metaniile, maica Olimpiada avea ascultări la bucătărie și de primire a oaspeților. Ea a fost aleasă mai târziu ca stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. O mărturie a faptului că Eminescu citea în chiliile mănăstirii din cărțile religioase este
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
în poezia "„Mai am un singur dor“" a poetului Mihai Eminescu: <poem>:""Nu voi sicriu bogat În anul 2002, cu sprijinul autorităților din Botoșani, maicile de la Mănăstirea Agafton au ridicat în curtea mănăstirii un mic monument cu bustul poetului. Printre starețele mănăstirii au fost următoarele:
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
cu fiul ei Magnus pentru prima oară. Curând ea aude de căderea Ierusalimului și distrugerea templierilor și, crezând că Arn este mort, decide să devină călugăriță pentru tot restul vieții sale, deoarece tocmai ce i-a fost oferit postul de stareță a clanului Folkung. Arn o întâlnește când era pe cale de a intra în mănăstire și se căsătoresc în cele din urmă. Ei își construirea o locuință, Forsvik, unde Arn a adunat meșteri din toată Europa și din Țara Sfântă. Arn
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]
-
acestei alianțe a donat Mănăstirii Agapia o parte însemnată din biblioteca, manuscrisele și arhiva sa, pe care cu inteligență și pasiune le cercetează un grup de tinere intelectuale, din rândul călugărițelor, sub coordonarea atentă a Prea Cuvioasei Maici, Olimpiada Chiriac, Stareța, de aproape patru luștri, a acestui lăcaș de rugăciune. Rezultatele acestor investigații încep să apară chiar din anul ce urmează. 3. Raoul Șorban (1912-2006), istoric de artă, eseist, pictor și memorialist. A fost reintegrat încă din 1968 la Institutul de
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
Alfred", Asser raportează că Eduard a fost educat la curte, împreună cu cea mai tânără sora a sa, Ælfthryth. Sora sa era destinată de la o vârstă fragedă, pentru o viață religioasă, probabil din cauza problemelor de sănătate, iar mai târziu a devenit stareță la Shaftesbury. Cel mai tânăr frate, Æthelweard, a fost educat la școala curții, unde a învățat limba latină, ceea ce sugerează că și el a fost destinat pentru o viață religioasă. Eduard și Ælfthryth, în timp ce ei au învățat în limba engleză
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
monahale. Începutul lunii decembrie 2007 a fost cernit pentru rugătorii Schitului Tăriceni, întrucât luni, 3 decembrie 2007, s-a mutat la Domnul părintele Zosima Alecu, starețul acestul schit. Ulterior, în 2008, Schitul Tăriceni a fost transformat în mânăstire de maici, stareță fiind Sebastiana Gâtlan, având viețuire de obște. Lăcașul de cult din inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe 27 noiembrie 2011
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Alecu, starețul acestul schit. Ulterior, în 2008, Schitul Tăriceni a fost transformat în mânăstire de maici, stareță fiind Sebastiana Gâtlan, având viețuire de obște. Lăcașul de cult din inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe 27 noiembrie 2011, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală. Pentru a reface imaginea șifonată, Episcopia Sloboziei și Călărașilor a numit-o stareță pe Marina Roșu, după ce fosta
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe 27 noiembrie 2011, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală. Pentru a reface imaginea șifonată, Episcopia Sloboziei și Călărașilor a numit-o stareță pe Marina Roșu, după ce fosta măicuță a făcut de râs breasla călugărițelor. Pe un deal din vecinătatea bisericii exista o troiță, aparținând mânastirii, ridicată în anul 1850, cu forma unui paraclis, imitând în miniatură biserica, având aproximativ 15 m2. Troița
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe. De-a lungul timpului, biserica
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un plan dreptunghiular, asemănându-se cu
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
o descrie astfel: ""Mănăstirea Războieni este așezată pe o mică înălțime, în comparație cu albia micului râu ce cură despre sud, la poalele unui șir de dealuri"". Poetul prezintă lupta de la Valea Albă din 1476, apoi vizitează biserica și este primit de stareța Iustina Patrașca și de maica Agafia, către care avea scrisori de recomandare. Poetul laudă manierele maicilor, precum și patriotismul lor. A rămas peste noapte în casa maicii Agafia, discutând în special despre Unirea Principatelor Române, maicile mărturisind că se rugaseră la
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Robin Hood a fost înmormântat în pământurile mănăstirii din Kirklees, un sat care a existat în perioada medievală, și care astăzi se numește West Yorkshire. Acolo există un mormânt a cărui înscripție menționează lucrurile spuse mai sus. Legenda spune că stareța mănăstirii din Kirklees îi era rudă, și ar fi trebuit să îl îngrijească pe Robin, acesta fiind bolnav, dar ea l-a trădat, starea sănătății lui s-a înrautățit, și a murit. Înainte să moară, i-a spus lui Little
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
-lea a cărui mamă a devenit regentă și i-a cerut un inventar al bijuteriilor. Maria s-a retras pentru doliu într-o cameră întunecată timp de 40 de zile. Ea a ales pentru acest lucru mănăstirea Saint-Pierre-les-Damesnote, unde era stareță mătușa ei, Renée de Lorena. În conformitate cu termenii Tratatului de la Edinburgh, semnat de reprezentanți ai Mariei la 6 iulie 1560, în urma decesului Mariei de Guise, Franța a decis să-și retragă trupele sale din Scoția și să recunoască drepturile Elisabetei asupra
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
dacă se consideră că numele Danulus și Negulus, găsite în documente din 1018 și 1070 sunt românești. În secolul al XII-lea ar fi ajuns și până în actuala provincie italiană Friuli-Veneția Giulia, deoarece într-un document emis în 1181 de stareța Ermelinda a unei mănăstiri din Patriarhatul de Aquileia de pe acest teritoriu, apare o persoană cu numele Radul, colon căruia i s-a atribuit pământ. În secolul al XIV-lea sunt atestați păstori vlahi în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în 1909. Ea se căsătorește în 1931 cu principele Anton de Austria din casa de Habsburg, având cu acesta 6 copii. După ce divorțeză, se căsătorește cu doctorul Ștefan Isărescu, iar după 1960 se călugărește, devenind maica Alexandra, fondatoare și apoi stareță a mănăstirii ortodoxe-române din Elywood City, în Pensylvannia. Moare în 1991 dupa ce vizitează România postrevoluționară, în special Branul atât de drag ei și fiind singurul din cei cinci copii ai familiei regale care și-a văzut revăzut țara natală
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Germaniei. El era fiu și moștenitorul împăratului Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. După nuntă și-a luat numele de Kunigunde. Cuplul a avut un singur copil, o singură fiică, Beatrice (1037 - 13 iulie 1061), care a devenit stareță de Quedlinburg. Gunhilda a fost acuzată de adulter însă a câștigat procesul; în ciuda victoriei ei, dezamăgită, s-a călugărit. La scurtă vreme, Gunhilda și soțul ei s-au împăcat.
Gunhilda a Danemarcei () [Corola-website/Science/330971_a_332300]